1,273 matches
-
cai. Boxer german, campion mondial la categoria grea În perioada 1930-1932, care a refuzat să se alăture Partidului Nazist. Un coif care avea un fel de „țepușă“ metalică, ascuțită la vârf; designul lui a fost conceput În secolul XIX și coiful a fost purtat de soldații germani și adoptat, Într-o formă mai mult sau mai puțin asemănătoare, și de alte armate de pe glob. . Important activist nazist, declarat erou după moartea sa violentă În 1930 și cinstit ca atare de autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Seamănă cu o capră bătrână care e dusă la piață. Doamna Mao Jiang Ching aude mulțimea izbucnind în râs. Pe scena improvizată sunt aliniați dușmanii ei. Au mâinile prinse la spate cu cătușe. Kuai Da-fu îi dă fiecăruia un coif ridicol din hârtie, cu numele respectivului scris pe el și apoi tăiat cu cerneală neagră, care a lăsat urme picurânde. Între timp, mulțimea cântă învățăturile lui Mao: Revoluția nu e un dineu. Revoluția e violență. Ea i-a spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
deja femei complete. Încercăm doar să devenim mai bune. Și nu vorbeam doar în numele Lisei. — Cred că scria ceva despre faptul că ne vor zdruncina perspectiva asupra feminității. De ce te plângi? E gratis. Pe scenă apăru o femeie cu un coif auriu, iar audiența explodă. Asta mi-a dat impresia că aveam de-a face cu oameni care urmăreau prea multe emisiuni cu Oprah, prin satelit. Am aplaudat politicos în caz că urmăreau cine nu se implica pentru a-i umili apoi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cerut să-mi arate lista a doua zi, la sfârșitul ei aș fi găsit scris: să dau cremă antirid gratis dactilografelor. Dar încercam s-o susțin în această acțiune pentru că mă simțeam vinovată pentru, ei bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar încercam s-o susțin în această acțiune pentru că mă simțeam vinovată pentru, ei bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și hainele erau artificiale. Părea îmbrăcată într-un costum rigid de lână care nu se mișca odată cu trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bine, pentru tot. Femeia cu coif luă un microfon. Imaginea ei apăru pe niște ecrane imense de deasupra scenei, unde se vedea că nu purta un coif, ci ăla era părul ei. Întreaga față părea să facă parte din același coif, având o lucire de plastic ireală. Până și hainele erau artificiale. Părea îmbrăcată într-un costum rigid de lână care nu se mișca odată cu trupul ei. Era un efect bizar. Lisa era impresionată. Aveam în față o femeie care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebui să-mi mai fac unul, doar să văd cum e“, dar nu eram la ora de geografie și nimeni nu ridica mâna. Femeile din jurul nostru urlau ceva despre țelurile lor strivite în fașă și coapsele lor pline. Femeia cu coif își atingea urechea dreaptă ca și cum ar fi ascultat-o pe fiecare dintre harpiile acelea înnebunite. Apoi a cerut să se facă liniște, a urlat, mai bine zis, ca să se facă liniște. Toate aveți dreptate, dar, știți, a fost un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vorbesc eu ? Deodată, răzbit, un strigăt : - Bă, firr-ar !... Ce faci, bă, acolo ? - ...Tache ! - Ei ? - Lețul unde e, mă ? Zidarii își șterg fețele stropite cu picăței și-și văd, fără pauză, de treabă. Cu aer epuizat și absent, un bărbat cu coif de jurnal lucrează lângă altul țepos ca un arici. Un lucrător se zorește inutil și gălăgios, dispare îndelung și revine cu mâinile în șold, fumând. Scuipând în mistrie, un bătrân șlefuiește tencuiala. Cu toții emană un iz tare, bărbătesc, de băutură
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
multor lucruri În Detroit, dar printre acestea s-au numărat și filmele de familie ale tatălui meu. „Callie Împlinește 7 ani“ a fost ultima peliculă a lui Milton. Scena e sufrageria noastră, Împodobită cu baloane. Pe capul meu stă obișnuitul coif. Capitolul Unsprezece, care are doisprezece ani, nu stă cu fetele și cu băieții la masă, ci stă rezemat de perete și bea punch. Diferența de vârsta dintre noi a Însemnat că eu și fratele meu n-am fost niciodată apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suflecate. Parcă trăiam într-un televizor alb-negru. Doar terenul, cu fotbaliștii în tricouri mohorî-te, aducea oarece culoare. Și uriașul cer azuriu de deasupra. Era o lume muncitorească, relativ benignă, cu țipi neciopliți și hazlii, pe care curgea sudoarea, cu coifuri de ziare pe cap, cu "huo"-uri și "dă-i la oase" lipsite de imaginație, dar și de ură. Ia vezi, că eu nu știu multe!", mă amenința stereotip tata de câte ori îl enervam, și eu nu încetam să mă mir
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Carchemiș, și care a fost bătută de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: 3. "Pregătiți scutul și pavăza, mergeți la luptă, 4. înhămați caii, și încălecați, călăriți, arătați-vă cu coifurile voastre, lustruiți-vă sulițele, îmbrăcați-vă cu platoșa!... 5. Ce văd? Li-i frică, dau înapoi, vitejii lor sunt bătuți: fug fără să se mai uite înapoi... Groaza se răspîndește în toate părțile, zice Domnul. Pentru ce ți-au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nici un rost. Cum tot avea să fie curând ora prânzului și trebuia să mergem acasă, ne-am hotărât să ne întoarcem pe la patru cu o lopată sau o cazma. Ne și vedeam în fața unei case de bani sau a unui coif străvechi sau a ceva asemănător cloștii cu puii de aur pe care o aveam desenată în cartea de istorie de-a patra. Sau un diamant mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a generat diverse conflicte, cele mai grave fiind războaiele purtate în toată regula pe cele două dealuri, Buzăul și Morarul, cu platouri care permiteau dispunerea tactică a forțelor înarmate până-n dinți, cu săbii, sulițe, arcuri cu săgeți, arbalete, măciuci ghintuite, coifuri de tablă, platoșe și scuturi. Aceste confruntări, de cele mai multe ori sângeroase, aveau loc duminica în timpul slujbelor religioase din cele două biserici ale satului, unde se afla toată suflarea creștină care nici nu bănuia despre încleștările armate, căci tot protocolul se
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
moarte constă gidismul lui Anton Holban. În Icoane la mormântul Irinei este experimentată altă atitudine. Eroul nu îndrăznește să mergă la înmormântarea iubitei și se gândește numai că intră în biserică în chip de geniu negru romantic, cu sabie și coif, și visează că se află la cimitir pe o noapte cu lună. Viziuni asemănătoare sunt în Halucinații, nuvelă în care eroul își imaginează ca Macedonski în Noaptea de noiembrie, propria înmormântare. În singurătatea vieții veșnice el ar vrea sa ia
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
arăta rândurile subliniate de ea cu un creion gros, roșu, uite... dar eu nu pricepeam nimic... mă gândeam la sânii ei orbitor de albi... la cât de timid și stângaci sărută... la ceafa dulce și grăsuță sub cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita, vai!, a adormit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de construcție a unor figurine origami, având ca punct de plecare deprinderea elementară de obținere a pătratului dintr-o coală de hârtie de formă dreptunghiulară. Fără însușirea acestei deprinderi nu se poate trece la realizarea năframei, a batistei, paharului, bărcuței, coifului etc. Din nou este evidențiată trăsătura specifică a opționalului în discuție de a continua și perfecționa elementele însușite de către elevi la abilități practice. Dacă în clasele I-II la abilități practice deprinderile de bază în ceea ce privește lucrul cu hârtia sunt însușite
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
această serbare religioasă e și națională, căci locașul dumnezeiesc, monastirea Putnei, e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evangelului ei. Vom depune deci o urnă de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Când mi se da drumul, mama, întotdeauna obosită, șovăitoare în mișcări, cu glasul abia șoptit, îngâna rugăciuni interminabile de iertare. Pete vinete îi împodobeau obrajii surpați, gâtul alb, brațele rotunde. Mă obișnuisem. Sufletul meu căpătă, încetul cu încetul, crini, flamuri, coifuri, turnuri, îngeri, lumină. Îndeosebi o nesfârșită lumină răbdătoare; mănunchi de raze subțiri bănuind, căutând, pipăind, posedând puritatea grea, candoarea misterioasă a unei copilării perlate echivoc de lacrima uterină. BUCUREȘTI FAR WEST Dumnezeul traducerilor Daniel CRISTEA-ENACHE Cum sunt selectați autorii români
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
și ocrotind universul. Când te uiți la el, te încredințezi că nimic din ce este al nostru nu se va pierde și nu se va sminti: înalt cât o cruce de hotar, atletic chiar, poartă pe chip expresia apotropaică a coifului de la Coțofănești. Fiindcă este un suflet bun, dar să nu-l calci pe sistem! Un partener de afaceri din Țara Sfântă nu a înțeles de ce nu vrea moldoveanul un câștig rapid, cu meseriașe exotice, aduse anume de el aici pentru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ont pris un drôle d’air : Sophie, Ștefan, madam Ana. Poftim... Să își închipuie că ea nu înțelege asemenea apropouri ! Ca atunci când au fost la conacul Filipeștilor, cu automobilul lui nenea Jorj, tocmai dezbrăcau halatele de dril și dădeau jos coifurile și ochelarii, când au ieșit să-i întâmpine gazdele alertate : mai întâi au dat fuga Miza și Radu, apoi o domnișoară cam trecută, chiar douăzeci și nouă de ani avea, și cu un nas !... Și chiar silueta și în totul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea care am fost. Tu însă... Imediat ce-ai început să-mi vorbești, am înțeles că m-am înșelat tot timpul. Tu nu ești meschin și nici mediocru ești sublim! Îți lipsește prăjina slujind ca lance și lighenașul bărbierului drept coif. Iar pe mine m-ai chemat aici nu pe post de Dulcinee, ci în calitate de Sancho. Tamara se oprește, menținîndu-și privirea ațintită asupra lui Mihai, care se uită la ea cu stupefacție. Fălcile lui încleștate și felul în care-și încordează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și prin tezaurele de la Porțile de Fier (Mehedinți), Agighiol (Tulcea), Peretu (Teleorman), Băiceni - Cotnari (Iași), Pietroasele (Buzău), cunoscut și sub numele popular Vestigiile cetății Histria Ruinele podului construit de Apolodor din Damasc (103-105) de „Cloșca cu puii de aur”, alături de coiful de aur de la Coțofenești (Prahova). c. Civilizația greacă este reprezentată pe țărmul Mării Negre, în siturile cetăților Histria, Tomis și Callatis. Ele dovedesc legăturile statornice stabilite între coloniile grecești de la Portul Euxin și populația locală din Dobrogea. d. Civilizația romană a
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga să bea cîteva Înghițituri de bere și uneori chiar să-și vîre capul murdar, de obicei acoperit cu un coif țuguiat din hîrtie de ziar, Într-un butoi uriaș umplut cu apă murdară. Pe urmă se Întorceau la gălețile lor și Își reluau drumul bălăbănindu-se, apropiindu-se uneori prea mult de marginea schelei, Julius Îi și vedea prăbușindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu putere. Acolo te lupți pentru supraviețuire, ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie moartea. Germanul încuviințează. Mai parcurg în tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâna în față: — Uite colo! Îl vezi pe cel îmbrăcat în armură grea? Germanul încuviințează, după care rânjește cu gura până la urechi: — Pe ăsta nu-l poate învinge nimeni. — Să nu crezi asta, râde Vittelius. Andabatae n-au vizieră la coif și deci nu văd absolut nimic. Adică mânuiesc armele orbește? se minunează interlocutorul său. — Da. Adversarul nu-i poate atinge, e drept, dar acest avan taj nu le dă neapărat superioritate în luptă. Pusio face ochii mari: — Păi... de ce? — Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]