1,341 matches
-
Luminilor. Cuvântul care o desemnează, în ebraica modernă, înseamnă "vrăjitor". Dar chiar așa stând lucrurile, noi vizităm muzeul Artelor primitive fără a ne zgârci în privința semnelor de respect datorate vrăjitorului papuaș care trece pe acolo împodobit cu pene și cu coliere. Mănăstirea are un nume foarte potrivit, Sfânta Maria a Învierii. Maria, fiică a Sionului, înflorită pe ramura lui Iesei, trăsătură de unire între vechi și nou, în tablele Legii și Cuvântul întrupat, devenit carne... Restaurarea n-a desfigurat biserica din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
uitată“ seringa pe care ne-o Împrumutaseră. Am avut parte de o mîncare Îngrozitoare și scumpă Împreună cu un indian ce făcea parte din tribul yagua și arăta foarte ciudat - era Îmbrăcat Într-o fustă roșie din paie și purta cîteva coliere din aceleași paie; Îl chema Benjamín, dar nu vorbea spaniolă aproape deloc. Un pic deasupra omoplatului stîng avea o cicatrice datorată unei Împușcături de la o distanță mică, din cauza unei „vinganza“∗, potrivit spuselor sale. Întreaga noapte a fost o revărsare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și cu Vally. Ne-am dus la cafeneaua de la Ambasador. Atti, al cărui frate e bolnav, a plecat la ora zece. Discuție lungă cu Vally, care, fără a fi definitivă, nu întârzie a ne împăca. Ne-am amuzat pe socoteala colierului pe care amicul meu tocmai îl cumpărase pentru logodnica lui. Afară, lapoviță și ninsoare, iar pe deasupra - un frig îngrozitor. 6 noiembrie 1949 După ce m-am trezit am avut tot timpul impresia că ar trebui să merg undeva, sau că ar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
l. M.“ Les amis de nos amis sont nos amis... Astfel, am reluat relațiile cu Kindi S. și i-am cunoscut pe Mircea Marosin și Ion Omescu. 15 iulie 1952 Sculare târzie... Am terminat tot ce era de terminat, adică: Colierul Reginei, Falsificatorii de bani și Jurnalul Falsificatorilor de bani. Nu-mi rămâne decât să copiez pasajele subliniate. Astă-seară i le voi înapoia... Sunt curios să văd ce îmi va da în schimb. Însemnări pentru El Îmi vine destul de greu să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
copac. și a intrat în pământ ca rege al dudelor. În romanul lui Alexandru Vona Ferestrele zidite, pe neașteptate, regele dudelor se ițește iarăși printre rânduri. El este aici o femeie, dâra albastră de la gâtul unui spânzurat e anticipată de colierul femeii. și totuși, în gâtlejul ei se-ascunde și regele dudelor din copilăria mea. „În timp ce tata o bătea pe spate să-i treacă înecul, descoperisem pe gâtul gros panglica de catifea neagră de care atârna un medalion. După o lună
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
catifea neagră de care atârna un medalion. După o lună aflarăm că tata avusese dreptate. Îl întrebasem cum se omorâse. Se uitase lung la mine - de fapt nu mai era nevoie să-mi spună, fiindcă din momentul în care văzusem colierul înțelesesem că se va spânzura. (...) Panglica era atât de strâns înfășurată pe gât încât mă gândii că dacă aș introduce numai un deget între ea și grumazul bătrânei, s-ar sufoca. Poate că tocmai asta o făcea să stea nefiresc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere ecologice veghind cu strășnicie la prezervarea mediului natural, spre binele omului și al spațiului înconjurător. Deodată, de undeva din susul străzii, s-a auzit sunetul penetrant și răscolitor al unui corn. Ce era? Ce se întâmpla? Venea "șintărul"! Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în formare. Îmi spune într-o engleză stricată că dacă eram la el la Sankt-Petersburg și aș fi făcut așa ceva, mi-ar fi tăiat gâtul de mult. Apoi urmează gestul de rigoare, circular, în jurul gâtului său protejat de un impozant colier de aur masiv. Nu știu de ce, sunt foarte înclinat să-l cred. Episodul numărul doi: American, à la quarantaine, genul de consultant financiar de înalt nivel, freelance. Degajat, sportiv, geantă de voiaj din piele de crocodil, blazer lejer, se vedea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
predă lui Pierre Messmer plicul în care se găsește codul atomic. După festivitatea instalării ca președinte, dl Pompidou mărturisește: „Costumul pe care l-am purtat azi nu e cel mai nou... Credincioasa mea servantă s-a temut ca decorațiile și colierul Legiunii de Onoare să nu-mi agațe hainele cele mai bune...”. Dl Léo Hamon, purtătorul de cuvânt al noului guvern francez, întreabă în clipa când intră în cabinetul său: „Și unde-i sufrageria? Franța e o țară unde politica nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
noaptea, o dată pe săptămână, când scoatem Orizontul. Nu pot să uit cum Păsăroiu, pe care-l strig Păsă, paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste gard, mult mai prevăzătoare și organizată. De Crăciun primesc de la Kety și Fodori butuci gata tăiați
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-și pregătească singură și cu calm rugul. Ea acceptă moartea În schimbul iubirii. Dacă am fi zei, spune Platon, n-am ști ce este iubirea. Înfiorată de sacrificiu, cenușa caldă se răscumpără creînd viață. Din ea iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot ce-a fost obosit și impur a rămas În zgura rugului. Phoenix se Întoarce În ea Însăși cum s-ar Întoarce Afroditele obosite din perioada helenistică la puritatea primelor statui; sau formele lui Rubens la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
La rândul ei, îi spuse: „Te iubesc mult! Așa de mult..! Mult mai mult decât mă iubești tu.” Umerii lați ai bărbatului iubit păreau că umplu toată încăperea. Lumina difuză a lămpii de noapte prindea o nouă strălucire precum un colier îngrijit bine, care reflectă o lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu blândețe de umărul lui, iar el o luă din nou în brațe studiindu-i parcă fața și alintând-o cu săruturi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
același grad ca Georges T., și de faptul acesta leagă iluzii și planuri. Am vorbit mult împreună; pretinde că venind [ea] la Paris, tu nu vei duce lipsă de nimic. Am ascultat-o blând; era frumoasă; îmbrăcată în negru, cu colierul ei aurit. Cum vorbeam cu ea, m’au chemat în vestiar, unde mă aștepta Costaiche, băiatul Dochiții de la Fălticeni, protejatul tatei, acum șofeur la un ministru și care ducea acasă pe Sorana, care având furunculoză, localizată la picior, nu putea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dai despre toaleta ta din seara asta m-au emoționat și m-au făcut să zâmbesc. Am avut impresia fugitivă că ești aici, că te faci frumoasă ca să te duci la un ceai și că mă întrebi: „Dacă aș pune colierul barbar cu rochia asta?“ „Da, merge“, ziceam eu. Și tu replicai: „Nu, colierul cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
făcut să zâmbesc. Am avut impresia fugitivă că ești aici, că te faci frumoasă ca să te duci la un ceai și că mă întrebi: „Dacă aș pune colierul barbar cu rochia asta?“ „Da, merge“, ziceam eu. Și tu replicai: „Nu, colierul cel mic merge mai bine“. [20 noiembrie 1949] Scumpa mea, scumpa mea, am reluat cartea asta poștală duminică dimineață, după telefonul nostru de aseară, după ce ți-am auzit vocea iubită, așa de caldă, așa de apropiată, care mi-a răscolit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aer adânc în piept. Așa. Fii calmă și matură. Mami... — Tocmai voiam să te sun și eu, Becky! Ghici cu cine ne-am întâlnit la Lake District! — Cu cine? — Cu mătușa Zannie! Nu-ți mai amintești când îți puneai toate colierele ei la gât? Și pantofii ei. Și noi ne distram foarte tare când te vedeam târșâindu-ți picioarele și luându-ți poze de mare doamnă... — Mami. Fii atentă. Trebuie să vorbesc ceva foarte important cu tine. — Și au același băcan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gonească nebunește. Simpla vedere a vitrinelor cu bijuterii scânteietoare mă calmează pe loc. Avea dreptate Audrey Hepburn: cât ești la Tifanny, nu ți se poate întâmpla nimic rău. Străbat tot parterul, făcându-mi loc printre turiști și aruncând ochiade la coliere cu diamante. O fată cam de vârsta mea tocmai probează un inel de logodnă cu o piatră absolut uriașă, și, în clipa în care îi zăresc expresia de fericire absolută, simt un junghi în inimă. Parcă au trecut o mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe chipurile chelnerilor care fac ultimele retușuri la aranjamentele de pe mese. Fiecare masă circulară are în centru un ornament din flori albe în cascadă. Tavanul a fost capitonat cu muselină, iar din loc în loc sunt luminițe feerice, ca într-un colier de perle. Ringul de dans e uriaș și proaspăt ceruit. Pe scenă, o formație formată din zece oameni face probe de sunet. Mă uit în jur copleșită și văd doi cofetari de la firma de torturi a lui Antoine încercând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
prânz pornim cu tot alaiul către râu (observ că activitățile pe aici nu prea sunt individuale, când cineva face ceva apar toți prietenii și toată familia să-l susțină). Sandra cu Alfonso sunt îmbrăcați în alb și au la gât coliere dintr-un fel de fasole amazoniană, wairuru , care, îmi explică Alfonso, protejează împotriva spiritelor rele și aduce noroc în același timp. Sandra căra și un buchet mare cu flori și o plasă mare cu tot felul de lucruri și aflăm
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să cumpăr ca să îmi arăt aprecierea și ca să-i mulțumesc pentru găzduire. O întreb de preț, surprind fugitiv aceeași privire rea care m-a pus în gardă în canoe, și îmi spune că îmi dă un set de brățară cu colier pentru zece dolari (moneda Ecuadorului este dolarul american din anul 2000 când Ecuadorul a trecut printr-o criză economică puternică). Prețul este enorm, atât pentru calitatea lucrului dar mai ales în contextul prețurilor din Ecuador în general. Estimarea mea ar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de "tiburoni" rechini, dar și de fructe de mare și... alge (am gustat aici excelente preparate din alge, "fără colesterol"). Când vremea nu-i favorabilă ieșirilor pe ocean, meșteresc din oasele și cartilajele de rechin tot felul de minuni cruci, coliere, cuțite, casete, fiind neîntrecuți și în modelarea lutului, pe care îl colorează în albastru. Fără a putea fi acuzat de "furt intelectual", îmi permit să "împrumut" din volumul soției "Fluturi de mătase"(Editura Junimea, Iași, 2007) o frumoasă poezie: Punta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lucrurile În ordine, s)-i hr)nești pe cei Înfometați, s) construiești școli și spitale, s) angajezi muncitori pe care s)-i pl)tești bine, cu salarii mai mari decât cele cu care ei erau obișnuiți, s) Înapoiezi mașini și coliere furate și În felul acesta s) câștigi inimile tuturor. Ins) acești arabi fac un joc de tip Alsacia și Lorena, cu Israelul În rolul Prusiei, ei tremurând vitejește, asemenea b)trânului Înv)ț)tor din povestirea patriotic) a lui Daudet
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dormitoare sau din dormitoare-ateliere-buc)ț)rii sau brut)rii sau Inc)peri unde se Împletesc coșuri. Pe ălei, croitorii lucreaz) la vechi mașini de cusut Singer, cu pedal). Îmi plac fleacurile destinate turiștilor, care atârn) pe șfori de țocul ușii: coliere, suveniruri, opaițe, curele, piei de oaie și fete de pern) din piele (le iei acas) și le umpli singur), păpuci c)ptușiți cu bl)nit) de miel, p)l)rii de p)durar, vase vechi de alam) și tot felul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
albastrul! În casa noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă născusem), o grămadă de bijuterii, ca să mă amuze Înainte de culcare. Eram foarte mic pe atunci și acele diademe, coliere și inele sclipitoare nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
domnițele din neamul Paleologilor... A fost odată... oftează el. Maria ridică o splendidă diademă bătută numai în diamante, o contemplă lung, apoi o pune la loc și oftează: "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni"... Cu mișcări line, își scoate cerceii, inelele, colierul, până și vulturul bizantin cu două capete. Le pune în casetă și i-o întinde. A rămas pe piept numai cu o cruce simplă, de aur. Ce faci? o întreabă Țamblac intrigat. Ce vrei să faci? Să le dai lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]