986 matches
-
această slăbiciune omenească care îi era atât de nesuferită. Ca profesionist al filozofiei este foarte greu, aproape imposibil, să nu devii prea sensibil la impresia pe care o faci celor care te ascultă și te citesc și să nu te complaci în satisfacțiile pe care ți le oferă admirația lor.89 Iată de ce, pentru cel care aspiră la simplitate și puritate, îndeletnicirea profesională cu filozofia va reprezenta o mare primejdie.90 Sinceritatea, naturalețea, lipsa de afectare, însușiri omenești pe care le
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu bruiaj al rutinelor sociale. Pe de o parte, habitudinile se confruntă mereu cu invazii neanunțate de pe tărâmul metafizicului, deschizând astfel o a doua dimensiune a poemului, de natură onirică sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
nesancționată de o justiție impotentă și complice la acest profund și iritant derapaj moral al societății românești mă face să mă gândesc la o pandemie. Multă lume nu numai că nu l-a dezavuat pe CVT, dar s-a și complăcut, complice, în marea lui bălăcăreală. Neașteptat și trist, mulți s-au regăsit în falsa lui virilitate, în dezinvoltura cu care vitupera pe oricine, în "curajul" lui de a spune lucruri de nespus, în tupeul lui zgomotos și obscen, părând că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
capabili să conceapă un imperiu danubiano-baltic. Atunci Europa va fi o Elveție condusă de un stat-major evreiesc? Prea puțin pentru mine”. Insatisfacțiile lui Drieu la Rochelle se centrează, Însă, asupra Franței. Incapabilă să se ridice la Înălțimea așteptărilor, ea se complace În dubioase alianțe care o depersonalizează și o transformă Într-o țară insignifiantă: „Din 1870 Încoace, francezii se bazează pe aliați pentru a le rezolva totul. Nu fac copii, dar voi avea aliați care se vor bate În locul meu”. Incompatibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adânc, pe cei care scriu mai bine, desenează mai bine, arată mai bine, iubesc mai bine, trăiesc mai bine”. Negarea evidențelor merge atât de departe, Încât se Îndoiește până și de capacitatea ei de a percepe vizual realitatea. Sarcastică, se complace În jocuri absurde, doar pentru a mai descoperi o nuanță a disprețului În complicatul joc al descoperirii de sine: „Îmi Închipui că valorez ceva numai pentru că am nervi optici și pot Încerca să transcriu ceea ce ei percep. Ce proastă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și prin intermediul căreia contradicțiile dintre capitalism și comunism sînt pe cale de a fi rezolvate. Căci în creuzetul unor astfel de transformări și în fața modificărilor viitoare, micimea opoziției dintre aceste două sisteme va face să fie depășite problemele în care se complac"134. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece vor adopta viziu-nea lui Richta: structură socială nouă, fără clase, omul aflat în centrul preocupărilor, știința și tehnica în calitate de mijloace pentru realizarea acestei utopii. Pe 14 și 15 februarie 1970, un seminar
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de a interveni în chestiunea relațiilor de muncă. Vă rog să remarcați bine că în argumentația sa domnul Billault n-a avut deloc gândul de a vă aplica o ironie sângeroasă. Nu este vorba de un Liber-schimbist deghizat care se complace în a face palpabile inconsecvențele Protecționiștilor. Nu, domnul Billault este el însuși un protecționist bona fide. El aspiră la nivelarea averilor prin intermediul legii. Pe acest drum, el judecă acțiunea tarifelor ca fiind utilă; și întâlnind ca obstacol Dreptul de proprietate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
le putem înfrunta fără a ne concentra asupra motivațiilor lor fundamentale”. Pentru Tony Judt, motivația fundamentală rezidă în corupția sentimentelor noastre morale elementare: - de când am început să justificăm inegalitatea, ca și cum ar fi o condiție naturală a vieții, și chiar ne complăcem în ea ca într-un creuzet de discriminare între cine este întreprinzător și cine nu vrea să facă nimic; - de când am aruncat în vânt lecția istoriei care ne învață că inegalitățile duc la pierderea sensului de fraternitate, adică a bazei
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
promisiunea Împărăției este fundamentală, până la a asuma o dinamică nouă, o tensiune nouă: aceasta este deja inaugurată dar încă nerealizată pe deplin. Și iată că această corupție religioasă implică anestezierea acestei tensiuni: nu se reușește să se mai suporte, se complace de ceea ce există, se cade în mediocritate și în lâncezeală, nu se mai investește în ceea ce ne este promis dar se sclerozează pe o realizare imanentă, precum satisfacția profesională, rezultatul operelor, „se complace în stima de sine”, căreia i se
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se reușește să se mai suporte, se complace de ceea ce există, se cade în mediocritate și în lâncezeală, nu se mai investește în ceea ce ne este promis dar se sclerozează pe o realizare imanentă, precum satisfacția profesională, rezultatul operelor, „se complace în stima de sine”, căreia i se supune ca obiect. Se fixează pe „perfecțiunea instrumentelor moderne”, pe „umplerea golului simțit în suflet, în comparație cu scopul căutat cândva și acum abandonat”. Aceștia se vor dedica unei „intense vieți sociale”: „se vor bucura
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Fratele Giordano, în timp ce se arată fericit de realizările sale și ale însoțitorilor săi, este convins că situația actuală este demnă de începuturi și autentică în identitatea sa fidelă față de Dumnezeu și față de Francisc. Amintește cu admirație începuturile modeste, dar se complace mai mult în splendida maturitate contemporană a Ordinului; dacă nu sunt regrete, dacă nu vede abateri de la idealuri, acest lucru nu se datorează faptului că nu ar fi avut o privire scrutătoare și o spiritualitate profundă pentru a le vedea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a devenit apoi vicarul Angliei, atunci când Agnello a plecat la capitulul general. În funcția de vicar, totuși, îl avea ca ajutor pe fratele Richard din Ingworth. Însă, în cele din urmă, neștiind să gestioneze un oficiu atât de mare și complăcându-se în onoruri, smintindu-se, a părăsit în mod mizerabil Ordinul. 13. Merită să amintim că în al doilea an de oficiu al fratelui Petru din Tewkesbury, al cincilea ministru al Angliei, adică în cel de-al treizeci și doilea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
gol a intrat bogat în cer». 3. Fratele Bonaventura relatează că a auzit această întâmplare de la fratele Leon, însoțitorul Sfântului Francisc: «Doream foarte mult să știu dacă atunci când un om se oprește asupra unui gând rău, fără a consimți, dar complăcându-se, păcătuiește grav. Într-o noapte, pe când dormeam profund, mi s-a părut că stau să admir un porumbel foarte frumos cu penele albe de pe ramura unui copac. Dar sub copac stătea un șarpe ce ținea ochii fixați cu multă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
rânduri, crezul, ca să spunem așa, filosofic, al lui Maximus, un crez anticipăm stoic, destul de asemănător cu cel al lui Augustus (care, însă, se dorea a fi combătut): în tot ceea ce face, Maximus nu încearcă decât să nu comită erori; se complace în integritate și îndatoriri. Potrivit lui Maximus, virtutea nu trebuie să fie recompensată, trebuie căutată pentru ea însăși, fără să fie însoțită de bunuri exterioare. El consideră rușinos ca un prieten să fie abandonat, doar pentru că e la necaz, ca și cum ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de melodramă, n.n.), încât era convins că-l și trăise. Ideală și pură, dragostea îi amorțise totuși scrupulele morale; a iubit-o și l-a iubit". Numai că Veronica nu-i deloc o femeie rușinoasă, și, văzând că poetul se complace nepermis de mult în "starea de dorință nerealizată", preia inițiativa și izbutește să-și impună în cele din urmă voința (din glasul ei "țâșnea atâta hotărâre, încât înțelese că nu mai putea da îndărăt: sosise momentul"). Înainte de despărțirea inevitabilă, "fata
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de cea mai mare importanță este subminat de maniera formalistică a cronicii. În locul unei recomandări a acestei opere realiste de Înalt nivel artistic drept o armă prețioasă Împotriva reacțiunii, cronica pomenită, ține cu tot dinadinsul la un estetizant obiectivism, se complace În apolitism, e lipsită de spiritul de partid În judecarea operei. Această poziție apolitică este comună și unor articole care trec În revistă etape ale dezvoltării literaturii noastre. Este cazul unui «bilanț» al prozei literare din anul trecut, făcut În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
victorii. Dar În ce privește critica noastră literară am câteva nedumeriri pe care le voi arăta deschis În rândurile ce urmează, pentru a determina pe criticii noștri să le dea un răspuns. Să Începem cu cea dintâi. De ce unii critici literari se complac Într-o tăcere Îndelungată și impasibilă asemenea sfinxșilor (sic) egipteni? (Ă). Alunecările intimiste din domeniul poeziei dovedesc o neînțelegere a conținutului noilor relații de dragoste, dovedesc existența unor rămășițe ale mentalității În legătură cu atitudinea față de natură, etc. Unde sunt criticii care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
studiilor de altă natură, ca sociologia, economia politică, biologia, filozofia biologică etc. Eminescu a fost, din toate aceste cauze, unul dintre cei care se mulțumesc a fi urmași. În Sărmanul Dionis, cea mai caracteristică bucată pentru psihologia lui, el se complace în visul că trăiește pe vremea lui Alexandru cel Bun. El nu poate concepe viața decât ca o copie a trecutului. La această stare sufletească a mai contribuit și un alt fapt: firea lui, înnăscută ori câștigată mai târziu, lipsa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
născocit totul despre rolul lui Beria, despre faptul că Beria era principalul vinovat de abuzurile făcute de Stalin... La drept vorbind, eram prizonierii acestei versiuni create de noi, în interesul reabilitării lui Stalin". [...] "Astfel, timp de trei ani, ne-am complăcut în această situație, când noi înșine nu puteam găsi, eu nu aș spune curajul, ci convingerea și necesitatea internă de a întredeschide o pagină necunoscută nouă". Mikoian, în memoriile sale, s-a solidarizat cu Hrușciov: Noi nu imediat l-am
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Realitatea ultimă spre care aspiră" leninismul romantic "nu poate fi astfel decât propria sa realitate". "Romanticul este întotdeauna protestatar, fără a ști cu certitudine care este obiectul revoltei sale". Leninismul romantic îl cunoaște, dar îi și face plăcere să se complacă în postura de apărător al cauzelor pierdute. În aceeași măsură, "spiritul romantic suferă, fără a putea preciza motivul suferinței sale". Leninismul romantic suferă la rândul său, dar din motive pe care le cunoaște sau crede că le cunoaște foarte bine
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a inversat reperele: pe măsură ce drepturile omului capătă o pondere sporită în relațiile internaționale, iar majoritatea statelor comuniste manifestă o anumită disponibilitate de a le tolera, la nivel limitat, în accepțiunea lor "burgheză", RSR va păstra sensul leninist al drepturilor omului, complăcându-se în stil romantic în această postură perdantă și voluntară deopotrivă. Vestul nu mai este acum dispus să întrețină relații comerciale cu un regim dictatorial, care își respectă cu greutate termenele scadente ale unor dobânzi care excedau posibilitățile economice ale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a îndura cele mai mari privațiuni în numele idealului revoluționar și permanent dispus să recurgă la sacrificiul suprem în acest sens. Iar eroismul nu are nimic în comun cu un stil de viață calm, liniștit, rațional. Nu. Doar spiritul "burghez" se complace în "satisfacții ieftine" și urmărește obținerea de "succese facile", fiind astfel "pândit de riscul infatuării și al moliciunii". "Omul nou" reușește să se autodisciplineze atunci când este cazul, manifestând de asemenea un entuziasm debordant față de directivele partidului (Fodor în Iordănescu: 1976
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
politice și geopolitice a RSR și prin afirmarea impetuoasă a necesității morale a "noii ordini internaționale". Leninismul romantic lupta pentru o cauză puțin fezabilă, dacă nu chiar pierdută, fiind cu siguranță conștient de acest aspect. Pe de altă parte, se complăcea în postura eroică a luptei pentru cauze cu sorți de izbândă puțini sau inexistenți, blamând "imperialismul" în numele unor principii care păreau radical morale în termeni "burghezi", încercând deci să speculeze sentimentul unor potențiale remușcări capitaliste; moralitatea internațională a leninismului romantic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sunt bine instruiți de conducerea acestei direcții, nu sunt instruiți și înarmați ideologicește de organizația de partid. În munca de conducere a serviciului atât tov. Serghei Niconov, cât și întregul colectiv compus din tovarășii Diaconescu, Săracu și Ciobanu s-au complăcut în această situație descrisă mai sus, de „specific” a serviciului secret, cu toate că uneori erau anumite discuții în jurul unor probleme, însă până la urmă cădeau de acord, devenind prizonierii acestor concepții și metode nejuste, care au avut grave consecințe asupra muncii. Câteodată
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
această instituție. e) În conducerea serviciului, cu toate că au fost unele elemente cu experiență în munca de partid, nu s-au străduit să introducă un spirit de partid, să introducă principiile partidului nostru, să înarmeze membrii cu arma criticii și autocriticii, complăcându-se în a subaprecia munca de partid și rolul organizației de partid, în întărirea și susținerea muncii profesionale. Considerăm că aceasta este cauza fundamentală și elementul principal care a contribuit la slăbirea și diminuarea muncii. În consecință propunem: 1. Scoaterea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]