1,229 matches
-
condamnat pentru o crimă să mărșăluiască etern pe cer. Europanii mai observă și trei corpuri majore pe cer, unul înflăcărat, celelelate prezentând luminițe care se răspândesc treptat. Aceste trei corpuri cerești sunt sateliții Io, Callisto și Ganymede, ultimele două fiind colonizate de oameni la acea dată. Deși au încercat să exploreze Europa, oamenii s-au lovit mereu de eșecul misiunilor lor, sondele fiind distruse la intrarea în atmosferă. Resturile unora dintre sonde au ajuns obiect de cult printre europani. După cum se
2010: A doua odisee (roman) () [Corola-website/Science/323989_a_325318]
-
unul dintre probabilele motive pentru care ar face-o este ocuparea planetei. Ca urmare a suprapopulării aceștia ar căuta disperați alte planete capabile de a susține viață. O dată găsite aceste planete se presupune în această teorie că aceștia le-ar coloniza. Multe grupuri antice și moderne maya cred că universul a fost reînnoit de patru ori până astăzi. Prima dată a fost pentru a se realiza viața umană din cea animală; a două reînnoire a produs un popor din lut care
Apocalipsa din 21 decembrie 2012 () [Corola-website/Science/319865_a_321194]
-
o are asupra protagoniștilor, majoritatea acestora supraviețuind două secole datorită tratamentelor repetate de prelungire a vieții. În particular, Robinson speculează asupra efectelor psihologice ale longevității excesive, incluzând pierderea memoriei, schimbarea personalității, instabilitatea mentală și plictiseala. Echipajul navei "Ares", trimis să colonizeze planeta Marte, a devenit cunoscut sub numele de „Primii o Sută”. Mulți dintre aceștia au devenit ulterior lideri sau figuri importante în transformarea planetei i în noua societate. Primii O Sută au fost, de fapt, 101 - Hiroko l-a ascuns
Trilogia Marte () [Corola-website/Science/332961_a_334290]
-
și au fondat orașe-state: Kiev și Novgorod. Vikingii au avut, de asemenea, contacte extinse cu Constantinopolul: unii varegi chiar au servit ca gardă de elită pentru împărații bizantini. În secolul al IX-lea, scandinavii (norvegienii, în principal) au început să colonizeze Islanda, o insulă din Atlanticul de Nord, unde nimeni nu s-a stabilit în număr mare. Prin secolul X, unii vikingi (inclusiv faimosul Erik cel Roșu) s-au mutat chiar mai departe spre vest, până în Groenlanda. Potrivit istorisirilor islandeze târzii
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
octombrie 1825, din timpul regelui Ludovic I al Bavariei; înainte era scris "Baiern". Opțiunea regelui pentru grafia cu "y" a avut loc pe fondul filoelenismului generat de alegerea fiului său Otto ca rege al Greciei. În timpul împăratului Augustus romanii au colonizat teritoriul Bavariei din sud de Dunăre, unde populația locală era celtă (îndeosebi celții vindelici). După dezmembrarea Imperiului Roman, din populația locală celto-romană și imigranții germanici veniți din nord precum și din resturile din epoca migrațiilor popoarelor provenite din estul Europei s-
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
care au aparținut unora sau mai multor din cele 250 de grupuri de limbi. După descoperirea acestor teritorii de către exploratorii din Țările de Jos din 1606, Marea Britanie pretindea la teritoriile de est a Australiei în 1770 și a început să colonizeze aceste teritorii prin deportările penale spre colonia Noul Wales de Sud începând cu 26 ianuarie 1788. Populația creștea în mod constant în următoarele decenii. Continentul fusese explorat iar alte cinci colonii ale Coroanei au fost stabilite. Pe 1 ianuarie 1901
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
Autoritățile, de asemenea, revendică și o mare parte din continentul Antarctidei numită Zona Antarctică Australiană. Australia a fost populată timp de 40.000 de ani în exclusivitate de aborigeni australieni, urmând apoi ca în secolul al XVIII-lea să fie colonizată de britanici. Australienii, care își spun „aussie”, sunt un popor multietnic ce nu este constituit numai din aborigeni și europeni, ci și din imigranți originari din Asia, America și Africa. Din punct de vedere politic, Australia este o monarhie constituțională
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de evrei, formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi, după fiii lui, Menașe și Efraim), au cucerit Țara Israel, au colonizat-o și, după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală, au format un regat condus de regele Saul. Lui Saul i-a urmat regele David. Acesta a cucerit orașul Salem (în ebraică Șalem), căruia i-a fost schimbat
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic. După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 î.Hr., un număr de evrei au rămas în Țara Israel, îndeosebi populația rurală. Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor. Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt. Reveniți din exil, evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul. Samaritenii s-
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
peste trei milenii. Nesebăr este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa, construit pe vechile ruine ale așezării trace Mesambria. A fost denumit „Melsambria”, adică „orașul lui Melsa”, probabil întemeietorul așezării, și a fost dat de greci atunci când au colonizat așezarea în anul 510 î.Hr.. Apoi, a purtat denumirea de „Mesambria”. Patronul orașului a fost ales zeul Apollo, grecii construind un templu și un teatru în onoarea sa. În Evul Mediu, era cunoscut și sub denumirea de „Mesamvria”. Aici au
Nesebăr () [Corola-website/Science/297293_a_298622]
-
aceasta face parte din patrimoniul cultural al statului și este în restaurare. Comunități autonome de tătari se găsesc în diverse țări: Bulgaria, Ucraina, Polonia. În Polonia tătarii trăiesc că autohtoni în câteva sate din apropierea așezării Białystok. Acești tătari au fost colonizați aici în Evul Mediu și în prezent ei au adoptat în mare parte limba și obiceiurile polonilor majoritari. Ei reprezintă o curiozitate printre tătari ca fiind singurii din această seminție care sunt creștini respectiv de religie romano-catolică. Tătarii musulmani locuiesc
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
1852. Capra neagră a dispărut din Maramureș, cel mai probabil, în anul 1924, din cauza braconajului practicat după Primul Război Mondial, dar a fost readusă, în anii 1962-1967, în masivul Rodnei, unde specia a proliferat neașteptat de bine. Marmota a fost colonizată în 1973, cu rezultate bune. Dintre speciile de plante rare: tisa, zada (Larix decidua), zâmbrul (Pinus cembra), floarea-de-colț și laleaua pestriță. În râurile Maramureșului trăiește încă lostrița, o specie rară de somon. În 1930 a fost creat Parcul Național Munții
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
văile râurilor din Croația de nord, iar cele mai importante culturi descoperite sunt Starčevo, Vučedol și Baden. Din Epoca Fierului s-au păstrat urme ale culturii ilirice timpurii Halstatt și ale culturii celticeLa Tene. Mult mai târziu regiunea a fost colonizată de liburni și iliri, în vreme ce primele colonii grecești au fost înființate pe insulele Korčula, Hvar și Vis. În anul 9 e.n. teritoriul Croației de astăzi a devenit parte din Imperiul Roman. Împăratul Diocletian a construit un mare palat la Split
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
mai răspândită dintre aceste teorii afirmă că strămoșii croaților sunt un trib slav cunoscut sub numele de „Croații Albi” care între secolele V-VII au migrat din regiunea Silezia (Polonia de astăzi), la solicitarea împăratului bizantin Heraclius (610-641) de a coloniza coasta Dalmației, care fusese masiv depopulată în urma invaziilor popoarelor migratoare, intenția împăratului fiind ca astfel să întărească apărarea acestei frontiere a imperiului în fața puternicului Regat Avar. Cu timpul, noii sosiți au intrat în contact cu autohtonii iliri și cu coloniștii
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
în timpul războiului. Mare parte din sârbii rămași în Croația nu au trăit niciodată în zonele ocupate în timpul războiului. Sârbii au fost recolonizați mai ales în regiunile locuite de ei anterior, în vreme ce unele dintre așezările locuite anterior de sârbi au fost colonizate de refugiați croați din Bosnia și Herțegovina, mai ales din Republika Srpska. Croația este locuită predominant de croați (89,6%), în vreme ce printre grupurile minoritare se numără sârbii (4,5%), bosniacii, maghiarii, italienii, slovenii, germanii, cehii, romii și alții (5,9
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Comratul era un sătuc micuț, însă noile autorități rusești care au venit aici printr-un decret au declarat că satul a fost înființat în timpul războiului din 1806-1812. În anul 1819 apare alt decret în care se spune că satul se colonizează cu bulgari și alte naționalități veniți de peste Dunăre. În 1835 Comratul avea o școală, una din cele mai vechi dintre școlile sătești, iar în anul 1878 aceasta devine școală de 2 clase. În anul 1840 este edificată Catedrala Sf. Ioan
Comrat () [Corola-website/Science/297396_a_298725]
-
imens pod peste Dunăre, și reușesc să cucerească Dacia în 106, capitala dacilor, Sarmizegetusa fiind distrusă. Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construit un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană. Cam în același timp, regele Nabateei a murit. El a lăsat moștenire regatul său lui Traian, în timp ce Dacia era cucerită, iar imperiul a câștigat astfel ceea ce va deveni provincia "Arabia
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
provin limbile indo-europene. Hitiții au fost un popor antic care au locuit în Anatolia Centrală, documente dovedind acest fapt datează încă din cca. 2300. Primul imperiu important în teritoriu a fost cel al Hitiților, din sec. XVIII-XIII î.Hr.. Asirienii au colonizat teritorii din SE Turciei înainte de 1950 î.Hr. până în 612 î.Hr., când imperiul Asirian a fost cucerit de dinastia Caldeea în Babilon. Urmând colapsul hitiților, frigienii, un popor indo-european, au realizat ascendența până ce regatul lor a fost distrus de Cimerieni în
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
î.Hr. Cei mai puternici succesori ai Frigiei au fost Lidia, Caria și Licia. Lidienii și Licienii vorbesc limbile indo-europene, dar ambele limbi au dobândit elemente non-indo-europene înainte de perioadele hitită și elenistică. Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta Anatoliei a fost colonizată de grecii eolieni și ionieni. Numeroase orașe importante au fost fondate de acești coloniști, ca Miletus, Ephesus, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai târziu Constantinopol și Istanbul). Anatolia a fost cucerită de Imperiul Ahemenid în timpul sec. V și VI î.Hr.
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
zona de sud a republicii. Fondul silvic ocupă 806 ha, dintre care pădurile- 637 ha și fâșiile forestiere - 169 ha. După terminarea războiului ruso-turc din 1812, bulgarii și găgăuzii, care locuiau pe teritoriile de dincolo de Prut și Dunăre, au fost colonizați pe teritoriile sudice ocupate de armata rusă. Astfel în anul 1813 s-a înființat localitatea Taraclia, iar în 1817 este încheiată zidirea bisericii cu hramul Sf. Gheorghe. În anul 1947 Taraclia devine centru administrativ al raionului cu același nume. În
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitală statului), Bergen, Trondheim, Stavanger, Kristiansand, Drammen, Skien, Tromsø și Molde. Descoperirile arheologice arată că teritoriul Norvegiei a fost locuit cel târziu începând din anii 10000 î.Hr. Majoritatea istoricilor consideră că nucleul populațiilor care au colonizat Scandinavia se află în Germania de astăzi. În primele secole d.Hr. de azi era împărțită în mici regate. Conform tradiției, Harald Hårfagre a reușit să unească aceste regate în 872 d.Hr., în urma Bătăliei de la Hafrsfjord din Stavanger, devenind
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
cele mai vechi timpuri. Cercetările arheologice au evidențiat existența obiectelor din neolitic din cultura Gumelnița și dezvoltarea în neolitic a culturii Hamangia (cunoscută în special datorită statuii numită „Gânditorul de la Hamangia”). În secolele VI - IV î. Chr. litoralul Mării Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei române de azi sunt întemeiate coloniile Histria, Callatis și Tomis, iar Dionysopolis în partea bulgară. Coloniile grecești se organizează după modelul polis-ului grecesc. Inițial Histria era cea mai prosperă dintre colonii, însă, ca urmare
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
perioadă de stabilitate și prosperitate pentru regiune. În secolul III. mai multe valuri de invazii ale popoarelor migratoare duc la devastarea regiunii. În anul 271 împăratul Aurelian îi infrânge pe carpi la nord de Dunăre, pe o parte din ei colonizându-i lângă Carsium și ajută în reconstrucția provinciei. În timpul domniei împăratului Dioclețian Dobrogea devine provincie separată sub numele de Sciția (Scythia), parte a diocezei romane Tracia (Thraciae). Împăratul Constantin cel Mare îi înfrânge pe goți care au atacat provincia în
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
stabilit pe teritoriul Dobrogei populații turcice (anatolieni, selgiucizi) și, începând cu secolul XVIII, după schisma din Biserica Ortodoxă rusă, adepți ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare ("Lipoveni"). După 1840, în Dobrogea au fost colonizați și germani, veniți din teritoriile țariste - în special din zona Cherson și care au rămas pe acest teritoriu până în 1940, când, în marea majoritate, s-au stabilit în Al Treilea Reich. Printre localitățile înființate de coloniștii germani se numără: Malcoci
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
1940, când, în marea majoritate, s-au stabilit în Al Treilea Reich. Printre localitățile înființate de coloniștii germani se numără: Malcoci, Ciucorova, Atmagea, dar s-au stabilit și localități deja existente precum Tulcea, Techirghiol, Karamurat. Deși Dobrogea a fost intens colonizată cu români după 1878, în fapt, existau câteva sate românești în munții Măcinului, în jurul gurilor Dunării și pe malul drept al Dunării (Vlahii, Floriile, Aliman, Dunăreni consemnate de Ion Ionescu de la Brad în lucrarea sa "Excursion agricole dans la plaine
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]