KorAP: Find »[drukola/base=coană & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...65 >

1,605 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

pacienților, să procure ceea ce n-au, Courvoisier și Playboy și brânza cea de toate zilele. Să facă rost de orice, să fie Bombonel în toane bune, să le dea pastile și certificate și pensii, știu că ai pensie de boală, coane Basil, nu nega, știu totul, știu că îți lipsește un șurubel și un releu, altfel ești perfect, altminteri ești perfect, mă închin, vino să-ți strâng laba. Se ridicase, cumva, domn Dominic să întindă mâna? Trecuse vreme, cine să știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
e acum incomparabil mai mare, nu-i neapărat o legătură între bani și rugămintea bolnavului. Mai curând o sugestie, cine știe. Mai curând o sugestie, să știi. De fapt, nu-ți pretinde nimic. Cine ți-a dat banda asta grozavă, coane? Marfă prima, ceva ceva... — Banda mi-a adus-o Coco, colegul meu de la chirurgie. S-a întors dintr-o vizită în Cuba. — Cuba? Care Cuba, că asta-i o bandă super. Muzică de anul trei mii, bătrâne. Mileniul patru, bătrâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
cu fire lungi și dese, se întorsese din prag să-și ia umbrela. Abia vineri dimineață, când învârti cheia în broască, întorcându-se să-și ia umbrela, răzbiseră, parcă, scrâșnind, cuvintele pornite cu câteva zile în urmă. Obișnuitele vorbe ale coanei Veturia ajunseseră abia vineri la Don Dominic, în intervalul abia perceptibil dintre cele două rotiri ale cheii. Broasca ușii bolborosi, parcă, sătulă de atâta complicitate: „A plecat! Parcă a plecat profesorul“. Cuvintele stăruiră mult în urma sa, înmulțindu-se, atrăgându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide ușa. — Coană mare, ai uitat miercuri să-mi dai punga. Nu mai am combustibil! Criza de energie! Așa că: stânga împrejur, adă punga! Fă-te punguliță... Punguliță punguliță, cui mă lași?, începe să fredoneze Sarsailă. Și-odată, îl vezi cum e altul: a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a vremii, știu asta. Plebea are instinctul sănătos, bun-simț, modestie, știu asta. Să revin la bârfa coanei Ciupercă. Studenții străini nu discută politică, așa susține. Sunt mai interesați de amor, foarte accesibil pentru cei cu valută convertibilă sau chiar pe țigări, cosmetice, băuturi străine. Unii par să-și treacă chiar și examene prin astfel de mijloace. Susține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
scrisoarea și a înțeles primejdia. I-ai cunoscut pe ai mei. Scrisoarea de amenințare numai eu o știu. Numai eu și tata, înțelegi? Verosimil, nu? Recunoști că e verosimil, stimabile? Hai că recunoști. Dacă mă iubești, dacă ții la mine, coane burtică, recunoști. Să zicem că avea deasupra textului sau deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și încă fără rost... Prea târziu. Degeaba ar regreta doctorul cuvintele, degeaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
stiu nu are. Ce m-oi fi băgat... și nici portocale nu-mi trebuiau. Poftim, portocale, ce mi-or fi trebuit... Tolea arătă din nou cele două pungi cu pui decapitați. Își deznodă fularul bordo de la gât. Un toreador obosit. Coana Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Mai trimiteau ei, din când în când. Așa, de sărbători, haine, delicatese, fleacuri. Cică, frate-miu ar fi matol. Senil, vreau să zic. Adică, nu chiar, ea nu zice asta. Imobilizat. Comoție, naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Madona Venerica va ceda, nu va rezista avalanșei. Va voi să scape, să nu mai audă, va ceda, va da totul afară. Va renunța la tăcere și la disertații savante și la colecția de fotografii. Va pune degetul pe rană, coana Tereza, în sfârșit! Va trăda, da, da, nu-și va mai stăpâni furia contra vârcolacului care a fugit cu handicapata în legendă, în basm, îi va da pe față toate tertipurile, toate, toate. Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nu e prea flămând sau pofticios. — Sau prea conștiincios. Jeny e pacienta mea. Când doctorul întârzie la masă, intră în panică și face crize urâte. Pentru dumneata, bibicule, favoare specială: un ultim sfert de oră... și își privi ceasul. — Buun, Coane, noi ce fel de țară suntem? — În curs de dezvoltare. — Ce înțelegi prin asta? — Mă plictisești, Tolea. Doar citești ziarele. Producție pe cap, productivitate, produs național, naiba mai știe... — Da, astea, dar și... Mă rog, hai s-o luăm altfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nostru de la volan s-a delectat. — Lasă-l pe domnul Bender în pace. Am spus că eu plătesc, eu plătesc. De altfel, cursa nu s-a terminat. Mergem mai departe. — Cum, nu rămâi la masă? Mi-ai face mare plăcere. Coana Jeny ar fi încântată. Ești slăbiciunea ei... — Mersi, eu am altele. Nici nu pot polemiza lamasa dumitale. Mâncare prea bună. Moleșește. Și balonează, să-ți spun drept. Tolea extrase bancnota dintre degetele șoferului și o restitui doctorului care tocmai ieșea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate orificiile, Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că suntem unul și am murit deja, asta-i. Nu mai sunt guri de incendiu, doar de canalizare și moarte, așa recita, înnebunită, coana Veturia, parcă învățase totul pe de rost. Era nasolul, cică, în fața oglinzii, și îi vorbea lui Tudorică. Bătrânica se furișase înapoi în patul conjugal, să-l trezească pe conu’ Leonida. Marcelică a liniștit-o, nu-i nimic, n-are importanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

se îndepărta până ce ajungea ca toată suprafața lui să fie umplută de policandrul miriapod, îmi liniștesc în zece minute trupul și nervii. Ar fi trebuit să găsim un loc în casă mesei din lemn masiv, probabil de stejar, moștenire de la coana Paulette, doamna răposată a unchiului meu. Cu tanti Mary am cărat, dintr-o parte în alta a apartamentului uriaș, masa cu capete leonine sculptate pe picioarele groase cam cât un trup de copil, până în bucătărie, unde mama s-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

ăsta e pătat; și nici la fourchette nu arată comme il faut. Mizi, cherie, strânge tu masa, că eu am mal de tête. Asta mică răbda cât răbda, apoi i se urca sângele la cap: da’ știi că ești nostimă, coană mare? dacă poftești fourchette din argint, de ce n-o chemi pe Marița să-ți aducă?. Marița fusese numele servitoarei din casa mamei lor, soție de prăvăliaș din Stănișăști, paradis grecotei din Țara de Jos. Marița fusese atât de devotată, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cu un fir de sunătoare. Sus, strigoiule! Mai avem o oră până la baraj! Ne reluăm marșul, coborâm și urcăm, sărim pârleaz după pârleaz. Ca să uit de foame, încep să cânt: „pi o mari-nspumatî/un vapor naviga/șî pi punti spărietî/coana Chirița zghiera:/vaai! vaai! vai ci dureri!/iotiti, bre, vaporiu cum chieri/ Șî marinarii magarii/râd șî suciesc din chișioariiiii”. După ce am travesat cu chiu cu vai o râpă adâncă, mocirloasă, cu pereți din lut galben din care curgeau rădăcini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
casa, a adus-o pe moldoveanca asta la tine-n pat. Până să mă ridic, să protestez în numele dragostei neprihănite, ceata izbucnește în urlete - huoo! huoo! Uite că a răsturnat farfuria! Zuza, Zuza! În pizda mă-tii, lasă cârnații jos! Coană Lenuța, stai în poartă, să nu fugă! N-o lăsa, Fane, uite că-l înghite, n-o lăsa! Grijania și parastasu’! E hoți, toți e hoți! C XII Conținutul fișierului cu pricina nu putea fi decât o glumă revanșardă, ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

mai apucăm să ajungem acolo? Și ce variantă idioată o să le servim ălora? Hai, zii! Sartre spunea odată că, dintre-atâtea și-atâtea viețuitoare, numai ființele umane decid cum vor să treacă Dincolo: râzând sau nu! fandează Dănuț. Nu mă-nnebuni, coane! Când a spus Sartre așa ceva? Ești comic! Sigur, sigur. Comicii sunt cei mai buni tragedieni. Și closetarii, la fel! Aoleu, are dreptate Fratele! sare și Nae, pe derivație. Nu m-am gândit niciodată la asta, zău! Mă credeți, că și

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

vioi și energic, cu o pălărie veche, într-o haină scurtă de piele, cizme cu turecii moi și înalți. Când auzi clopoțeii și văzu brișca de la Amara, se opri pe podețul dinaintea porții și salută ceremonios și respectuos: ― Să trăiești, coane Grigoriță!... Bine te-ai întors și cu noroc! Iuga răspunse rece, ridicând pălăria. ― Arendașul? șopti Titu cu ochii la omul de pe podeț. Grigore dădu din cap, iar când se mai depărtară puțin, murmură: ― Nici mie nu mi-e simpatic, cu toate că

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
s-a întins și s-a adâncit. Cosma Buruiană, înfricoșat de întorsătura ce-o lua întîmplarea pe care el o povestise mai mult ca să demonstreze boierului cât este de ghinionist, încercă să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți. De altminteri, toată lumea e azi prea deșteaptă și de aceea merge din rău în mai rău. Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
nu-i răspunse nimic. I se părea atât de evident că vorbește prăpăstii, că se mira numai cum un băiat inteligent ca el nu-și dă seama. Buruiană însă, simțindu-se și direct atins, răspunse mieros, dar și puțin indignat: ― Coane Grigoriță, vorbiți cu păcat, zău așa, coane Grigoriță! Ce spuneți dumneavoastră în glumă, să fiți sigur că are să se întîmple, uite crucea! Le-a intrat oamenilor în cap să puie stăpânire ei pe pământurile boierilor și să vedeți că așa

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
atât de evident că vorbește prăpăstii, că se mira numai cum un băiat inteligent ca el nu-și dă seama. Buruiană însă, simțindu-se și direct atins, răspunse mieros, dar și puțin indignat: ― Coane Grigoriță, vorbiți cu păcat, zău așa, coane Grigoriță! Ce spuneți dumneavoastră în glumă, să fiți sigur că are să se întîmple, uite crucea! Le-a intrat oamenilor în cap să puie stăpânire ei pe pământurile boierilor și să vedeți că așa va fi. N-ați observat dumneavoastră că

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
grecului că nu-i mai prelungește arenda, măcar de i-ar da oricât, și îndoit decât îi dă azi, pentru că dumneaei vrea negreșit să vânză și să scape de tot balamucul cu arenda, și cu oamenii, și celelalte... Iac-așa, coane Miroane! Pe bătrânul Iuga vestea aceasta îl impresionă mai mult chiar decât povestea cu furtul. Încercă să mai descoasă pe arendaș, dar nici arendașul nu cunoștea alte amănunte. Pe urmă se închise și nu mai zise nimica... Un fecior îi

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
care venea spre ei. Salută și vorbi cu glas înecat: ― Pornisem la domnul Miron, cu toate că mă expuneam să fiu izgonit, dar eram obligat să încerc chiar imposibilul ca să opresc ceea ce se... Fiindcă am avut norocul să vă întîlnesc pe dumneavoastră, coane Grigoriță, vă rog să mă ascultați și să.... Îi spuse cum jandarmii schingiuiesc zeci de țărani, cum au venit femei și bătrâni la dânsul și la preotul Nicodim, rugîndu-i să-i salveze, cum el, oricât îi sângera inima, nu s-

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cum el, oricât îi sângera inima, nu s-a mișcat, crezând că plutonierul va osteni, dar se pare că ancheta e de-abia la început și după-prânz urmează să fie stâlciți în bătăi alți nenorociți... ― Pentru câțiva saci de porumb, coane Grigoriță! sfârși învățătorul tremurând. Oamenii s-au oferit să puie mâna de la mână și să despăgubească pe arendaș. Voi da și eu, vom da cu toții, numai să.... ― Vrei să mergem până la primărie? întrebă Grigore pe Titu. Porniră. În fața primăriei și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
și eu calmul! făcu Gogu cu mândrie. M-am sculat, mi-am înfipt mâinile în buzunar și am declarat ritos: "Nu vreau să știu nimic! Doresc să fiu satisfăcut, altfel!..." Atâta a fost suficient. L-am dat gata. Zice: "Bine, coane Gogule, dacă mă iei așa nu pot să te refuz!" Nu putea spune admiratorilor săi că atunci când și-a înfipt mâna în buzunar a scos portotelul și a achitat anticipat pe șase luni leafa protejatului său, suma fiind contabilizată în

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]