994 matches
-
Dolha Dragoș Fetivu Jațcu Hudici Mihai Oțel Pune capul sănătos sub evanghelie se cunună și pe urmă are năcazuri Cărarea pietroasă țipa rănită de cuiele de fier ale cizmelor. Mărgărintarul rouă căzută în scoică (r.t.) Un călăreț fugea prin colbul drumului: o dâră de pulbere aprinsă (r.t.) Bețiv nu-s că n-am ce bea; (r.t.) Bătăuș nu-s, că toți mă bat; (r.t.) Dator nu-s că nimeni nu-mi dă pe datorie (r.t.) Tătarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
În cap, sub cușmă, un fund ușor de lemn de tei, ca să se oprească lovitura săbiei. Suliță scurtă. Pavăză de lemn ușor, acoperită cu tablă de fier. Arc. Sabie încovoiată. Săneața. Le-a tras o bataie de le-a mers colbul Într-o mică de ceas Și-a venit în ori A dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pedeapsă, nu se cuvine să ne împotrivim lor, ci să ne supunem. După postul ramadanului, urmează bairamul. Când mula a rostit în mijlocul oștilor numele Prorocului, toată oastea a căzut la pământ într-o singură mișcare, răzămându-și fruntea și buzele în colb. Hafiz ar fi spunând că beția e maică a stricăciunilor; aceeași maică a stricăciunilor, însă, are o sărutare mai dulce decât o fecioară. Mare ticăloșie a mai ieșit pe lume, cașicum nu ne-ar fi fost destul vinul. A ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sultan, care sperase că va găsi grâne și pășuni bogate. Cronicarul turc Sa'adeddin scria că „oastea victorioasă [otomană], necăjită de secetă și foamete, a rătăcit multe zile în acele ținuturi pline de primejdii. Veșmintele ostașilor s-au acoperit de colb și de cenușă, iar nasul și nările lor s-au umplut de praf și de scrum”. Înaintarea s-a făcut cu multă greutate, iar când „ajungeam la popas eram cu toții negrii la față și de asemenea și hainele noastre de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și alte materiale consacrate evenimentului pe care eram obligat să-l pregătesc și să-l realizez cu toată responsabilitatea, dar cu ceea ce adusesem de la București puteam să încropim o expoziție satisfăcătoare. După aproximativ o jumătate de oră de scotocit prin colbul destul de abundent al magaziei, am sesizat un soi de agitație la șofer. Ce s-a întâmplat, Dobre, de ce te agiți? Ți-a sosit ora de masă? Știți, la unu și jumătate avem o masă pe terasă și m-aș duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pierdut nimic, porcul caută într-una ceva. * Lumina îi ajută pe cei ce vor să vadă. * Pasările călătoare nu sunt emigranți politici. * Negura e o ceață care seamănă cu pâcla. * Promoroaca e o brumă care se mai numește chiciură. * Cu colbul te poți îneca; cu praful te poți vindeca; cu pulberea te poți împușca. * Otava e o iarbă născuta a doua oară. * De-atâta ploaie s-au înglodat și noroaiele. * I s-au înecat corăbiile fiindcă nu i-s boii acasă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
civi lizație și cultură pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de var. Poetul nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume, ci un martor implicat. Mai mult încă: un martor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
voi uita niciodată uralele frenetice și nesfârșite ce au zbucnit din piepturile tuturora, când a apărut careta 72 domnească încunjurată de o ceată de călăreți țărani, trasă de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de harapnice și chiuitul surugiilor. Așa ceva nu se mai văzuse în Dorohoi. Impunătoarea și bărbăteasca figură a lui Vodă Cuza avea pe atunci un farmec imens. El era primul Domn, după atâtea sute de ani, ieșit din libera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dorohoi, trasă de patru cai slabi, hămisiți, a căror coaste le puteai numara de-o poștă și care mergeau în trap mărunt, fără spor, de mi se părea că stau pe loc. După trei zile de-o călătorie ostenitoare prin colbul drumului, urmărit de arșița soarelui și de părerea de rău pentru cei 200 galbeni pierduți, am ajuns în fine la Focșani. Nu știu de ce îmi închipuiam că Focșanii este un oral mai deosebit decât celelalte, fiindcă servise de hotar între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dinaintea noastră. Sunt lucruri care se văd și se sâmt, dar nici o limbă omenească n-ar putea să le exprime. Astfel, îmi este cu neputință să descriu entuziasmul fără seamăn cu care a fost primit Principele Carol, când, acoperit de colb, a sosit în careta lui de călătorie, alături cu Ioan Brătianu, în mijlocul imensei mulțimi. A fost o mare ușurare, o piatră rădicată de pe pieptul țărei, o strașnică, nemaipomenită explozie de bucurie ieșită din adâncul sufletului unui popor care vedea prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de colb prin rafturile librăriilor, pe când romanele lui Ponson du Terrail și Xavier de Montépin se vând ca pânea caldă. În elita noastră socială nu numai că nu se citesc cărți românești, dar nici măcar se vorbește românește. Am întâlnit eu însumi prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
noi trei și am plecat spre Cernăuți, de unde numai se putea lua calea ferată pe vremea aceea. Dar, lucru ciudat, odată urcați în trăsură și ieșiți afară din barieră, necontenit întorceam capul îndărăt, ca să mai vedem încă o dată Iașul cu colbul lui, cu clopotnițele lui, cu casele lui unde se adăposteau ochii cei cu pricina, a căror atracție, în contra legilor firei, în loc să scază, creștea în raport cu distanța. Iar după ce a dispărut orașul în ceața depărtărei, de nu se mai auzeau nici turnurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am găsit un otel minunat, încăpător, înzestrat cu tot confortul, unde viermuia o sumedenie de lume din toate țările și de toate neamurile. Ajunsesem cam spre sară și nu bine am intrat într-o odaie, ca să ne scuturăm puțin de colb, că deodată auzim sunând cornul Alpilor, care anunța oaspeților asfințitul soarelui. Am ieșit iute afară împreună cu toată lumea și mărturisesc că îmi este cu neputință să descriu splendoarea tabloului ce mi s-a înfățișat dinaintea ochilor. Rigi este unul dintre munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții gata să pedepsească pe oricine ar fi îndrăznit să le opună rezistență. Era cumplit! Vai de bietul călător prins la drum pe o asemenea vreme! "Viscolul prinde colbul să-și lepede, Lunec-o troică, lunecă repede... Veselă-n troică peste întindere, O tinerețe fuge cu-aprindere." (Serghei Esenin) Nu existau decât două variante: ori ajungi la destinație, ori ești învins și te acoperă troianul, de sub care nu vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai de preț comoară murmurând în lacrimi: Unde ești Vasilică, dragul meu, copiii ăștia au nevoie de tine, cum ne vom descurca? Cine din noi va muri Înainte ca trupu-i să-i moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb Insuportabil de mare povară? Ca un vânt rău ori ca o insultă Întrebarea prin rânduri trecu. Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adânc de neam întreg - Aleargă toți să-l înțeleagă - Și cât de bine-l înțeleg! Căci bat cinzeci de mii de piepturi, Și-n ele inimi românești Cari strigă: Libertate! Drepturi Pe plaiurile strămoșești! (Șt. O. Iosif, 1904) Cotrobăind prin colbul ceasloavelor cu care bisericile satului de-a lungul secolelor au fost înzestrate de ctitori, am găsit pe filele lor îngălbenite de trecerea vremii, unele însemnări ale oamenilor timpurilor vechi, care au darul de a ne arăta că iobagul Cârțăroșan știa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lumina, mișcarea, viața de afară năvălea așa de impetuos în monotonia orei, încât străin de tot ce se petrecea în jurul meu, absent la murmurul pe care-l domina vreun "horum-harum", plictisit și plicticos, "amețit de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii...", aveam impresia că sala cu pereții albi, în care mă aflam, era o încăpere de închisoare, era carcera noastră cu care se și asemăna așa de bine. Sentimentul acesta, la care se asocia, fatal, dorința de evaziune, lua uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trebuie să fi fost. Așa se-ntâmplă totdeauna în împrejurări de felul acesta. Parcă văd deci că, reîntorși la realitatea actuală din peregrinările noastre, va trebui, ca și intrepidul gascon, să scuturăm de pe noi, de pe mâini, din păr, de pe haine, colbul miraculos căruia, în particular, lucrurile acestea își datoresc patina și deci poezia... Căci, între călătoria lui Cyrano și a noastră sunt asemănări impresionante și multe puncte comune. A călători în Lună sau în Marte, sau în Trecut, sau în Viitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
evreul : Ei [= tâlharii] când se repezeau, Perciunii ni se sbârceau, Iar noi când ne repezeam, Nasurile ni le turteam. Voinicoși eram și noi, Dar ei dau ca’n păpușoi, Ei dau cu praf [de pușcă] și cu plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe mai toți evreii. [...] Ce calvar e această naturalizare individuală, rod nenorocit al Tratatului din Berlin ! Ce umilinți pentru candidat și ce mezat rușinos În parlament !” <endnote id="(754, II, p. 41)"/>. Pornit dintr-un stetl din Moldova - „plin de colb și de evrei”, cum scria undeva M. Sadoveanu -, evreul din pictura lui Grigorescu merge la București să depună la Parlament o astfel de cerere, aducând cu el - ca plocon - o gâscă. Evreii din Moldova (ca și cei din Maramureș) erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de a migra În Israel, partidul comunist s-a gândit că n-ar fi tocmai rău dacă, prin intermediul CDE-urilor, ar trimite În respectiva țară și elemente devotate cu carnetul roșu de membru În buzunar pentru a face oleacă de colb propagandistic negativ. Scopul? Sperierea celor cu cererile depuse pentru plecare și determinarea acestora de a rămâne ca să dea o mână de ajutor la construirea socialismului victorios și la realizarea vestitelor planuri cincinale În patru ani...pe jumătate, după cum suna
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Nostim, pentru c) e scriitor și gânditor - este orice, numai bișnițar nu. Ne uit)m În grotele-mormânt și În nișele unde odinioar) erau depuse cadavrele. Acum ruginesc acolo aripi de camion, secolul XX ad)ugându-și metalul boțit la amestecul de colb al marelui Ierusalim. Poți fi absolut sigur, spune Shahar, c) profetul Ieremia a trecut pe aici. Exact pe unde st)m noi acum. În lucrarea lui Elie Kedourie Arabic Political Memoirs g)sesc fapte În general necunoscute despre diplomația american
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ușureze coborârea dar Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă - toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. - Te sărut, Basarabie regăsită. * și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scrise, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec săptămânile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nesfârșit. Să vă spună corăbierii !... O pătură pe punte și un maldăr de parâme sub căpătâi ! Dar colea jos este etrava ca obada unei roți gigantice, înghițind într-o rostogolire și creasta, și fundul văii, și ridicând în jerbe spumegânde colbul de argint al mării, în vreme ce bom presul se leagănă șovăitor în întuneric, ca antena unei dihănii blânde care își caută cuminte drumul, ținând locul omului de veghe picat în vrăjile sirenelor. Să vă spună corăbierii cum deapănă catargele fire aurii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dezvoltă poemul în sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]