1,975 matches
-
Acasa > Poeme > Duiosie > VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubite, auzi galopul timpului neînșeuat? trece turbat peste noi rănindu-ne aripile de cocori rătăciți și stingheri, ne spulberă și ultimul vis înmugurit în noaptea fără stele-n destin, de ce nu îți ridici brațele-ram oprindu-i pașii cu potcoave de foc? Grăbește-te, mai avem gânduri însoțite de cuvântul ce așteaptă să fie rostit
VEȘMÂNTUL IUBIRII DIN URMĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371409_a_372738]
-
această poveste nescrisă. Muza să-și înmoaie degetele în călimara nopții să scrie-n mine: Mi-e bine în sufletul tău! Lasă, toamnă, fericirea să fie titulară în jocul de-a iubirea. să ne răscolească frunzele c-un dor astenic cocorii să scuture-n noi o ultimă lacrimă. Așterne-mi sub tălpi covorul roșu să pot trece pragul iernilor la brațul unui vis autumnal. Referință Bibliografică: Vis autumnal / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2124, Anul VI, 24
VIS AUTUMNAL de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371416_a_372745]
-
vis, dulceața și divin. Zăpezile de altădată, " Mă ard ", dar totuși le iubesc, Au fost cândva a vietii parte, Un dar celest, nepământesc. Zăpezile de altădată, Prin ger, îmbrățișați spre zori, Le retopim cu nonșalanta, În vremi, pe aripi de cocori. Zăpezile de altădată... Căldură lor?... N-o voi uita! Mă însoțesc în ierni, departe, Ningând, visând cu până mea! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ / Mugurel Pușcaș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2171, Anul
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371454_a_372783]
-
Acasa > Impact > Relatare > PRIZONIERA TOAMNEI Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Știi că la Muzeul Toamnei se întâmplă fenomene fantastice? - Cum așa? se miră David, în timp ce schița un desen cu mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
un pârâu. Mă repezeam să-l strâng, dar cel mai bine îl înfășuram ca o binecuvântare... - Vreau să înțeleg ce e dincolo de imaginația pictorilor, deci, și a ta! - Ei, e lumea în faze speciale, mi-a răspuns, dând drumul unui cocor spre vârful unei păduri de brazi. Eram pe terasă. Îmi plăcea să stau lângă David ore întregi, să-i urmăresc privirile cum alunecă pe șevalet, să-i las gândurile să se rătăcească fiindcă totdeauna cerea timp în care să-și
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Eram pe terasă. Îmi plăcea să stau lângă David ore întregi, să-i urmăresc privirile cum alunecă pe șevalet, să-i las gândurile să se rătăcească fiindcă totdeauna cerea timp în care să-și coordoneze inspirația. - Hai, mai așază un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Sculptau în trunchiuri de copac și își instalau stupii acolo. Făceau parte, desigur, din compania lui David. Începusem să cred că, într-o altă viață, mă voi naște înainte de eclipsa cu efect de bumerang, din care vor fi plecat, acum, cocorii... David se înțepase într-un ghimpe. Șchiopăta. Soarele își întinsese aproape tot arcul. I-aș fi pus un lanț, să-l dau mai încolo, să mă furișez în rândul întâi ori de câte ori vreau să discut despre discul de platină al imaginației
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Acasa > Poezie > Imagini > IN ANO MML Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1602 din 21 mai 2015 Toate Articolele Autorului Se sparg peste Carpați toți norii dinspre adânc coboară toți cocorii, albastrul se întrece peste clipă ispita se amestecă cu clisă. În anul anilor ce trec doar visul se adoarme peste întreg, și din dorința ce se înscrie se naște poate altă Românie. Nu omorâți credința și speranța în anul anilor
IN ANO MML de PETRU JIPA în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374844_a_376173]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SPLENDIDE TUȘE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Splendide tușe de cocori de aur, Sub cerul toamnei rece s-au brăzdat. Pe șevalet, al dimineții faur, Pictase de sub zare ridicat. Și le schimba-n culori halucinante, Prinos din luminoasa-i dărnicie, Le savuram ca frumuseți dopante Și fur din a memoriei galerie
SPLENDIDE TUŞE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374926_a_376255]
-
Acasa > Poezie > Credinta > E TIMP DE POCĂINȚĂ Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară, e senin, se văd pe cer cocorii, E semnul harului divin ce îmi aduce zorii, Deși nu merit, sunt iubit de Dumnezeu Preasfântul, Așa îmi spune Biblia, așa spune Cuvântul. Am fost cândva un răzvrătit, ce n-accepta Calvarul, Dar Dumnezeu S-a îndurat și m-a
E TIMP DE POCĂINȚĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375007_a_376336]
-
Articolele Autorului Nici nu mai știu când mi te-ai stins în sânge, într-un târziu de noapte-nfrigurat, simțeam cum mușcă rana pelin și cum își unge, umbre de mir prin trupu-mi-njunghiat! Nici nu mai știu când ne-au zburat cocorii, din visul ruginit de toamne reci. Când răsăreau în ochii tăi, lin, zorii, eu umbră îți eram sub lacrimi de poteci! Nici nu mai știu când ne-a albit ninsoarea, țipau caișii neînfloriți de mai, ne tot sorbea din viață
NICI NU MAI ȘTIU CÂND... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375022_a_376351]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > REFLECȚII DE TOAMNĂ Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a trecut vara,au apărut norii, Curcubeie de frunze valsează în ploaie, Mi-e toamnă și îmi pleacă cocorii, Melancolia plutește prin odaie. E vremea de reflecție și căutare... Mi-e toamnă și mă duce nostalgia, Înspre seninul zilelor cu soare Din vremea când zoream copilăria. Și după fluturi zburdam de fericire, Și ascultam povești în fiecare seară, Când
REFLECȚII DE TOAMNĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373899_a_375228]
-
Mă rătăcesc prin ceață, la margine de mări. Din visul meu mă-ntorc prin norii-nlăcrimați, Mi-ating cu teamă tâmpla scăldată de ninsori, Pe brațe-mi cade-o frunză și-n ochii ei mirați Văd zările iubirii brăzdate de cocori. Cum de-am îmbătrânit pe strada cu-amintiri? Ce lanțuri de neliniști mi-au legat libertatea? O să găsesc răspunsul prin munții de-mpliniri Și-n file de sfârșit ce-mi vor închide cartea. Daniel Luca 12 09 2016 Referință Bibliografică
FILE DE CARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373949_a_375278]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... Autor: Maria Daniela Pănăzan Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului Semnificații alegorice în poezia lui Ion Brad În simbolistica asiatică și nu numai, cocorul este simbol al longevității, al nemuririi, al înțelepciunii, al fidelității, al imaculării. În mitologia românească, el este un mesager divin, vestitor al primăverii, având puteri sacre. La Ion Brad, personalitate de marcă a literaturii române a ultimului secol, regăsim aceste
ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR... de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371822_a_373151]
-
mă interesez de caracterul cuiva, Fiecare cu scheletul său, eu caut forma, Frumusețea nu are caracter, Este o linie formată din puncte. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ O sută de ani, un veac ți-am trimis scrisori, O sută de ani, un veac, au trecut cocori, Tu erai Sfinxul din Bucegi, acolo am căzut personal în cap, Tot frumoasă ești? Tot mă renegi? Nu te temi de nimic, doar de umbra ta prelungă, Ca orice halungă din strungă, Nu-mi pasă de rime, ritm, legi, Am
GOGOLISME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371870_a_373199]
-
își dorește să trezească interesul copiilor ... XII. ION BRAD, COCOARELE IN ULTIMUL LOR ZBOR..., de Maria Daniela Pănăzan , publicat în Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016. Semnificații alegorice în poezia lui Ion Brad În simbolistica asiatică și nu numai, cocorul este simbol al longevității, al nemuririi, al înțelepciunii, al fidelității, al imaculării. În mitologia românească, el este un mesager divin, vestitor al primăverii, având puteri sacre. La Ion Brad, personalitate de marcă a literaturii române a ultimului secol, regăsim aceste
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
centrală ce unește două lumi sufletești. Dacă în volumele sale de poezii mai întâlnim distihuri (iar în ciclul Poemele viitoare din volumul Cartea zodiilor chiar ... Citește mai mult Semnificații alegorice în poezia lui Ion Bradîn simbolistica asiatică și nu numai, cocorul este simbol al longevității, al nemuririi, al înțelepciunii, al fidelității, al imaculării. În mitologia românească, el este un mesager divin, vestitor al primăverii, având puteri sacre. La Ion Brad, personalitate de marcă a literaturii române a ultimului secol, regăsim aceste
MARIA DANIELA PĂNĂZAN [Corola-blog/BlogPost/371825_a_373154]
-
cântecului izvorâtă din adâncul sufletului unor oameni crescuți parcă din energiile naturii. Pe scena în aer liber și-au arătat măiestria glasurilor și a instrumentelor muzicale ansambluri folclorice aparținând românilor, lipovenilor și ucrainienilor din Delta Dunării: „Armonicii” din Peceneaga, „Juraveli” (Cocor) din Jurilovca, „Katiușa” din Mahmudia, „Sinicika” de la Mila 23, „Bila Roja” (Trandafirul Alb) din Letea, „Bila Makovka” (Nufărul Alb) de la Chilia Veche. "Armonicii" din Peceneaga este o formație veche, de români, înființată în 1957, singura din țară care cântă numai
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
brâu roșu, ilic alb, cu modele din piele aplicate. Au interpretat dansuri tradiționale din satul Peceneaga: „Stânga”, „Floricica”, „Țânțărașul”, „Mușamaua”, „Lanseta”, „Cadâneasca”, „Trăncănăul”, „Hora în două părți”, „Brâul numai de bărbați.” Au ca obiectiv achiziționarea de armonici noi. Formația "Juraveli" (Cocor) din Jurilovca este alcătuită din 15 membri de vârste diferite, de la 10 la 60 de ani. Au ca scop dobândirea terapiei prin muzică și evidențierea fondului folcloric tradițional specific comunității rușilor lipoveni din Jurilovca. Femeile poartă costume tradiționale cu care
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
Acasa > Versuri > Visare > O DATĂ-N VIAȚĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Atunci când cineva te-nvață să iubești, Și visele ți le reface-n stoluri de cocori, Smaraldul, piatră nouă pentru visători, Se mai predică în fantastice povești; Atunci când cineva te-nvață să exiști, Ca pe-o substanță vie, te remediază, Și aripile vechi, ce-au ars, ți le pictează- Într-un tablou cu cer înalt, să
O DATĂ-N VIAȚĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372464_a_373793]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > COLIND DE PRIMĂVARĂ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ca un cocor astenic și cuminte, În legea primăverii ce-a venit, Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte, Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit. N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri, Întunecații fulgi, azi, sînt trecut, Pot însă
COLIND DE PRIMĂVARĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372486_a_373815]
-
cu zilele tale? Pretutindeni - toamnă, peste tot - regret. Arămii copacii - ovații-n cascadă. Pentru show-ul ultim nu mai e bilet. Emoții-n culise, freamăte în stradă, Publicul aclamă magicul balet Care stă să-nceapă din clipă în clipă. Doi cocori strigară lung de patru ori. Rece adiere, zbatere de-aripă, Soarele sfâșie cortina de nori. Și apoi, tăcere. Vântul înfioară Arborii și iarba, păsări, oameni, flori. Frunzele desprinse de pe ramuri zboară: Balerine-păsări, balerine-flori. Menuetul mut pentru Regele Soare În sclipiri
ULTIMUL MENUET de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372898_a_374227]
-
ele niciodată nu mor, Când le poți privi toate cu umor,... XXVIII. SCRISOARE LUI MOȘ CRĂCIUN, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014. Moșule, de ce-au plâns toamna norii? Poate pentru c-au plecat cocorii. S-au ascuns în țări mai calde, În ape limpezi, să se scalde. Moșule, de ce-i fericit sufletul meu? Pentru că-i magic curcubeu. Care dupa rafale de ploi, Apare în mii și mii de culori. Moșule, de ce miroase frumos amorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
dor de-o îmbrățișare. A trecut un an lung de așteptare. Dar până mâine e doar o zi, Și-mpreună lângă brad iar vom fi. Citește mai mult Moșule, de ce-au plâns toamna norii? Poate pentru c-au plecat cocorii.S-au ascuns în țări mai calde,În ape limpezi, să se scalde.Moșule, de ce-i fericit sufletul meu? Pentru că-i magic curcubeu.Care dupa rafale de ploi,Apare în mii și mii de culori.Moșule, de ce miroase frumos amorul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
spun meteorologii, dar și coloniile de flamingo, care s-au săturat să facă naveta și, nici una nici două, s-au stabilit definitiv prin lagunele Costei Blanca. De-mi vine-a zice, vorba poetului: „că martie se poate duce, cu toți cocorii înapoi”. La fel, o spun și rezidenții străini de prin nordul Europei, sau românii veniți să agonisească ceva bănuți, care mereu amână să se mai întoarcă acasă. Da, cam atâta iarnă e pe la noi - foarte puțin - cât să bage de
PRO-PRIMĂVARA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373030_a_374359]