34,665 matches
-
cu imagini păstrate, cu dans și atingeri, cu viața și tot ce conține ea. O dependentă de viață, un suflet aproape de sursă ce ridică sufletele spre lumină! Cu adevărat fericită! Transcende. A dat și-a luat un mare examen divin. Coboară în oameni, în gânduri, în inimi și-n vise. Forța ei stă în cuvinte, în zborul de porumbel ce te-atinge, o carte a sursei pentru viețile ce te-așteaptă spre lumina magică a divinității. Ai zburat în dreptul aripilor să
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Alta, de o cu totul altă natură. Astfel se naște în preajma noastră și o trăire nouă cu fiecare nouă clipă. Ne fascinează mirajul amurgului, dar și speranța răsăritului unei noi lumi, taine care ne aduc împăcarea cu sinele nostru. Gândul coboară la înțelesurile profunde ale lui Omar Khayyam:"Pe când stelele vor împodobi mai departe cerul, alți oameni își vor înălța case din cărămizile lutului nostru". Așadar, zicem noi că trece timpul prin viața noastră, dar de fapt, nu timpul trece, el
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
bravul popor arimasp: „oameni voinici fără de număr, cu aspect războinic, bogați în cai, oi și vite, cu plete groase, cei mai puternici dintre toți oamenii, fiecare cu un singur ochi în frunte”. Erau oare miticii ciclopii sau doar mineri, care coborau în subteran cu o luminiță pe frunte, după cum consideră unii istorici (Diodor Sicul, lib. III. 12)? Chiar dacă nu se va ajunge la un consens, certă este existența unei populații cu numele care seamănă izbitor cu numele de azi al nostru
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
pe dl consul să-mi înlesnească vreun chip de a mă duce îndată la Balta-Albă, și, peste o jumătate de ceas, un arnăut intra în salon vestindu-mi că trăsura era gata. Îmi luai un sac de drum și mă coborâi iute în uliță. Când colo, ce să văd? In loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau săpate urme
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
pielea, pe care erau săpate urme adânci de bici și un om sălbatic, bărbos, zdrențăros și înarmat cu un harapnic lung de un stânjen! Acesta era echipajul meu! Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine începu a râde și, încredințându-mă că acela era chipul de a călători în Valahia, mă îndemnă a mă sui în căruță. -- N-ai grijă, adăugă el; cu trăsura aceasta primitivă și cu caii aceștia care seamănă mai
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Roque Paracliseru, Mafalda Claponăreasa alergând după găini, Zeca Trampa căutând calamari și sborși printre verzele lui Hipólito, Un-Metru-Jumate vomând tot soiul de materii în culori ciudate, verzui și liliachii, Celestino înjurându-l pe Piept-ca-Scândura, Tonecas Arenă cerând ajutor ca să poată coborî de pe schelă, Joca Înțolitu cu haina în mână zicându-le mama mă-tii tuturor celor din jur, Gil Frezatu căutându-și dintele de aur, dacă vedeți vreun dinte de aur să știți că-i al meu, Pimentel în ușa frizeriei
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
disperare să scoată ultimul "oac" din viața ei în fața unui șarpe Boa. Grea situație, însă nici într-un caz la dimensiunea celei în care se afla un pisic miorlăind înfricoșat în vârful unui copac, fiindcă nu mai avea curaj să coboare. Am ajuns cu toții la concluzia că începem foarte prost săptămâna (era luni, 18 septembrie...), fiindcă felina trecea prin una dintre cele mai cumplite drame petrecute pe teritoriul statului român și de-aceea, ca de fiecare dată, Antena 1 a fost
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
o Moscovă cu ispitele ei de azi, aluziile și legăturile cu contextul muzical al perioadei scrierii romanului, animă tonul ludic al cărții, tonul introdus încă de la început, în Jurnalul ca un prolog, de Ruxandra Cesereanu. Woland și întregul lui alai coboară pe pămînt, la Moscova, în miercurea din Săptămîna Patimilor. Să dau totul peste cap pînă în sîmbăta de dinaintea Învierii... Ovidiu Pecican reface toposul cărții la Cluj. Și parcul moscovit Patriarșie Prudî poate fi Parcul Municipal, și chioșcul cu firma "Bere
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
Când a simți că nu-l pândește nici un rău, s-a apropiat să mănânce din palma mea. Astfel neam Împrietenit. Când rămâneam să dorm pe debarcader, Între Ceruri și Ape, mă pomeneam cu el cuibărindu-se lângă mine. Când nu coboram lângă fluviu, Bernard urca cu greu malul abrupt, până În curte, ca să vadă ce mai fac. Cred că venea cu gândul să mă certe fiindcă uitasem de el, dar, după ce dădea cu ochii de mine, pesemne că uita. Într-o zi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Dumnezeu! ... Ridicată pe verticală, până la Înălțimea de 2840 de kilometri, În stratosferă, Dunărea ar părea ochilor noștri uimiți unul din grandioșii arbori de apă ai lumii. Vârful arborelui, care se află În Pădurea Neagră, s-ar ivi din vecinătatea stelelor, coborând pe crengi și pe brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sus, am privit Înapoi, spre vale. Orașul părea un mic platou. Dincolo de el, țara, marele platou! Pe el, În acel moment, istoria, o penibilă figurație. În rest...! Sus, și noi și șoferul am răsuflat ușurați. Nu mai fuseserăm nevoiți să coborâm din mașină și iar să ne jucăm În picioare, la o nouă urcare. Când mi-am reamintit de vacarmul, pe care Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Am strâns-o ușor de mână. Părea anesteziată. Se gândea, probabil, la ai ei. Privea doar din când În când prin geamurile mașinii, pentru a identifica locurile, apoi Îmi șoptea la ureche: - Mai e puțin! Pădurea Gruiței, la un pas, ! Coborâm la Picături... și-apoi urcăm dealul spre Bulzeștiul nostru. - Așa e! ... Dar mai avem ceva drum! - am aprobat-o eu când am zărit, În noapte, turla Bisericii de pe dealul Motociului. Din nou, am ciulit urechile. - Auzi? Tu auzi? - am Întrebat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Auzi? Tu auzi? - am Întrebat-o. - Da, ...clopotul bisericii! Noaptea! Aud, dar de ce, Doamne, iartă-mă?! - E, de ce?! S-o mai deștepta lumea! Mă gândesc și eu... Că doarme cam de mult, altfel, vorba ta: de ce?! Chiar și când am coborât coasta la Gura Racului, În Bulzești, se auzea glasul clopotului. Părea Însă, parcă, mai Înfundat. Venea mai din adâncuri, dinspre satul cel vechi, dispărut cândva. Rămăsese acolo, semn lui, doar biserica din lemn și cimitirul cu lilieci. „Ducea-v-ați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
am completat eu, cu gândul la zilele ce aveau să vină. - Păi, o să tacă! Trebuie să tacă, nu? Nu i-am răspuns. Nu știam, de altfel, ce să-i spun. Prin sat, mașina a oprit din loc În loc. Oamenii au coborât unul după altul aproape de casa lui. Din dosul perdelelor sau din pridvorul casei, fiecare Își aștepta, cu teamă, pe al său. La fel și nea Gheorghe, tatăl Elenei. L-am zărit stând În pragul ușii. În stația de autobuz, după ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
lor zidurile Întunericului. Ierihonul nopții. Eu locuiesc Într-un ceasornic. În noaptea aceasta gândurile mele vor pleca la război. Copilăria mea dintre două biserici... Ea, strecurată printre bătăile de clopot, ca să-i prindă pe sfinți chiar În clipa În care coboară din icoane pe pământ. O copilărie plină de sfinți, o biserică din care, scăpată, lumina o ia la fugă pe străzi... O noapte de Paște, În care Învierea se Împarte tuturor. Tuturor morților și tuturor viilor... Învierea! Copilăria mea dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
trei ofițeri. Un ofițer Îl Întrebă: „Vine un ciclon mare, cu valuri uriașe, și vasul aproape se scufundă: ce vei face?” Mulla răspunse: „Nici o problemă, voi face ceea ce este corect din punct de vedere tehnic, voi opri nava și voi coborî ancora.” Celălalt ofițer zise: „Însă apoi vine un alt val uriaș, și nava pur și simplu se va scufunda. Ce o să faci?” Mulla răspunse: „Același lucru, voi coborî altă ancoră, orice navă are așa ceva.” Cel de-al treilea ofițer zise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
este corect din punct de vedere tehnic, voi opri nava și voi coborî ancora.” Celălalt ofițer zise: „Însă apoi vine un alt val uriaș, și nava pur și simplu se va scufunda. Ce o să faci?” Mulla răspunse: „Același lucru, voi coborî altă ancoră, orice navă are așa ceva.” Cel de-al treilea ofițer zise: „Dar apoi un alt val uriaș...” Și Mulla spuse: „Îmi irosiți timpul degeaba. Voi face același lucru, voi coborî o altă ancoră pentru a stabiliza vasul În fața valului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
scufunda. Ce o să faci?” Mulla răspunse: „Același lucru, voi coborî altă ancoră, orice navă are așa ceva.” Cel de-al treilea ofițer zise: „Dar apoi un alt val uriaș...” Și Mulla spuse: „Îmi irosiți timpul degeaba. Voi face același lucru, voi coborî o altă ancoră pentru a stabiliza vasul În fața valului uriaș.” Primul ofițer Întrebă: „Dar de unde iei toate aceste ancore?” Mulla răspunse: „Ce Întrebare ciudată! Voi de unde luați toate aceste valuri uriașe? Din aceeași sursă. Dacă voi vă puteți Închipui valuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
răspunse: „Ce Întrebare ciudată! Voi de unde luați toate aceste valuri uriașe? Din aceeași sursă. Dacă voi vă puteți Închipui valuri uriașe, eu de ce nu Îmi pot Închipui ancore? Continuați să aduceți câte valuri uriașe vreți, și eu voi continua să cobor ancore tot mai grele, și tot mai grele.” Totul ne este la Îndemână atunci când suntem fericiți, pentru că fericirea ne oferă forțe nebănuite și ne lasă să ne folosim maximum capacitățile corpului. Astăzi omul modern este adormit, pentru că nu Își mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
când percepeam un tremur ușor scuturându-i trupul, Însoțit de un oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-am zis eu În gând, fără a rosti cu voce tare acest lucru. Dar degeaba mă mai lamentam acuma. Trebuia să ne ridicăm și să plecăm mai departe. - Gata? am Întrebat-o. S-a ridicat fără să-mi răspundă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pentru a desemna stabilirea de contacte umane. Evident, s-a impus și dintr-o necesitate: nu exista un singur cuvînt care să acopere ideea de "a fi împreună cu alții", în opoziție cu "a fi singur". De la generalitatea acestui concept se coboară însă, brusc și adesea comic, la situațiile concrete în care a socializa devine un simplu substitut pentru acțiuni care ar putea fi foarte ușor denumite și altfel. Verbul a socializa se folosește în română (cu acest sens recent) în primul
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
număr cîți intelectuali au colaborat cu vechiul regim, dar afirmația ministrului, că foarte mulți au făcut-o, la greu, mă irită. E în ea o suficiență de om care pare să fi locuit pe Lună pînă în 1990, cînd a coborît printre noi. Dl Iorgulescu nu-mi dă impresia unui intelectual, ci a unui muncitor la partitură, cu un vechi antrenament la limba de lemn. Gradul său de competență lexicală nu depășește decît accidental acest nivel. Într-un autoportret postat pe
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
La ora 19, Nelu pleacă de la restaurant și intră la W.C., iar când iese a fost înconjurat de vreo trei câini care era să-l muște, după care merge în stația Filaret de unde ia tramvaiul 17, clasa a II-a, coboară în stația Piața 1949 și tot în aceiași stație ia tramvaiul 15, clasa I, coboară la stația Buzești alunecând pe scară la coborâre, apoi merge pe jos pe strada Buzești, intrând la numărul 53 - debit - de unde cumpără țigări, apoi iese
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
fost înconjurat de vreo trei câini care era să-l muște, după care merge în stația Filaret de unde ia tramvaiul 17, clasa a II-a, coboară în stația Piața 1949 și tot în aceiași stație ia tramvaiul 15, clasa I, coboară la stația Buzești alunecând pe scară la coborâre, apoi merge pe jos pe strada Buzești, intrând la numărul 53 - debit - de unde cumpără țigări, apoi iese și continuă să meargă pe str. Buzești, B-dul Al. I. Cuza, intrând la restaurantul Fântânica
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
de sorginte latină: În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am umblat,/ Rea jale-am rămas;/ Pe unde-am bătut/ Rea jale-am făcut". Românul (mă rog, geto-dacul) s-a născut poet și Aia (devotata
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]