1,591 matches
-
gândească, din pricina chestiei cu genurile pe care am sugerat-o mai sus, ambele, În acest caz, al femeii și al morții, feminine. În ciuda absolutei sale lipse de experiență legată de lumea exterioară, În particular la capitolul sentimentelor, poftelor și tentațiilor, coasa nimerise ținta În plin când, Într-un anumit moment al conversației cu moartea, se Întrebase asupra tipului de bărbat pe care aceasta voia să-l seducă. Acesta era cuvântul cheie, să seducă. Moartea s-ar fi putut duce direct acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
există în prespapier, în mingile roșii și albe de pe masa de biliard. Noi trăim și o inspirăm în plămâni ca pe niște firicele mici de praf. Până în momentul acela eu înțelesesem moartea ca fiind complet separată și independentă de viață. Coasa morții plutește deasupra noastră, știam, dar la fel de bine știam și că ne lasă în pace până vine după noi. Mi se părea cel mai simplu și mai logic adevăr. Viața e aici, moartea e dincolo. Eu sunt aici, nu dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se întorceau cu nașul la origine - doar nu erau nebuni să dea banii de cultură pe bilet. O lună de zile nu mai știa nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum cărțile pe rafturi. Mai mult de trei săptămâni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Era Cristina care, surescitată și plictisită deopotrivă, mă anunță că Ulrich murise și el. Rezistase cât fusese de trebuință. Acum că adversarului său i se făcea comândul, își pierduse pentru o clipă concentrarea și asta îi fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
salvare... Rușine să-mi fie! Am glumit! Te rog să nu mă ierți! Cânți vreodată la balalaică? Nu?! Măi, măi... Îți plac momițele? Nici? E bine de notat. Iar am glumit! Așaaa... În pădure la Băneasa, A venit Aia cu Coasa. O-la-la-la, la-ri-ra-la! La, la! Sigur, vom face noi o prostie... Sărut mânușițete, Domnișorică! (Ceașca ta, de cotoroanță senilă și dilimatroasă!) Vă mențineți fantastic, teribil, extraordinar, cumplit! Certamente! Vă spui! Pe barba mea! NAHEMA Lingușitorule... Nicio ființă omenească, alcătuită din carne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
or zbura porcu' și curcanu', braț la braț, din ocol! Poa' să fie el prieten și cu-ariciu', nu cu mine! N-ai să vezi! E-heee...! bodogănește Cezărică, infatuat. Fiți și voi mai înțelegători! îi ceartă Fratele. Suntem în preajma Doamnei cu Coasa. Puțin respect nu v-ar strica, măi, ce naiba, măscăricilor! Scandalagiilor! Bine, bine, bine... Personal, eu sunt curios: La-nceputul ciclurilor, zeul Vishnu doarme pe Cobra Anantha, care semnifică absența Timpului. Iar la celălalt capăt, după consumarea Judecății de Apoi, Timpul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceruri, așa să știi! ― Noroc, noroc, Trifoane! strigă Leonte Orbișor din uliță, oprindu-se o clipă, cu sapa de-a umăr. Te-ai apucat de treburi? ― Ce să facem? Pe lângă casă, răspunse Trifon Guju de pe prispă, ciocănind de zor. ― Bați coasa, Trifane, ori?... Întrebă Leonte, fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul. ― Mi se pare că vrei să cosești înainte de-a semăna? ― Apoi dacă trebuie?... De! Carul cotea pe poarta veșnic dată în lături
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la nevoie, se vor aduce tunurile și se va distruge cuibul de rebeli din temelii. În clipa când cele două plutoane porneau în marș forțat spre Bîrlogu, dinspre Amara sosi patrula de recunoaștere, raportând că țăranii de acolo, înarmați cu coase, furci, topoare, câteva arme de foc, s-au concentrat la marginea satului și au refuzat să permită trupei să-și continue calea, amenințând pe ofițer cu moartea dacă ar încerca să pătrundă în comună. Baloleanu păli. Avea impresia că a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace într-o pânză groasă de câlți. În vreme ce țăranii se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domnule prefect? Calul îl învîrtea într-un cerc, înnebunit de vociferările mulțimii. Trâmbița sfârteca aerul cu o insistență, parcă ar fi răsucit un cuțit într-o rană vie. Buimăciți de glasul de alarmă, grupuri de țărani, cu bețe, furci și coase, ca și când s-ar fi apărat de lupi, se avântau spre frontul trupelor. Maiorul Tănăsescu ridică cravașa. Două comenzi lacome fură subliniate de două zgomote metalice, simple, ritmice. Apoi, la intervale foarte scurte, se auzi foarte ascuțit numai câte un cuvânt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fabrică de tractoare și o muncitoare, cu basma privind în lumină, la geamul făcut din pătrățele de sticlă, ceva ce semăna a bujie. Vedeam un șir de cosași cu cămășile mototolite, transpirate, înaintînd cu pași mari în arie și scînteindu-și coasele în soare. Unul era gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Rubicondă. După șapte lansări în trei zile, după sufocări, eviscerări, răscoliri, pietinări, jigniri, adorări și vampirizări, observ că mă simt ca bătrânul boier jucat de Giugaru în nuș’ce film cu haiduci și care, asaltat de-o țigăncușă nurlie (fo coasa pereche, pe ecran, a lui Jean Constantin), exclamă cu frenetică uluire: „Simțăsc! Simțăsc!“ După ce-n mai multe rânduri am jurat (of: „Never say never!“) că nu mai calc pe la vreo lansare-n târg, iată-mă acum hipnotizat de miile de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
roman document al epocii personajele locului, cele care făceau viața dulce-amară: revizorii școlari, obligatoriu licențiați în umanioare, obtuzi sau generoși; femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un lipov cu burtă ultrageneroasă, aflat într-o bahică
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Demența nazistă a început într-o berărie din München. Cea comunistă, în cel mai european oraș al Rusiei. Fitilul primului război mondial a fost aprins la Sarajevo. Al celui de-al doilea război mondial, la Berlin. Luați de la plug, de la coasă, țăranii noștri s-au văzut vârâți cu forța într-o istorie pe care n-o înțelegeau. Ce e destin și ce e întîmplare aici? Spaniolii au dat conchistadori. Olandezii și portughezii, popoare mici, au avut colonii. Grecilor le place, ca
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
patul suferinței. A început să mănânce și să umble prin casă. Peste încă o zi, a ieșit pe terasa din spatele casei și a coborât pe gazon. îl cerceta cu luareaminte, de parcă ar fi vrut să vadă dacă e bun de coasă. Nu a durat mult și și-a reluat expedițiile prin vecini. într-o zi a fost văzută cățărându-se într-un cireș, în alta sărind de pe un stâlp drept în balconul altor vecini. Până să se ducă Gruia s-o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
prea multă trudă, cu prea îndelungată urcare pe panta desăvârșirii pentru a mai putea fi evocate. Tăcem în fața unei opere scoase din tăcere! Timpului i-a mai fost smulsă o împlinire. Omul trecător prin efemeritate vieții i-a biruit tăișul coasei ce ne scurtează zilele, cu un lucru ce nu mai are moarte - cu o carte despre viață. Când ieșim de sub imperiul vrăjii acestei clipe solemne, Ion N. Oprea se scutură de sentimentul înălțător ce te cuprinde la sfârșitul unui vis
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
necuviințe omenești.” În ,,Aproapele meu” se întreabă retoric: ,, Oare cine ne-a înstrăinat așa de tare, frate al meu”, indubitabil...se știe vinovatul... În ,,Au venit peste noi” subliniază accentuat frăția veche a românului cu bătrânul codru, când ,,apucam topoare, coase și furci și ceream îngăduință fratelui nostru cel veșnic să ne ascundem și să așteptăm ceasul dreptății”. ,, Și iată că toți s-au pierdut înghițiți de ape și de pământ, iar noi am rămas statornici peste veacuri.” Omagiază apoi ,,Scriitorii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și asupra restului de colegi și colege, cu noi și grele lucrări, cu noi și întortocheate probleme de soluționat. Atunci când se întâmpla, ca, vreun careva, să nu-și poată îndeplini norma în timpul stabilit de patroană, aceasta, cu o voce de coasă, când trece prin slaba rezistență a ierbii, i se adresa, cu reproșul: nu te-ai străduit suficient; nu ai dat randamentul necesar. Ba m am străduit, doamnă, dar, pentru Dumnezeu, este prea mult, ce ne cereți. Este peste poate. Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei, ce te potrivești. - Nu se știe, răspunse evaziv celălalt. Demult oamenii așa credeau... Când a ieșit întăi bicicleta, adusese boierul Savastian una de-și da drumul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
război". Sau: "La câțiva ani după război... " Erau luate ca repere și evenimente locale ("Murise tata" ori "Băiatul cel mare încă nu se născuse"), dar cu istoria bărbații veneau în contact doar când erau luați în război. Erau "rechiziționați" de la coasă, de la plug, de la tăiatul lemnelor în pădure, și trimiși "să facă" istorie, tîrîndu-se prin tranșee, după care cei ce scăpau se întorceau să-și depene amintirile până ce venea alt măcel. La douăzeci și doi de ani, tata se văzuse azvârlit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
La douăzeci și doi de ani, tata se văzuse azvârlit în istorie, într-un regiment de români ardeleni din armata lui Franz Josef. În acea vreme, nu exista post telefonic în Lisa, iar veștile ajungeau în sat greu. Întors de la coasă, seara, auzise niște zvonuri, cum că ar fi început războiul. S-a hotărât să treacă în aceeași noapte munții, să se ducă la o rudă îndepărtată ce se mutase în București și să aștepte acolo desfășurarea evenimentelor, însă bunicul l-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea cum să priceapă că bărbații din Lisa găseau în alcool o compensație pentru munca lor dură. De altfel, faptul că peste săptămână puțini treceau seara pe la cârciumă, lăsând această plăcere pentru duminică după-amiază, și că, la muncă, numai la coasă se bea un pahar de rachiu, mă face să cred că, exceptând două-trei cazuri, nu erau bețivi. Alcoolul reprezenta, mai degrabă, un viciu de duminică. Tot ce se lega de el, însă, certurile, încăierările mi-l făceau nesuferit. Nu-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
uita niciodată decorul acela de iarnă sticloasă, cu cer vânăt. Flacoanele de streptomicină au ajuns a doua zi, în zori. Era, însă, prea târziu. Tata făcuse septicemie. Dimineața, părea vesel și mi-a spus că vom merge, vara, împreună la coasă, pe Seaca. "Da, tată," m-am grăbit să-l încurajez. Dar, pe la prânz, starea lui s-a înrăutățit brusc. Și-a pierdut cunoștința și a început să horcăie. A fost primul om pe care l-am văzut murind. Am dus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
copaci a locului ăstuia. Nici măcar o urmă de adăpost nicăieri. Dacă faci ceva, oricât de mic, Dumnezeu o să te vadă. Nu prea departe, pe o culme joasă, mașinile și camioanele treceau în sus și-n jos pe autostradă ca niște coase. Se întoarse ca să se uite la casă. La anul pe vremea asta nu va mai fi aici, se va prăbuși sau va fi dărâmată cu buldozerul, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Acoperișul ca o carte deschisă, ușa piezișă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și suspine, alții, venind pe căi bănuite, prinși de geruri între cuțite, nici n-au mai apucat să se-nchine. Stau morții în case, n-au cum să iasă, în plasă viii și așteaptă rândul... Moartea albă și-ascute o coasă cu care taie speranța și gândul. Rămâi uluit de acest teatru, vezi scena cu lei și paralei deschid Evangelia după Matei chiar la capitolul douăzeci și patru. Sunt semnele vremii de-apoi, din iad cine-ar putea să mai scape?!. Zăpada-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]