5,610 matches
-
ambele erau instinctiv potrivnice spiritului modernității. Nu e de mirare că tovarășul Jdanov, cât și dr. Goebbels disprețuiau avangarda culturală în care ei nu puteau să distingă decât anarhie politică, decadență culturală și perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
criterii de clasă au fost de mult înlăturate. Astfel că oricine, în Rusia, poate deveni dintr-o dată victima terorii poliției;” Doar în visul lui Marx, al unei societăți fără clase, care, în cuvintele lui Joyce, urma să trezească omenirea din coșmarul istoriei, mai apare o ultimă, deși utopică, urmă a conceptului acesta (de progres) din secolul al XVIII-lea . Omul de afaceri cu vederi imperialiste, pe care stelele îl tulburau pentru că nu le putea anexa, a înțeles că puterea organizată în numele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
polițaiului care te măsoară din ochi direct în portofel, al ministrului care negociază o privatizare? Spune-mi unde e patriotismul tău? Spune drept dacă nu ți se pare o valoare de care te temi!? - Percepută astfel, realitatea românească e un coșmar. Să nu existe nici o sursă de optimism, domnule Cornel Nistorescu?” Într-un alt interviu luat de Ion Longin Popescu, d-l Keith Hitchins, doctor în Istoria României la Universitatea Harvard din SUA susține că: „Nimeni nu poate spune că românii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nazismului», nu fiindcă ororile săvârșite de comunism ar fi mai puțin abjecte. Nazismul s-a prăbușit la sfârșitul unui război. El a fost judecat de învingători. Comunismul s-a prăbușit fără să existe învingători și învinși. Dar, oare, cele două coșmare ale secolului nu sunt la fel de detestabile? Deportările la Canal sau în Bărăgan (cu regimuri dure de exterminare fizică), în numele «urii de clasă», au fost mai puțin criminale decât deportările făcute în numele «urii de rasă»? BIBLIOGRAFIE 1. Andrei, Petre - Sociologia revolutiei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-i atașa de latura fizică a trăirii. Cititorule, te cunosc prea puțin ca să știu dacă te miști cu o indiferentă siguranță în interiorul unei universități, sau dacă vechi traume sau dorințe avute cândva transformă universul de discipoli și profesori într-un coșmar pentru sufletul tău sensibil și plin de bun-simț. Oricum ar fi, nimeni nu știe nimic de institutul pe care-l cauți; ești trimis de la subsol la etajul IV, fiece ușă pe care o deschizi e greșită, te retragi zăpăcit, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
agresiv al vocii o recunosc pe trecătoarea întâlnită pe Podul de Fier. — Vezi? Există urechi care ascultă fiecare cuvânt al nostru..., făcu Valeriano, râzând. — Revoluția nu dă în judecată visele, Irina Piperin, îi răspund eu. — Nici nu ne scapă de coșmaruri, replică ea. Valeriano intervine: - Nu știam că vă cunoașteți. Ne-am întâlnit într-un vis, spun eu. - Eram gata să ne prăbușim de pe un pod. Iar ea: — Nu. Fiecare om are un vis diferit. — Iar unii se nimeresc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să tacă, dar trecem peste detalii. Sirop din ăsta, drăgălășenii, ceea ce merge la suflet... Bunicul meu, educat în spiritul corectitudinii și-al dragostei de patrie, sensibil, mirosea ghiocei iarna... suferea în zilele ploioase de pe urma rănii la șold de la șrapnele... Avea coșmaruri... nu-și revenea, scăldat de sudoare, vedea în fața ochilor chipurile celor morți în tranșee... ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu... Atmosfera de război o găsești și-n Magazin istoric. Din când în când, considerații despre literatură... numai fragmentul poate reda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
I-am invidiat întotdeauna pe agenții de bursă, cum naiba le-aleargă în halul ăsta limba-n gură? Eu nu reușesc, șase sași în șase saci și capra cu piatra ei cu tot, crăpa-i-ar de cap, au fost coșmarurile mele. Acum încerc să vorbesc repede, în șoaptă, pentru mine. Mai observ că, printre gene, figurile celor de la masă devin mai interesante, seamănă cu siluetele de la bâlci, din oglinzile care te lățeau-lungeau-umflau. Cum stau înșirați unii lângă alții, îmi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să se Întoarcă la refugiul său, cu toate că la amiază milioane de muște care proliferau pe lîngă coloniile de foci veneau nerăbdătoare să se hrănească din bubele lui. Fură zile de adevărat martiriu, orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își dorea În fiecare clipă să se arunce În mare definitiv, ca să le Îngăduie rechinilor să pună capăt odată pentru totdeauna nesfîrșitului lanț de nefericiri. Însă fu numai un gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întunecase În jurul lui, iar cînd Își recăpătase cunoștința se trezise Înlănțuit, alături de un metis aflat În aceeași situație ca și el, dinaintea ființei celei mai oribile și mai Înspăimîntătoare pe care o văzuse vreodată, chiar și În cele mai cumplite coșmaruri ale sale. Orice Încercare de comunicare se dovedise dintru bun Început zadarnică, Însă repeziciunea cu care „monstrul” se Înfuria și teroarea fără margini pe care o arăta metisul o făcuseră să priceapă pînă și pe nevolnica lui minte, obișnuită dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că ar fi sfîrșit prin a se sinucide, căci trăi zilele cele mai exasperante, goale și dureroase din Întreaga lui viață, cu toate că Încercase să caute la fostele amante consolare pentru nefericirea lui. A fost ca un vis sau ca un coșmar amar, din care și-a revenit o lună mai tîrziu, sigur pe sine și hotărît să o uite cu totul pe creolă. Dar creola Îl căută din nou, Îi spuse că Îl iubea și că avea nevoie de el, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși, uitîndu-se la tavanul peșterii, ca și cum ar fi fost Încredințată că absurdul coșmar urma să se destrame și avea să se trezească din nou așezată În patul ei de pe vas sau În casa din Quito. Dar nu s-a Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate acestea, semnificativă: „Și ăsta a murit și aici se Încheie povestea lui. A crăpat fiindcă s-a confruntat cu mine, Oberlus, regele Insulei Hood și al apelor sale, cunoscut Înainte drept Iguana...” Își aduse aminte de chipul din coșmarul ei și nu mai avu nici o Îndoială că, de fapt, violatorul se asemăna mai mult cu o iguană decît cu o ființă omnească. Acela trebuia să fie, prin urmare, Oberlus, regele Insulei Hood, și din ceea ce știa despre arhipelag, Hood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cuvînt din ce spusese el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva clipe, Înspăimîntătoarea monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acțiunilor sale, era limpede că niciodată, nicăieri, nu cunoscuse și nici nu credea că va mai cunoaște o asemenea ființă, care să Închidă Într-un singur trup, diform, În același timp atîta mizerie și atîta grandoare. Revenindu-și În urma unor coșmaruri provocate În parte de sete și de foame; simțindu-se așa cum se simțea, reconfortată de convingerea că În sfîrșit aveau să ajungă acolo, Își petrecu acele ceasuri vîslind Încet și gîndindu-se la bărbatul care dormea și de care era Încredințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culoarea știută, strălucind iar, ușa a pocnit în zăvor și el a rămas năuc, nepricepînd despre ce vorbește. Oricum, vizita i-a priit pentru că multă vreme n-a mai visat-o pe domnișoara K.F. Somnul îi era ocupat cu un coșmar în care îi vedea pe cei doi ofițeri în rezervă, poate erau chiar în retragere, oricum, arătau cam bătrâiori, îi vedea vorbind la nici doi pași în fața lui și nu-i auzea ce-și spun. Oricît s-ar fi străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat În binecuvântata grădină a raiului, l‑a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s‑ar fi deosebit de câine, măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cele petrecute, retrăindu‑le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate câte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa când, acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mântuirea lor? Îi privea cu inima strânsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pâlpâirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îl Îmbrățișau și‑l implorau bezmetic, nătâng, ridicând spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să‑și amintească de iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]