1,463 matches
-
astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apartamente. În general, când se Întorcea seara acasă, canarul Începea să cânte și să fluiere, dura Între cinci și zece minute; după care Îi schimba semințele, așternutul și apa. În seara aceea Însă, fu Întâmpinat de tăcere. Se apropie de colivie: pasărea era moartă. Micul trup alb, deja răcit, zăcea pe-o parte, pe așternutul de pietriș fin. La cină mâncă o conservă de pește cumpărată de la Monoprix Gourmet și bău un pahar de vin Valdepeñas mediocru. După o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
când Însă schimbarea eșuează, nu mai rămâne decât minciuna, amărăciunea și conștiința minciunii. Reveni În cameră. Bruno, lățit În fotoliu, nu mișca, părea mort. Între blocurile-turn se lăsa noaptea; după o zi sufocantă, temperatura devenea iar suportabilă. Michel observă deodată colivia goală În care canarul său trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să se oprească la fiecare colț ca să‑și tragă răsuflarea. Îmi aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau de stâlpii de electricitate, locuiau sute de exemplare. - La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apoi sub formă de simțiri. Le duce cu el În stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră adăpost un imens pâlc de papagali - cei proveniți din perechea scăpată din colivie, și care acum Își clădiseră cuiburile lungi ca niște săculețe prin aleile laterale. Se hrănesc cu boabe roșii. Ravelstein se uită la mine, râzând cu plăcere și uimire, gesticulând pentru că În larma păsărilor nu se face auzit. Nu poți renunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri tiri tangarana? se miră Pascal cu voce tare. ─ Chiu-hiu! îi răspunde dintr-un colț o pasăre ținută în colivie, vietate pe care oaspetele abia acum o bagă de seamă. Închide cartea, o pune la loc pe raft, se apropie de pasărea care-l privește cu ochii ei perfect rotunzi. Stingherită, ea se foiește, dă din aripi și zburătăcește de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o parte și cotcodăcește. Ești prea aproape de mine, nu-ți dai seama că ești imens iar eu sunt numai de-o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi cine știe ce frumusețe. Pascal își vâră un deget printre gratiile coliviei, în semn de prietenie. Hai, mușcă-mă, dacă vrei. ─ Chiu-hiu! Cinteza apucă zdravăn în cioc arătătorul astronomului și-l ciugulește ca pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
împiedica să apară. Dacă nu, nimic nu le poate sili, oftează femeia. De ce-ați oftat? ─ E adevărat ce-am spus, dar e greu să te obișnuiești cu ideea, zice ea. ─ Des - pi - na! ─ Pasărea mea vrea să iasă din colivie. Știți, de obicei zburătăcește prin casă, dar când am musafiri o închid, să nu deranjeze. Dar poate că dumneavoastră nu v-ați supăra...? Vai de mine, iubesc păsările, zice Pascal. De fapt cred că iubesc toate animalele. Și arborii, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pustietatea albă i se ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori - în colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n vorbe puține atât libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare - în sine, în colivie
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
colivia din geam tăcut canarul Poem ce ascunde-n vorbe puține atât libertatea, cât și închisoarea, paradoxalul existenței noastre. Canarul, ființă singulară, știind cântec deosebit și-ascunde talentul în preajma croncăniturilor obraznice. El tace închis în tripla închisoare - în sine, în colivie și dincolo de geamul lumii care se crede liberă. Nu știm de ce croncănesc ciorille, poate-l deplâng sau poate în libertatea lor aparentă au o nemulțumire și ele. Dar poeta a văzut și a scris clipa, a decupat-o din realitate
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
știm de ce croncănesc ciorille, poate-l deplâng sau poate în libertatea lor aparentă au o nemulțumire și ele. Dar poeta a văzut și a scris clipa, a decupat-o din realitate și ne-a dăruit-o, cu tainele cuprinse-n colivia ei. Când pe sus, când jos - furnica rostogolind pe bob soarele Poem luminat, al muncii de zi cu zi a făptuitorului. El rostogolește sus-jos lumina. Totul e să-i privim munca. Făptuitorul poate fi și scriitorul/ scriitoarea Tania Nicolescu, în
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
din streșini potop și sub brad... primii ghiocei După sărbători se spulberă chiciura tulburând tăcerea Încă un an sfârșit în bradul aruncat doar flori de chiciură Iarăși ninsoare - ce verde-i căciula de lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
capitalismului la scară mondială, fără vreo altă alternativă posibilă cu care să i se opună. Neavând nimic cu care să i se opună, a fost contestată radical. Pentru mulți, globalizarea exprimă teama de a fi „prinși în capcană”, într-o colivie mondială, din care nu se poate ieși și în care lipsește aerul necesar. Prin urmare, este vorba de o lume fără suflet care se mișcă rapid, dar nu se știe în ce direcție și în baza căror valori. Odată cu atentatele
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dovezi de ordine și echilibru, atât de departe de starea lui sufletească, cunoscu o amărăciune fără margini. Echilibrul său sufletesc era zguduit... vroia să plângă dar nu putea. Se simțea ca o pasăre care fusese ținută prea multă vreme în colivie și uitase să zboare. Iorgu era un suflet pur, prea pur ca să poată rezista încercărilor noii vieți. - Viața mea s-a scurs ca o adiere de vânt... murmură el. Am uitat cum e să fii copil!... Ce înseamnă a retrăi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
decembrie mi-a fost frig și el mi-a dat puloverul lui, Puloverul maro. Atunci ne-am sărutat. Am lăsat apoi totul să treacă. Am uitat de mine, de lăzile de cărți bari- cadate, de pasărea care zăcea Închisă În colivia pieptului și a cărei bătaie din aripi Îmi făcea rău. Ne-am apucat de fumat. 41 3 Poezia Dacă Janet m-ar fi lăsat de la bun Început să plec la București, n-aș fi descoperit poate niciodată poezia. Fugisem noaptea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am ajuns, cu amară dezamăgire, la concluzia că viața de adult e cea mai mare țeapă a existenței mele. Tânjisem atâta după libertate, iar acum, când În sfârșit dispuneam de ea din plin, Îmi dădeam seama că era doar o colivie căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - În gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lume numai a mea. În ultimele luni trăisem În bula bulelor, În jocul jocurilor, mai ceva chiar decât poezia : dragostea. Sau, poate, pasiunea - Întunecarea inimii și a minții. Toată viața mea nu făcusem decât un lucru : să sar dintr-o colivie În alta. mai Întâi fuseseră urechile groase cu bordură bună de pupat ale lui Janet. Pe vremea adolescenței mele, un helix gros de ureche era de ajuns pentru a alina aspectul fumuriu al blocurilor din cartier, care Îmi blocau vederea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși În esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se zbat În colivia pieptului și care nu vor vedea niciodată lumina zilei. Era greu de spus cine mai eram. Știam despre mine doar că eram În continuă schimbare, la fel ca Înțelesurile pe care le pot cuprinde Într-o clipă, precum niște pești
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu vioiciune din engleză În québecois pentru Jonas și Gino, deși ghidul și toată lumea Înțelegeau perfect engleză. Preda etică socială la Université de montréal și era În special interesată de etica inuiților. De fapt, părea foarte dornică să zboare din colivia ei pentru o doză de adre- nalină arctică. Zaide și Antoin erau un cuplu simpatic de francezi, care Își trăiau viața după modelul nomad, tocând astfel moște- nirea pe care o primiseră de la o mătușă bogată. Tocmai se Întorceau din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de decembrie mi-a fost frig și el mi-a dat puloverul lui, Puloverul maro. Atunci ne-am sărutat. Am lăsat apoi totul să treacă. Am uitat de mine, de lăzile de cărți baricadate, de pasărea care zăcea închisă în colivia pieptului și a cărei bătaie din aripi îmi făcea rău. Ne-am apucat de fumat. Poezia Dacă Janet m-ar fi lăsat de la bun început să plec la București, n-aș fi descoperit poate niciodată poezia. Fugisem noaptea de acasă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am ajuns, cu amară dezamăgire, la concluzia că viața de adult e cea mai mare țeapă a existenței mele. Tânjisem atâta după libertate, iar acum, când în sfârșit dispuneam de ea din plin, îmi dădeam seama că era doar o colivie căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - în gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lume numai a mea. În ultimele luni trăisem în bula bulelor, în jocul jocurilor, mai ceva chiar decât poezia : dragostea. Sau, poate, pasiunea - întunecarea inimii și a minții. Toată viața mea nu făcusem decât un lucru : să sar dintr-o colivie în alta. Mai întâi fuseseră urechile groase cu bordură bună de pupat ale lui Janet. Pe vremea adolescenței mele, un helix gros de ureche era de ajuns pentru a alina aspectul fumuriu al blocurilor din cartier, care îmi blocau vederea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mama fuseseră de ajuns păpușile făcute din cârpe. Apoi a fost Dodo și coconul moale și cald tapetat cu Pink Floyd, Jethro Tull, Zenobia, Iarna bărbaților și cu prăjiturile de la cofetăria cu pești. Nu făceam decât să schimb mereu o colivie cu alta, mai interesantă, mai confortabilă, diferită, și totuși în esență aceeași. Aveam douăzeci și cinci de ani și nu fusesem niciodată liberă. Însă, unul câte unul, vălurile cădeau. Poveștile se deșirau una după alta. Pe unele le sfâșiasem singură, altele se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]