2,111 matches
-
fi încă pe deplin coșntient, ridică dintr-o dată capul și întrebă: — Ce se întâmplă? La hotarul dintre vis și realitate, neștiind de ce, se sculă brusc și îmbrăcă armura care fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rănii. În timp ce Genba era ocupat să-și aplice pelinul, țăranii ținuseră un sfat de taină, ajungând la concluzia că probabil aveau să primească o răsplată frumoasă dacă-i predau pe Katsutoshi și pe Genba lui Hideyoshi. În aceeași noapte, înconjuraseră coliba unde dormeau cei doi, îi legaseră fedeleș și-i duseseră la tabăra lui Hideyoshi. Când auzi despre cele întâmplate, Hideyoshi nu păru deloc încântat. Contrar așteptărilor, îi pedepsi aspru pe țărani. A doua zi, însoțit de Inuchiyo și de fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provinciei Ise pentru acest scop și i se ordonase să se întoarcă la propriul lui castel. — Cheamă-l pe comandantul Bâtlanilor Albaștri, îi ordonă Shonyu unui ajutor. Într-o vale din spatele intrării dosnice a castelului se afla o adunătură de colibe care le aparțineau oamenilor angajați din afara clanului. Aceștia erau numiți Corpul Bâtlanilor Albaștri. Din acea tabără, ajutorul lui Shonyu chemă un tânăr scund și solid clădit, în vârstă cam de douăzeci și cinci de ani. Era Sanzo, căpitanul Bâtlanilor Albaștri. Primind instrucțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reveniseră dintr-o misiune și îi așteptau, cu nerăbdare, întoarcerea. Lăsându-și calul la poartă, Hideyoshi se apropie, cu un pas neobișnuit de grăbit, pentru el. Îi conduse personal pe cei doi care-i ieșiseră în întâmpinare, până într-o colibă din mijlocul unui crâng păzit cu strășnicie. — Care a fost răspunsul Seniorului Nuobo? întrebă Hideyoshi. Glasul îi era scăzut, dar în ochi i se citea o extraordinară lumină de speranță. Primul vorbi Tsuda: — Seniorul Nobuo spune că vă înțelege foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zonă au fost devastate de o inundație.Aveam patru cinci ani, dar văd clar prin ochii minții mulțimea aceea neobișnuită de bărbați, femei și chiar copii. Au poposit la pe malul iazului nostru și au început să-și încropească locuințe (colibe săpate în maluri). Oameni. Dar arătau altfel. Până în ziua aceea văzusem oameni cu chipul blând, cu zâmbetul întipărit pe buze. Nou-veniții ne speriau prin asprime și înfățișare. Erau duri, cu mâinile bătătorite, cu hainele transpirate și murdare, iar ceea ce era
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
matca iazului . Puteți privi cum vine apa de pe dig, ne-au zis părinții. Ne-am adunat cu toții încă de dimineață pe dig și priveam apa care se apropia mâncând pământul negru.Dar parcă simt ceva, ca o chemare. Alerg spre coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zis părinții. Ne-am adunat cu toții încă de dimineață pe dig și priveam apa care se apropia mâncând pământul negru.Dar parcă simt ceva, ca o chemare. Alerg spre coliba moșului și bat cât pot în ușă. Copiii strigă îngroziți. Coliba era tocmai în mijlocul iazului. Moșul iese buimăcit de somn. Nu am timp să-i explic, îi arăt doar apa care se apropia cu gura căscată ca o leoaică înfuriată. Moș Filip mă ia în brațe și aleargă cu mine spre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pentru variație. în timp ce mă holbam la el, am observat că sala de mese era denumită Salonul de Mese. Salon de Mese pe naiba! Mai curând cocioaba de mese, m-am gândit. Nu, mai bine, baraca de mese. Nu, stați puțin, coliba de mese. Nu, și mai bine, cantina din clădirea condamnaților, m-am gândit cuprinsă de o furie crescândă. M-am uitat din nou în ochii lui Chris. Mai aveam o întrebare. —Ăăăă, Chris, tu îi cunoști pe toți oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încă să meargă-n picioare, da’ știu să bage mâna-n buzunar! Și nu-i numai asta. (Ce mai era?) Pe fiiu-său cică l-au luat țigăncile alea, într-o seară când venea târziu de la muncă, l-au dus în colibele lor, acolo i-au dat de băut și l-au forțat să le... povestește Sevgin - eu unul n-am întâlnit decât prin telenovelele mamei un bărbat care să fie tras în treaba asta contra voinței lui, în fond nici o lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru el, vreau totuși să-l fac să plătească pentru faptul că m-a umilit. El pare să accepte pedeapsa. Pungile de sub ochii lui s-au mărit. Trupele fac tabără într-un sătuc. Mao a adormit. Jiang Ching iese din colibă să ia aer. Tocmai a terminat de copiat un document lung, la lumina lumânării. Frecându-se la ochii obosiți, îl observă pe Micul Dragon stând în apropiere. Când o zărește, o salută. Ea dă din cap și ia o o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
chiar dacă povara-i dalba-ți soțioară, nu-ți arde de contemplat peisajul... Opresc - și ce vedem? Pe stânga, Între șosea și poala pădurii, pe o adâncime de vreun kilometru: harbuzărìi. Aveam și noi, la Ciocâlteni; la noi harbuzarii Își făceau colibă să-i ferească de ploaie, de arșiță; și la noi Își Înălțau prepeleacuri de pază: trei-patru pari sănătoși, o podișcă, un acoperiș de paie, de papură ori de răgoz, o scară... cum harbuzul e cultură „târâtoare”, o poți păzi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aceea și azi sunt supărat pe mama care zmulge cuvertura, Îi trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe sus mă ia și mă duce, cu tot cu pătură, Într-un fel de colibă de frunzari; la numai babe și numai copii mici. În coliba aceea plâng o vreme, liniștit; apoi cu hohote; apoi urlând, până-mi vine să vărs. Ies de-acolo și o pornesc de-a dreptul: las-să mă zgârie crengile, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe sus mă ia și mă duce, cu tot cu pătură, Într-un fel de colibă de frunzari; la numai babe și numai copii mici. În coliba aceea plâng o vreme, liniștit; apoi cu hohote; apoi urlând, până-mi vine să vărs. Ies de-acolo și o pornesc de-a dreptul: las-să mă zgârie crengile, să mă ràgile rugii de mure; las-să mă dezbrace de tot, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poate numai din pricina Întunericului. Ba nu: a ieșit luna, așa că vedem foarte bine și ajungem la școală. La școală, dar nu intrăm pe poartă: Nora mă trage la o bortă din gard.Pătrundem În livadă. În fața noastră un fel de colibe de pânză luminate pe dinăuntru și. Foarte luminate, numai că. Numai că Începe să miroasă ceva necunoscut. Și rău. Și. Tot a Vin-Românii, dar nu-i cal; nici tun. - A ce miroase, așa?, o Întreb pe Nora, În șoaptă. - Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ceva necunoscut. Și rău. Și. Tot a Vin-Românii, dar nu-i cal; nici tun. - A ce miroase, așa?, o Întreb pe Nora, În șoaptă. - Hai să vezi. Hai să văd: În patru labe, să nu fim văzuți, ajungem lângă o colibă mai mare de pânză de cort, cu perdeaua-ușă dată la o parte.Înăuntru se văd oameni În alb: nu știu ce le fac - dar le fac ceva rău unor bieți oameni culcați, care gem, se vaietă, strigă. - Ce le fac, de ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum se predaite Ruski. De aceea oamenii care mai Înainte adunau doar ce găseau prin tufișuri, prin copaci, pe sub grămezi de frunze uscate, acum dau fuga de cum văd plutind „cămeșa” peste pădure. Pornesc la vânătoare. Alde Morcov și-a făcut colibă În cornul acela de pădure și așteaptă să-i pice cămeșa din cer’ - chiar se laudă: că două (dintre care una mai lunguță - de fată-mare) i-au scoborât drept În brațe! Oamenii Îi ajută pe cei rămași Încurcați, aninați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prins o fată trimeasă de Ruș’ - Îmi zic: Să vezi c-o țâne la el, pintru el... Nu zic mai mult, că-i de față și băi’țălul moș’lui și nu se cade... Vrasăzâcă, mă duc la Morcov, la colibă și zic: Un’i-i fata? Scoate fata, că ocna, -n Regat, te mănâncă! Îl apucă hlizeala, zice: Ce fată, Moșâiacobe, că a mè numa băieț’ mi-o făcut... Măi, și când Îi ard on dos di mână: Scoate fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dreptatea lor... - Și? Mai departe? - Mai departe, văru-meu a Încercat să dea și el foc la ceva, ce-o fi, numai să ardă... S-a dus la moara de vânt - numai că acolo a dat de mama care-și făcuse colibă și o păzea... Ți-a spus ce-a pățit de la mama? - El nu, ceva am aflat de la verișoară-mea, dar numai În foarte general. E adevărat ce-ai mai spus, despre un oarecare ardei iute? Nu-i folclor basarabean? „Covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai putea lua-napoi, dar nici să trăiască n-a lăsat-o. Credea că poate orice, cu bani: a cumpărat, a luat cu japca pământuri, până a ajuns hat În hat cu cele cinci hectare ale noastre. Mama Își făcuse colibă și păzea cu parul și cu Încă arme de-ale ei... Într-o zi vine cu doi funcționari de la Cadastru, așa ceva. Îi arată mamei o hârtie, pecumcă vreo trei hectare de arabil, de-ale noastre... erau ale lui, le cumpărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
place: intru, dar nu mai ies: mă Înalț, Întâi În patru labe, apoi În picioare. L-am rupt!, l-am stricat, l-am distrus! Îl calc În picioare, mânios. - Lasă, băi’țălu moș’lui, că la iarnă, -i Începe iară coliba..., Îl audpe Moș Iacob, care mă pândise, la gard. - Dar nu-i colibă!, urlu eu, mânios pe bătrân, mai degrabă că nu pricepuse ce fac eu, decât pe... „colibă”. - Da ce-i? - Ceva! Ceva bun - și nu spun! Ceva bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În picioare. L-am rupt!, l-am stricat, l-am distrus! Îl calc În picioare, mânios. - Lasă, băi’țălu moș’lui, că la iarnă, -i Începe iară coliba..., Îl audpe Moș Iacob, care mă pândise, la gard. - Dar nu-i colibă!, urlu eu, mânios pe bătrân, mai degrabă că nu pricepuse ce fac eu, decât pe... „colibă”. - Da ce-i? - Ceva! Ceva bun - și nu spun! Ceva bun de tot, de să te lingi pe bot - și nu spun de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Lasă, băi’țălu moș’lui, că la iarnă, -i Începe iară coliba..., Îl audpe Moș Iacob, care mă pândise, la gard. - Dar nu-i colibă!, urlu eu, mânios pe bătrân, mai degrabă că nu pricepuse ce fac eu, decât pe... „colibă”. - Da ce-i? - Ceva! Ceva bun - și nu spun! Ceva bun de tot, de să te lingi pe bot - și nu spun de loc! - mă podidește râsul. Ceva... țâță de mâță! - A-ha!, face Moș Iacob după o vreme - Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit de popoarele nomade din nordul Africii. Țarc sau colibă din trestie, unde se adăpostesc vitele. Războinic tuareg dintr-o familie nobilă. Antilopă de culoare cenușiu-deschis, cu coarne în spirală, tipică regiunii sahariene. în deșert, platou cu stânci mari. Râu secătuit. Tuareg. Uneori se preferă termenul targuí pentru singular și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un cărturar, oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă Între câini și panteră?». Întoarse spatele și fugi fără să mai aștepte deznodământul luptei. De atunci, a rătăcit din grotă În grotă, din colibă-n colibă, convins că fiara se găsea tot timpul pe urmele lui. Aceea fu soarta lui Omar Khayyam. Cel de-al treilea era un om credincios. Înaintă către panteră cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oricine mă cinstește și mă respectă, de ce aș Îngădui ca destinul meu să se decidă Între câini și panteră?». Întoarse spatele și fugi fără să mai aștepte deznodământul luptei. De atunci, a rătăcit din grotă În grotă, din colibă-n colibă, convins că fiara se găsea tot timpul pe urmele lui. Aceea fu soarta lui Omar Khayyam. Cel de-al treilea era un om credincios. Înaintă către panteră cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]