1,794 matches
-
Vâlcov numai cu barca pe mare, barcă mare numită caiac. Am venit de câteva ori de la Galați la Galilești cu vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după spectacolul de pe stadion dat în cinstea eroicei armate sovietice de ocupație care se întorcea în URSS, am văzut pe coama străzii Traian, un nacealnic strivit cu tot cu motocicletă sub un zid. Gestul voluntar era refuzul lui de a părăsi România în timp ce pe toată istoria alungaseră România din România, bucată cu bucată, suflet cu suflet. Vedeam, auzeam și nu pătrundeam sensuri. Nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
rând. Whip sta deoparte. La fiecare boxă Ada se oprea hotărâtă să găsească un cusur, orișicare, chiar împotriva evidenței, numai ca să facă celuilalt în necaz. Cu coada biciuștei, păstrată încă în mână - venise în dog-cart - lovea o crupă sau o coamă, adresîndu-se lui Lică cu mojicie. Whip, băgând de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de vânătoare al epigramiștilor (excluzându-l de la sine pe cel al moșierului Țiriac, tenismanul îmbogățit fiind simbolul speranței „tuturor posibilităților” în societatea privată a întrecerilor „care pe care”!). În această luptă pe viață și pe moarte între cei ajunși pe coama speranței și cei călcați în copitele roibului înaripat al visătorilor naivi, cavalerii căutători de dreptate și milă pentru cei obidiți, aleargă cu sabia învârtită deasupra ocipitalului, că doar-doar vor tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
și visau și fixau. În doar câțiva ani, la Breaza, au înflorit construcții zdravene, văzute de departe, și admirate de toată lumea. Erau vila cu trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de ori e mai bine să scrii o poezie în locul unei anonime. Cui folosește dacă-ți hrănești sufletul cu răutăți?” Nici măcar celui ce le face” “ Evident, evident, draga mea...” ... ... “Satule, satule...” ...VII.2. ... “Foaie verde rar mărar, Pupa-ți-aș coama, bălan, Fă-mă tânăr, cum eram. Când eram în vremea mea Zburam ca o rândunea Și zburam din creangă-n creangă Ca o pasăre pribeagă, Nimeni n-avea ce să-mi facă...” Pe ulița mare a satului trece un car
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de știință. Apreciez invitația ta de a sta de vorbă cu fratele tău. Dar eu nu sunt aici ca să pun la îndoială pe nimeni. Ea își recăpătă suflul. Fața îi ardea. Începu să se tragă de gulerul bluzei. Își adună coama și o legă ca pe o bucată de sfoară. — Da, bineînțeles. Îmi cer scuze. Credeam că... Probabil că ar trebui să vă duc la Mark și gata. Pentru Weber, Centrul de îngrijire și recuperare Dedham Glen semăna cu un liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
roșie și o bluză de mătase crem. Weber avu senzația că o mai întâlnise, dar în alt context - la aeroport, la centrul de închiriat mașini sau la recepția hotelului. De vreo patruzeci de ani, cu un aer tineresc și o coamă de păr negru-albăstrui, lung până la umeri - genul de față care imita o celebritate minoră. Femeia păru și ea să-l recunoască imediat pe Weber. Nu era ceva nemaiîntâlnit: avea o față umblată. Oamenii care nu știau nimic despre cercetarea neurologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
auriu al miezului de iunie și În casele unde locuiau oamenii, În văpaia trecătoare a ferestrelor acoperite cu hîrtie. Era prezent pe cîmp, În povîrnișuri și viroage, În văile verzi și domoale ale munților ce se pierdeau În Întuneric, În coamele dealurilor Împurpurate de lumina eternă ce cobora iute spre umbra răcoroasă și spre tăcerea liliachie. Era prezent În misterul uriaș al pămîntului care, după zbuciumul prăfuit al zilei, se putea cufunda cu un calm desăvîrșit În tăcerea, bucuria, tristețea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
moarte ale americanilor căzuți, au rămas o clipă nemișcați gîndind, simțind, gîndind, cu inimile pline de o uimire profundă și mută: — În fapt de seară, stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce puteam spune acum despre pămîntul pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și care datează din vremile mai vechi decât cucerirea romană. Pe lângă monezile dace bătute într-un chip cu totul grosolan dintr-o amestecătură de aur și de argint, având ca efigie figura unui cal fără urechi, cu 5 bobițe în loc de coamă și cu câteva linii informe închipuind pe un călăreț, s-a mai găsit pe pământul fostei Dacii monezi de la poporul Tasienilor din insula Tasos al Arhipelagului, niște tetradrachme cu capul lui Bacus și Hercul, din care o seamă a fost
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
toate părțile, învârtindu-l repede în jurul lor. Cu toate că cele mai multe din aceste științi se referă la Traci, ele pot fi aplicate și la Geto-Daci. Ovidiu ne descrie astfel pe un luptător get: „Glas sălbatec, fața cruntă, lui Mart imagine vie Cu coama, cu barba de fer neatinsă, Dreapta lui, nu leneșă, rănește cu cuțitul, Purtat de tot barbarul, la coastă atârnat.” Sistemul de luptă al Geților, de călare, se potrivea la locuri șese, nu însă la acele muntoase precum era centrul țării
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
oribilă încât Gosseyn crezu că era gata să-l lovească pe paznicul Templului. - Ea te mai interesează, ai? spuse el rânjind. - Sora voastră, zise Preotul, este cogeranta lui Gorgzid, mandatată și ea de către Zeul Adormit. Enro își trecu mâna prin coama roșie și se scutură ca un leu: - Câteodată Secoh, zise și rânjetul se accentuă, parcă ai fi Zeul Adormit. Este o iluzie periculoasă. Preotul spuse liniștit: - Eu vorbesc în numele autorității ce mi-a fost conferită de stat și Templu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-te! Intersecția era locul de întîlnire al mai multor străzi largi și puteau străbate cu privirea două dintre ele, însă, din pricina beznei, cu greu se zărea ceva în depărtare. Acum, cam la o milă depărtare, acolo unde străzile ajungeau în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vale largă, înțesată de acoperișuri cu hornuri ca niște spini. La dreapta, un rîu șerpuia printre cîmpii și grămezi de zgură, apoi dispărea în oraș, deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană, brăzdat de cursuri de apă, iar culmile munților apăreau în spate ca un șir de dinți sparți. Această priveliște îi produse lui Lanark o asemenea plăcere neașteptată, că ochii i se umeziră. Reveni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre straturile de flori, era mai scurt decît cel drept. Aleea străbătea un deal cu un teren de golf deasupra și terenuri de fotbal dedesubt. Cerul avea o ton neutru și palid și dincolo de culmi, o lumină cenușie, pragmatică lumina coamele locuințelor și fabrici, fără să le pună în umbră sau să le îmbogățească. Dincolo de deal, printre castani și păducei, era un lac pentru bărci de agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se vedea șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu smocuri de verdeață, săpată de cursurile apelor; de la această înălțime vedeau munții ca un șir de dinți sparți. Totul se zărea neobișnuit de limpede, pentru că era sărbătoare, marile furnale nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oraș vreo fătucă, spune-mi și o să-ți mai dau. Garnethill era unul din dealurile în formă de balenă care se întindea paralel cu fluviul Clyde, iar școala se afla pe o stradă liniștită ce se întindea de-a lungul coamei. Clădirea principală era elegantă, proiectată de Mackintosh pe la o mie opt sute optzeci și ceva, dar Thaw intră prin anexa de vizavi: o terasă cu clădiri vechi cu extensii moderne. Merse printr-o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deal cu verdeață rărită. Rămaseră lîngă un stîlp de electricitate și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
verdeață rărită. Rămaseră lîngă un stîlp de electricitate și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor de la Infirmeria Regală pe fundalul mormintelor sclipitoare ale necropolei. — Glasgow este un oraș magnific, spuse McAlpin. Oare de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră izbi planeta pulsîndă și o umbră albastră ieși din carte și atinse inima lui Thaw, înghețînd-o. Orașul își făcea loc în cer din toate părțile. Fabrica, universitatea, gazometrul, mormanele de zgură, coamele dealurilor cu case, parcurile încărcate de copaci, toate urcau pînă cînd privi la un orizont ca marginea unui castron, pe fundul căruia se afla el. Pe margini se înghesuiau privitorii. Fu cuprins de o criză de autocompătimire pentru că atîția oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jumătăți de coroană și penny din buzunar. Trecînd pe lîngă un bazin dreptunghiular cu nuferi, le aruncă acolo. O potecă duce printre rododendroni spre o poartă care dă spre mlaștini. O ia într-acolo. Pămînul mlăștinos se ridică pînă la coama dintre două dealuri stîncoase. Nu-i nici o potecă, iar buruienile sînt întrerupte pe-alocuri de petice de mușchi, unde picioarele i se afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pornește din nou cu pași mari strigînd: — Nu poți scăpa de mine! își pleacă fruntea în valurile care-l lovesc, se luptă cu brațele și-și dă seama că saltă din ce în ce mai sus pe apă. Picioarele i se sprijină pe o coamă ascunsă, talia-i vîrîtă adînc, cînd ajunge la capăt și pășește înainte în fluid. Se leagănă sub apă, tăindu-i-se respirația, rostogolindu-se în apa usturător de sărată, fără să se gîndească la altceva decît la respirație. Creierul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
auzea era un Uip! Uip! al unei păsări de mlaștină, și singurul nor, o pată alburie lățoasă în albastrul intens din vîrful dealului. în golul din stînga lui îl zărea din cînd în cînd pe Alexander întinzîndu-se pe cîte o coamă de stîncă și se gîndea tolerant: „Prostuțul de el, dar o să învețe din experiența asta“. Tocmai se întreba cu tristețe ce fel de viață duce Alexander cu Rima, cînd cărarea deveni o scară din găuri nisipoase săpate în iarba pantei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]