9,252 matches
-
pe care le-a făcut Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio Cappelle“ și o listă cu întâlniri de afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca un model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Pot s-o fac, zice Mona. Helen dă din mână spre Mona și zice: — Nu, așa e cel mai bine. Domnul Streator are dreptate. Chestia asta o să-ți facă rău. Aerul nopții e încărcat de țipete îndepărtate și de lumini colorate. Și Mona zice „Nu!“; strânge cartea la piept, acoperind-o cu brațele. — Ai văzut? zice Helen. Am și-nceput. Cum apare posibilitatea de a avea un strop de putere, imediat vrei să ai mai multă. Îi zic să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că ar trebui să-i ceară iertare doamnei Boyle. Este ceea ce se cheamă o iubire severă. Helen stă cu cartea în mâinile înmănușate și se uită la Mona. Mona nu zice nimic. Fumul motoarelor diesel, țipetele, muzica rock și luminile colorate se chinuie să umple tăcerea. Stelele de pe cerul nopții nu zic nimic. Helen se întoarce spre mine și zice. — N-are rost. Hai să mergem. Scoate cheile mașinii și mi le dă. Eu și Helen ne întoarcem și pornim. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
al drogurilor căruia trebuie să i se facă felul. Sau vreun criminal de carieră care trebuie scos la pensie. Mona își deschide în poală Cartea oglinzii, jurnalul ei de vrăjitoare legat în brocart verde, si începe să măzgălească cu creioane colorate. La telefon e o femeie. O clientă de-ai ei, îi spun lui Helen. Ținând telefonul apăsat pe piept, îi spun că femeia zice că a văzut azi-noapte un cap tăiat care se rostogolea pe scări. Uitându-se prin ceaslov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui Helen, a dispărut cam pe la jumătatea scărilor. Un cap însângerat, hidos, care rânjea. Femeia de la telefon zice ceva. Și știrb, zice. Pare foarte zdruncinată. Mona mâzgălește cu îndârjire; cariocile colorate scârțâie pe hârtie. Și, citind mai departe din ceaslov, Helen zice: — Deci a dispărut. Care-i problema? Se-ntâmplă în fiecare noapte, zice femeia de la telefon. — Păi să cheme deratizarea, zice Helen. Se uită la altă pagină în lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt lănțișoare încâlcite și montůri de aur și de platină. Helen zice: — Am încercat să le sparg pe alea mai mari - și tușește în palmă. Pe restul am încercat să le mestec, zice, și tușește până când palma i se umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-l smulgă? se miră arhitectul. E ancorat solid în stîlpii de rezistență. Pe ușa din coasta barului pătrunde Mihaela, o femeie scurtă și grasă, urmată de soțul ei, Pavel, un bărbat într-un pulover pe gît, cu dungi mari, colorate strident. Se salută cu Andrei, apoi hotărăsc să aprindă plita și să ia comenzi de la mese. Telefonul începe să sune. Chelnerul ridică receptorul, ascultă vocea expeditivă a centralistei, apoi face semn profesorului, trăgînd cablul de sub tejghea, să poată profesorul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru, făcînd semn că nu stă, mulțumind printr-un gest pentru invitație există o vorbă care zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aceea se concentrase asupra metodelor de a evita încurcăturile birocratice în privința implementării noilor reforme. Medicii se împărțiseră pe grupuri, fiecare având drept obiectiv obținerea unui punctaj care să le permită să aibă „pacienți“ simbolici. Acești „pacienți“ (în realitate, niște fire colorate) trebuiau transportați apoi la spitalul potrivit (de fapt, un tufiș) pentru tratament. Pe drum apăreau diferite ocazii de a spori fondurile pentru tratament sau, dimpotrivă, de a mări intervalul de așteptare pentru pacienți, dacă se întâmpla să se afunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
numai dacă era absolut necesar. Razza recurse la alt tertip conversațional: — Așa-i că vrei să știi de ce au femeile picioare? Bull stătea față în față cu Alan la o masă de la Crystal of Nargon. Dedesubtul suprafeței de sticlă, biluțe colorate se aruncau în neantul electronic. Fusese singura masă pe care o putuseră găsi în barul principal din De La Warr Pavilion. Celelalte erau pline. Marea clădire modernistă găzduia o conferință și participanții la ea ocupaseră toate nivelurile. Stăteau așezați cu toții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mare valoare artistică și istorică și o importanță deosebită pentru cercetarea formelor sculpturale din perioada respectivă. Tempul "Pomul dublu", construit în secolul al VI-lea, are peste zece pavilioane, care adăpostesc în jur de două mii de figuri budiste din argilă colorată, datând din perioada cuprinsă între secolele XIII-XVII. Templul este considerat un "tezaur al artei sculpturilor vopsite din istoria Chinei". În interiorul și în afara cetății există peste o mie de monumente și stele din piatră pe care sunt gravate desene, texte sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu o lungime totală de 5.660 km. Trecătoarea Muntelui și Mării și Trecătoarea Jiayu reprezintă capodopere ale artei arhitecturale chineze. Porțiunile Badaling și Simatai ale Zidului, aflat în Beijing, au o mare valoare artistică. În această perioadă, decorațiunile, motivele colorate și ornamentele s-au dezvoltat. Pietrele, olanele smălțuite și lemnul de esență tare au fost materialele dominante în ornamentică, iar la construcția locuințelor civile s-au folosit cu precădere cărămizile. În dinastia Ming, dispunerea în spațiu a grupurilor de construcții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și fragede''. După ce Zhang Qian, un demnitar din dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) a vizitat țările din centrul și vestul Asiei, produsele chinezești din mătase s-au răspândit, ajungând până în Europa. Această țesătură subțire, moale și colorată a fost privită drept un obiect prețios și bogații Europei acelor vremuri s-au întrecut să o cumpere. Se spune că Gaius Iulius Caesar a mers în Forum îmbrăcat într-o haină din mătase, iar spectatorii s-au întrecut cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui Chiyou pe steagurile armatei sale, pentru a-și încuraja soldații în luptă și pentru a-i intimida pe adversarii săi. De altfel, Împăratul Galben a fost un om talentat care a făcut numeroase invenții, precum căruța, diferite vase, hainele colorate, a construit palatul imperial și altele. Soția lui, Lei Zu, a descoperit creșterea viermilor de mătase, obținerea firelor de mătase și țesutul mătăsii. Atunci a început civilizația țesăturilor de mătase. După ce împăratul a construit prima pagodă, împărăteasa a realizat "pagoda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înalt nivel de măiestrie. Obiecte din hârtie pliată aducătoare de bogății Obiectele din hârtie pliată constituie o creație populară realizată prin tehnica xilografiei și colorare manuală în roșu și verde sau în alte culori, în funcție de alegerea artizanului. De regulă, suprafața colorată este redusă, dar culorile sunt vii și atrăgătoare. În provinciile Jiangsu și Zhejiang din sud-estul Chinei, în afară de aceste procedee de realizare, se apelează și la alte tehnici, precum imprimarea culorilor și crestarea. Lucrările par pline de viață și prezintă unele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
în artă. Se spune că impostura ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea. Jalnică diversiune. Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri deasupra plitei, pe care scria cu ață: „Bărbățelului să-i faci/ sărmăluțe, cozonaci”, „Pentru tine când gătesc/ Eu să știi că te iubesc”, „Păunașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
medieval-futurist este animat pentru a compensa deșertificarea metafizică a unei Americi supertehnologice: vrăjitori, baroni, cavaleri Jedi, căpcăuni, monștrii spațiului, supernave și pietre magice, roboți și morți vii. O dată cu coke și pop-corn, tinerii spectatori își înghit și porția de metafizic viu colorat. Și cea mai îndrăzneață imagine din poveștile copilăriei - să zicem un monstru de 30 m înălțime care sare de pe Pământ direct în spațiul sideral pentru a frânge în fălci o navă fotonică - este acum doar o temă cu termen de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ei. Domnica și Ruxandra nu sunt născute în libertate, dar sunt crescute în libertate. Pentru mine, aeroportul Otopeni însemna acum 20 de ani o zonă, o fantasmă de care nici nu mă puteam apropia. Afară era o ficțiune, era fumul colorat din jurul înlăuntrului temniței. Astăzi poți, dacă chiar vrei cu tot dinadinsul, să te sui, dacă n-ai bani de avion, măcar într-un autocar și să te oprești la Paris fără să te întrebe nimeni nimic. Și totuși, în locul zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
concursul s-a terminat, bună ziua!, o să facă spume proastele alea de Miruna și Tatiana, de parcă d-asta nu mai pot io, doar să chițăie puțin și văd ele pe dracu, zânele au devenit diforme, s-au transformat într-o pastă colorată, zici că-i borâtură, chiar că zici, borâtură de zâne, borâtură de zâne, ne-am pus pe râs nenicule, cam așa se fac prieteniile, te mai râzi, mai faci o poantă, nu doar te joci și atât ca toți fraierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi seara, la partidele de rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu într-o zi de joi, în alta (doar, în fiecare săptămână, erau la îndemână încă șase zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îi beau cafeaua, vorbeau despre ce urma să se Întîmple - și cînd avea să se Întîmple și ce Dumnezeului or să facă după ce se Întîmplă - și-și plîngeau de milă, unul pe umărul altuia. Alvin avea o slăbiciune pentru limbajul colorat, iar George pentru trabucurile mari și, În timp ce stăteau la birou și discutau cu Norman, răbufnirile verbale ale lui Alvin, de genul „mă piș pe nasul lor”, „pute pămîntul sub ei de idioți” și „le dau muie”, se amestecau cu fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că ajută să fii un pic țicnit, atîta vreme cît nu exagerezi. Oricum, eu de părerea asta sînt. Și, pînă la urmă, Jerry chiar a reușit să vîndă cîteva exemplare din Cuibul. Cred că lumea era atrasă de imaginea intens colorată a șobolanului uriaș. Ori de cîte ori cineva cumpăra o carte, Jerry Îi dădea autograf pe ea, Îi dădea cadou un exemplar din cealaltă carte și cartea lui de vizită, drept bonus. Pe cartea lui de vizită scria : E. J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
sînt de nefericiți, ce slujbe de rahat și căsnicii oribile au și, cel mai adesea, sfîrșeau prin a cumpăra o carte. Cred că sperau ca, odată ajunși acasă, aceasta să-i binedispună. Celălalt roman al lui Jerry nu avea copertă colorată. Era efectiv doar un teanc de foi nelegate pe care le tipărise el Însuși Într-o prăvălie din piață. Transformase foile nelipite Într-o carte băgîndu-le, ca Într-un sandviș, Între două coperte de carton maroniu, dînd găuri În cotor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi fost o nebunie să-ți-o Închipui pe doamna Bellairs sau pe vreunul dintre invitații ei amestecați Într-o crimă. Dacă n-ar fi fost Hilfe, Rowe ar fi plecat, găsind o scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare: farmacistul cu nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]