2,322 matches
-
cu Stan și Bran. La Sibiu mergem la gară - e prima mea ga’... Cu asta n-am nimerit-o, cu gara, dar cu celelalte, da. E destul de foarte frumos la Sibiu: să te tot plimbi pe străzi, să intri În cofetării, să te duci la film, la frizer - oriunde. Atât, că parcă ceva-ceva lipsește ca să fie bucuria Întreagă. De aceea mergem noi doi la gară - de data asta, de ceastălaltă parte a șinei. Mama Întreabă de tata. Se informează la Informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura parcă-i răscolise foamea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zi de roboteală de douășpe ore prin halele cantinei, cotropind-o de o epuizare euforică, de gânduri, și lunecând parcă într-un vis cu damfuri grele de ciorbe și tocănuri. Se smulse cu greu de pe scaun, iar după ce ieși din cofetărie, începu să grăbească tot mai mult pasul, până se pomeni alergând. Fugea pe trotuar printre oameni, ca și cum ar fi vrut să prindă autobuzul care tocmai oprise în stație, la douăzeci de metri în fața ei. Trecu de autobuz și parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vreme înainte, uite că a început deja să meargă, uite că mănâncă, suntem salvați, trăim un miracol, se pare că începe să își revină, iar noi ședem alături de ea pe peluza din fața spitalului, cere înghețată, iar eu alerg fericită la cofetărie, mă izbesc de oamenii de pe drum, dar nu pierd vremea cerându-le scuze, fiica mea a cerut înghețată, iar eu voi face tot ceea ce îmi stă în puteri pentru a-i oferi ce își dorește, pentru a-i vedea limbuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
incompatibili, dar pur și simplu nu aveam despre ce vorbi. Eu m-am întâlnit cu Naoko, singură, doar o dată, la două săptămâni după înmormântarea lui Kizuki. Pentru că aveam de pus la punct niște lucruri, am stat de vorbă într-o cofetărie, dar după ce am terminat, n-am mai avut ce vorbi. Am încercat să abordez câteva subiecte, dar fără succes, iar dacă Naoko zicea ceva, glasul ei avea ceva t\ios. Părea supărată pe mine și eu nu înțelegeam de ce. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și duminică ne-am întâlnit. Cred că pot să-i spun chiar rendez-vous, pentru că nu-mi vine un cuvânt mai potrivit în minte. Ca și data trecută, ne-am plimbat pe străzi. La un moment dat am intrat într-o cofetărie, am băut cafea, iar ne-am plimbat, seara am luat cina împreună și ne-am despărțit. Ea a vorbit cu întreruperi, uneori chiar fără noimă, dar se părea că nu o deranjează și nici eu n-am făcut vreun efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
piele de căprioară. Nu pot să-mi amintesc despre ce am vorbit cu Naoko atunci. Presupun că nimic special. Evitam să vorbim despre trecut și doar foarte rar pronunțam numele lui Kizuki. Puteam să stăm față-n față, la o cofetărie, fără să scoatem o vorbă. Lui Naoko îi plăcea când îi povesteam despre Cavalerist. Odată, acesta a avut întâlnire cu o fată (o colegă de la geografie, bineînțeles), dar s-a întors la cămin devreme și era foarte posac. Era prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi plăcut, dar Naoko a împlinit douăzeci. Ce să-i faci? Și eu voi împlini douăzeci la toamnă. Doar Kizuki rămânea la vârsta de șaptesprezece ani. De ziua lui Naoko a plouat. După ore, am cumpărat un tort de la o cofetărie din apropierea facultății, m-am urcat în tren și m-am dus la ea acasă. Pentru că împlinea o vârstă atât de importantă, voiam să o sărbătorim cumva. Probabil că și eu mi-aș fi dorit același lucru dacă aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce face, am stat și l-am mai văzut o dată. Am ieșit din cinematograf pe la patru dimineața și am pornit-o pe străzile cartierului Shinjuku în răcoarea dimineții, gândindu-mă la diverse lucruri. Când am obosit, am intrat într-o cofetărie, am comandat o cafea și am citit, în așteptarea primului tren. N-a trecut mult timp și localul s-a umplut de alții ca mine, care așteptau primele trenuri. Cineva și-a cerut scuze și m-a întrebat dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acesta. Pe pervazul ferestrei era o vază mică cu anemone. După ce fetele s-au întors la masa lor, eu și Midori am ieșit și ne-am plimbat puțin. Am trecut pe la anticariate, am cumpărat câteva cărți, am intrat într-o cofetărie și am mai băut câte o cafea, am jucat niște jocuri mecanice, ne-am așezat pe o bancă în parc și am vorbit - sau mai bine zis Midori vorbea, iar eu o ascultam. Când mi-a spus că îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Ei îl consideră grozav, în parte și datorită reputației sale de băiat rău. — Ea e Daisy, zice Făt-Frumos. Lucrează la Evening Herald. — Mă bucur, dragă! i se adresează Liam, de parcă ar fi fost o prăjitură cu cremă în vitrina unei cofetării. Doamne, Lewis, unde găsești tu asemenea păsări rare! Practic, își bate joc de Daisy. Ea trebuie să se aplece pentru a-l săruta - pe tocuri are cam 1, 80- însă el nu pare jenat de faptul că e așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de viață... Alaltăieri mă credeam în pulbere și azi iată-mă cu două lefuri!... Am noroc și pace!... Trecuse și pe la Tanța, să-i spuie ce noroc a avut. Fata l-a însoțit până la gară și-l aștepta la o cofetărie, în Calea Griviței, să meargă pe urmă să se bucure împreună toată ziua. Pe când Titu vorbea cu entuziasm și Grigore aștepta nerăbdător, sosi un tren în gară. În mulțimea călătorilor care alergau spre ieșire, Grigore recunoscu pe Ilie Rogojinaru, arendașul de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când am auzit de vodca numită la fel!), Mimi și Lumpă (nu știu cum îi mai chema), Luță, Dan de la scara trei, Marconi și frati-su Chinezu, Luci, Marian-Marțianu-Marțaganu-Țaganu-Țacu, cel care acum vreo doi ani s-a însurat cu o vânzătoare de la cofetărie, Jean de la etajul șapte, Sandu, vecinul meu, Nicușor de pe scara cealaltă. Fiecare, mi se pare acum, era interesant în felul lui. Paul mânca smoală și sugea burta fluturilor zicând că au miere. Frati-su, Vova, era cuminte și rușinos, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
limpede ca sticla, senzorii interiori, îmi ștergea imaginea care încerca tenace să mi se lipească pe pereții craniului: el și ea pe motocicletă, cu căști portocalii, dintr-a Ginei prelingîndu-se pe umăr o viță castanie de păr. Am intrat în cofetăria de la Dunărea și am mâncat încet, cu pauze mari, o prăjitură. Priveam afară prin vitrina gălbuie. Erau femei frumoase în cojoace albe sau în paltoane fanteziste, erau străini, negri sau arabi, zgribuliți în canadienele lor cu guler mare de blană
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nemulțumită, așa că până la urmă n-am mai avut acest curaj.Pierdusem orice inițiativă, dacă o avusesem vreodată. Trebuia să fac orice voia Gina, necondiționat. Ea lua bilete la teatru, ea propunea să mergem la film, iar dacă intram într-o cofetărie sau, o dată cu venirea primăverii, la o braserie, nu mă lăsa niciodată să plătesc pentru amândoi. Întotdeauna refuza orice aș fi vrut eu să facem, chiar lucrurile cele mai normale. Ne vedeam acum uneori și duminica, dar numai când avea ea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nasu drept și buzele subțiri și părul pieptănat lins, cu cărare-ntr-o parte - uite, ca-n fotografia prinsă pe perete. Chiar de-atunci este fotografia, de când s-a luat ei, și el era angajat la fabrică la Zamfirescu... Ce cofetărie mai avea Zamfirescu, cam pe unde vine-acu statuia lui Kogălniceanu, și de la fabrică ce nu-i aducea omu ei ! Și ciocolată, și bomboane de toate felurile, și fondante... Le da Zamfirescu la toți care lucra la el, și de Sărbători
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o domnișoară cultivată și inteligentă să nu găsească un mod plăcut în care să-și întrebuințeze timpul, fără să se plictisească ? Poate facem amândoi o plimbare cu trăsura la Hipodrom... Sau lăsăm trăsura pe drum și mergem pe jos până la cofetărie... Ei, unde mergem, spune : la Nestor, la Angelescu ? Și ce preferi azi : indiene sau caroline ? Cobora atât de ușor scara de lemn, încât nici Muti, nici tante Margot n-au auzit-o. Așa că, la ultima cotitură a scării, a putut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a suportat același regim de recluziune. Rar să fi pierdut Sophie o bătaie cu flori la Șosea și apoi o seară la Flora, împreună cu Miza și Radu. Lisette Athanasiu i-a oferit permanent ocazia să-și ia înghețata obișnuită la cofetăria Riegler (poate din bavardajul ei să fi cules bârfa politică ?), sigisbeul Titi Ialomițeanu a mai luat-o împreună cu Margot de câteva ori la teatru și chiar mâine, pare-se, au iarăși bilete la Teatrul Francez. Numai că astăzi circula zvonul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ciment, cert e că treaba a căzut. — Mașina de transport n-a mai ajuns, a făcut o pană pe drum, ne spune administratorul fermei. Maistrul militar ne duce În oraș, ne lasă să ne facem de cap Într-o cofetărie, dacă tot ne-am deranjat să coborîm din unitate. Oferta e redusă. În afară de o tavă cu ecleruri (care transmit o senzație acută de călătorie În timp) și de cofetăreasa În vîrstă (la rîndul ei, e un fel de vestigiu avicol
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ghearele de pui... copitele de porc? Ai uitat celebrii adidași de porc? Ai uitat că astea sînt singurele „alimente“ pe care le mai găsești În magazine? Cu greu, abia dacă, doar stînd la niște cozi infer nale... Du-te la cofetărie, plăcinta cu brînză pe care o mîncam cînd eram copil, ștrudelurile cu mere, eclerurile, sava rinele, nimeni nu mai știe cum arată... pentru că au trecut ani de cînd nimeni nu a mai văzut vreuna din aceste prăjituri... În cofetăria asta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la cofetărie, plăcinta cu brînză pe care o mîncam cînd eram copil, ștrudelurile cu mere, eclerurile, sava rinele, nimeni nu mai știe cum arată... pentru că au trecut ani de cînd nimeni nu a mai văzut vreuna din aceste prăjituri... În cofetăria asta găsești o vînzătoare urîtă ca un strigoi... și la fel de mută... Ți se pare că frigul din camera mea, din casa noastră e o „pierdere clasică“? CÎte nopți am dormit În pulover În iarna asta? Mai degrabă... cîte am dormit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea interioară a Universității. GETA Paul a întâlnit-o pe Geta, întâmplător, într-o cofetărie de pe bulevardul Magheru, peste drum de Universitate chiar lângă Circul de Stat, unde se servea la tejghea. Cofetăria, deși modestă, avea dever mare așa că se putea întâmpla oricând să nu recunoști înăuntru, în veșnica îmbulzeală de acolo, pe cineva cunoscut. Și totuși pe Geta a recunoscut-o imediat, cu o tresărire de surpriză, tocmai în clipa când ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Eu sunt născută în mai. Asta înseamnă că sunt mai în vârstă ca tine. Și? Și nimic. A fost o simplă observație. Paul se întoarse să arunce o privire îndărătul său. Nu mai era nimeni care să le pândească locurile. Cofetăria nici nu mai era atât de plină. Spuse: Îți place Buongiorno tristezza? Ce-i asta, Buongiorno tristezza? Un cântec italian. Îl cântă Claudio Villa. A, da, spuse Geta fără un interes deosebit, știu că melodiile italiene sunt la mare modă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o vadă. Avea de pe-acum o mulțime de întrebări să-i pună, chiar și legat de cele câteva cuvinte pe care Geta le i le spusese despre dansul lor, al ielelor, în jurul fetei celei mici a Împăratului. Ieșind din cofetărie, Geta spuse cu voioșie în glas: Vasăzică ești pasionat de cântecele italienești. Era ca o punte pe care Geta o arunca între ei doi ca să se întâlnească pe tărâmul artei: teatru și muzică, de ce nu? Teatru, muzică și dans. Ascult
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]