1,105 matches
-
la ceas de vecernie, care împrăștie acel farmec divin, accetuând trăirile sufletești de care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
proțăpiți în capul Uliței Tărbujenești. După o vreme, bătrânul a reluat vorba: Îți spuneam că pe această uliță îi mare înghesuială de negustori și tot felul de meseriași. Uite că ne și întâlnim cu unul. Mai bine spus, cu un cojoc atârnat deasupra ușii unui meșter blănar. Știu despre cine este vorba. Ba știu chiar mai multe. De-o pildă, știu că la 3 ianuarie 1666 (7174) acesta a cumpărat locul de casă, după cum scrie în zapis: „Adecă eu, Maria Dimoaie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pui numele părinților și a răposatului Andrei fratele meu, la sfîntul pomelnic să fie pomenit de molifta sa cît îi va lungi Dumnezău viiața”. Nu prea-i drept, fiule, dar lumea-i ca lumea. Dar, pentru un păduche nu dai cojocul pe foc. Mai bine adu-ți aminte de un fost mare vornic al Moldovei, tare drag ție. Spunând acestea, călugărul a făcut ochii mici, sfredelindu-mă plin de curiozitate, să vadă dacă mă duce gândul unde trebuie. Drep-îi că chiar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
virginitatea fecioarelor. Venera sosea clandestin la tovarășa ei de muncă și luptă, Svetlana de la Sans-Souci, purtând un noduros toiag de corn în mâna stângă și înfășurată într-un capot de material de blug ieșit de soare, având, iarna, pe deasupra, un cojoc de oaie. Fosta tovarășă de muncă o primea fără prea multă tragere de inimă, fiindcă în timpul sinistrelor nopți de nesomn, ale căror tenebre erau sonorizate de vaietele cucuvaielor din turnul conacului, nu vorbea decât despre revoluționari de profesie, care, șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe câmp, le mulgeam dimineața. Stăteam pe câmp și ne făceam colibe. Material din ăsta făceai ca o cușcă. Aveai ușă. În cușcă de lemn cu picioarele săltate, să nu atingă pământul, venea un placaj pe care puneai saltea și cojoc și dormeai de ploaie. Acoperam cu tablă. Am stat din 93 în 96, vara și tomnatul. Iarna le trăgeam la saivan. Datoria mea era să le dau la ușă. Intrau pe o portiță și le mulgea ciobanul. Noi nu făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pregătești. Nu, unde să se ducă? Atunci va rezista, poate Doctorului i se va întâmpla ceva. Un infarct provocat de indolența pacientului, exasperantă. Sau torționarul se va sinucide! Va avea o criză de conștiință! Vei găsi, până la urmă, ac pentru cojocul fiecăruia: nu va supraviețui nici unul. Deocamdată, Romancierul este umflat de pumni și, mai tot timpul, înghețat, urmare a dușurilor reci. Încă nu s-au inventat electroșocurile și insulinoterapia. Dar Doctorul visează o trepanație. Habar nu are de chirurgia craniană, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și el acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la drum... Auzit-ai sau ba, cuvioase? SISOE: Adevăr grăiesc ție, popo: pentru inima ta tireană, nu vei avea parte de bucuria și de lumina cea lină a Raiului! NIȚĂ: Mă mai și ameninți? Las' c-avem noi ac de cojocul tău! Hai, dascăle Pitac, hai la dom' jandarul. Și dacă nu ți-a plăcea cuvioșiei tale minunea ce are a-ți dovedi el, apoi nu mai sunt minuni nici în cer, nici pe pământ! (Pleacă amândoi. Babele se întorc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
urgent!”. Ăla se uită la mine cu ochi tulburi și amețiți și vrea să zică ceva, da’ se lasă moale și pleacă. După câteva ceasuri primesc un telefon de la un grup de cetățeni care prinseseră pe unul care tocmai fura cojoacele dintr-o cojocărie. Trimit taxiul-echipaj să-l ridice, îl aduc la secție, când, ce să văd: ăla! „Nu ți-am zis că te fut, măi vere?” Și-i trag un pumn în capul lui chel și ăla zice: „Hîî, doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a venit să creadă când i‑am dat un cec de câteva sute de lire. La început n‑a vrut să‑l ia, dar pe urmă s‑a răzgândit și s‑a dus și și‑a cumpărat cel mai incredibil cojoc din blană de oaie.) Vă spun sincer, n‑am fost in viața mea atât de extraordinar de fericită ca atunci când mi‑am plătit datoriile. Asta s‑a întâmplat în urmă cu câteva luni, dar și acum, când îmi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
știi. Mai puțin de atât, nu admit. Nu te întreb de altele, dar știu totul, nu uita. Și ce vorbești cu clienții noștri știu. Ăla din Tulcea să-ți trimită pește, ăla din Oradea să-ți facă rost de un cojoc pentru Nelu, că altfel nu-i stă bine leneșului de fecior al dumitale, dacă n-are cojoc Alain Delon... Te folosești de relațiile noastre, de numele nostru și al hotelului, știu toate. Și cum faci rost de vată de la farmacie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și ce vorbești cu clienții noștri știu. Ăla din Tulcea să-ți trimită pește, ăla din Oradea să-ți facă rost de un cojoc pentru Nelu, că altfel nu-i stă bine leneșului de fecior al dumitale, dacă n-are cojoc Alain Delon... Te folosești de relațiile noastre, de numele nostru și al hotelului, știu toate. Și cum faci rost de vată de la farmacie și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara, când nimeni nu vede brânză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
256. CÂNTEC A venit un lup din crâng și‐ alerga prin sat să fure și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. și‐ a venit la noi la poartă și‐am ieșit cu o nuia: “Lup flămând cu trei cojoace Hai la maica să te joace, El fugea - ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: « Poartă‐ se copiii bine? Dacă nu, să‐i vâr în sac! » și‐a venit la noi la poartă și‐ am ieșit
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și totuși strâns împletite (“prin”). Ploaia care face ca vegetația să se înalțe și să rodească, macină mereu satul. Unde totul se dărâmă încet dar neîncetat, crește doar pelinul. Și amarul. Corneliu Traian Atanasiu Noapte senină - pisica se pitește în cojocul vechi O legătură nespusă, ingenios mascată, între noaptea senină și gestul autoprotector al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
al pisicii - noaptea cu cât e mai senină, e mai geroasă. Tot sub surdină este și jocul de cuvinte dintre abandonat (ca uzat) și intim, familiar pentru că e folosit de multă vreme de pisică - perspective diferite asupra aceleiași vechimi a cojocului. Poemul spune puține. Sugerează însă mult. Corneliu Traian Atanasiu Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Autoarea este însăși Maria Tirenescu, componentă de bază a conducerii și administrării site-ului. Interesant din punct de vedere al
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
pentru cafea Alvorada și ciocolată Toblerone; la magazinul Victoria pentru chiloți tetra și cisme de cauciuc; la Menaj pentru Dero și cablu coaxial; la Farmacia 1 pentru vată și medicamente de import; la magazinul Vidra, cu sediul la Orăștie, pentru cojoace Alendelon; la Cugir, pentru mașini automate de spălat; la Carne, pentru carne”...(mă-ndoiesc că un student de-al meu ar pricepe această frază: și totuși, ea cuprinde o Întreagă epocă nenorocită!). În continuarea aceleiași idei este relatată, În jurnal
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fi un Țepeș Vodă, N-ar avea un timp de-ajuns, Folosind a lui metodă, Răul tot să fi străpuns. Dacă-ar fi un Țepeș Vodă, Toți „rechinii” la un loc, De acord cu o metodă Iar găsi ac de cojoc. Important nu-i cum îți zici În raport cu cei divin; Capital e cum aplici, De ești în huzur ori chin. M-ai păstrat așa târziu, Împăcat cu toți să fiu, Cu ce-i sfânt și ce e om Chiar în margini
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
din tonul ei categoric că mă consideră o zdreanță fără educație, căreia îi scapă sensul altruismului superior al fetițelor de bani gata. Mai bine nici că se putea, așa că am de gând să profit de ocazie. Am eu ac de cojocul tău, dacă te folosești de numele Vanessei ca să mă ameninți, scorpie ce ești! —Vanessa? o întreb cu uimire batjocoritoare. E cumva și casa ei? Noi știam că e casa părinților lui Finn, șeful nostru, care ne-a invitat aici. Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în mila gravitației pământului, care le primea în îmbrățișarea ei dură. Bărbații căutau la fiecare colț de stradă și întrebau pe toată lumea: "N-ați văzut un bătrânel, cam de un metru jumate, chel și cu perciuni albi? Purta mereu un cojoc albastru, rărit de vreme". Dar nimeni nu vedea nimic niciodată, pentru că majoritatea căuta o persoană cam cu aceleași caracteristici. Au fost luni îngrozitoare! Într-un final, când destui și-au găsit sfârșitul într-un mod sau altul, Guvernele au dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
In liceu am fost gimnastă. Aș vrea să mă plimb... Emil se întoarse în cantină.Slalomă printre perechile de dansatori și se opri la masa nașilor. Ii șopti ceva la ureche unchiului său.Luă de la garderobă haina sa tip șerif, cojocul de blană al Alintei și o sacoșă... Inainte de a ieși mai degustă un pahar. Se îmbrăcară pe hol.Porniră încet pe strada pustie.Tocurile ei metalice sunau cadențat. -E suficient de rece,reînodă ea dialogul. Emil nu răspunse.Trase
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei e singurul bici pe crupele cailor. mâinile mamei, uscate și calde, sub cojocul mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche, calm și pufos, mă învață să-mi mișc tălpile pe cărămida încinsă-n cuptorul bunicii. asta nu-i noapte, îmi spun, ăsta nu-i drum, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sta la un pahar de vorbă cu Johnny Walker, d-asta m-am deplasat, vorbim alfel aici, da’ te deranjează, toarășu’ academician, dacă aprinz o țigară? — Deloc, deloc... Doar o să Întredeschid puțin geamul... Din partea mea, n-ai decât, io am cojocul meu, dumneata ești mai șubred. * I-a strecurat-o, În timp ce i-a fluturat pe sub nas pachetul de Dunhill, să știe ce să-i aducă data viitoare! Fiecare frază a unui astfel de taler cu două fețe trebuie interpretată ca prorocirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noastre rele ce-au răvășit frumusețea din noi. Se poate reface orice tezaur când dragostea se ntoarce acasă; bogată-i această masă a nțelepciunii vârstei de aur! 1996 Criminala psihopolitică Fierul e tare, dar are și el un ac de cojoc: prinde-l în clește, ține-l în foc și-i vei da și forme bizare. Leul în junglă-nfioară, urlă, sfâșie, mușcă; prinde leul, bagă-l în cușcă, ține-l flămând și se face mioară. Ia-i omului soarele minții, ce
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit cu bănuială
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]