1,296 matches
-
salută cu deosebită politețe. Permiteți să mă așez? întreabă cuviincios neamțul, uitându-se la Marius. După ce primește încuviințarea se așează atent pe scaunul liber din dreptul Smarandei. Domnișoară Hagiaturian, felicitări pentru noua coafură. Vă prinde minunat. Permiteți-mi să alătur complimentele mele, celor pe care sunt sigur că le primiți în fiecare zi. Sper doar ca logodnicul dumneavoastră să nu înțeleagă greșit acest gest, pornit doar dintr-o deosebită stimă. Nu face decât să mă bucure. În definitiv cuvintele dumneavoastră apreciative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
va veni vremea când să nu mă mai părăsești. Dar nici nu poate fi vorba de asta. Vocea tristă a Smarandei îl îndeamnă să declare teatral și glumeț: A te părăsi pe tine, înseamnă a părăsi sufletul meu. Iată primul compliment venind din partea ta după mult timp! Râde. Aveam nevoie de un cuvânt drăguț. Mă bucur că râzi draga mea. Da, ai acest efect tonic asupra mea. De altfel nu este o surpriză pentru nici unul dintre noi. Continuă pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cînd sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era Înveselit, - părea numai, În realitate era trist, o nostalgie stîrnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea În bucătăria lui Încălzită de soba cu plită de tuci. Coborîrăm treptele de la intrare și ne duserăm la el. Luați loc, luați loc, continuă de cum deschise ușa. Ne așezarăm În fotoliile de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
chiar din Ierusalim - uite unde a ajuns domnul Davidsohn! Apoi nostalgic, mîndru: Da’ n-a uitat de mine. - Nici de mine, preciză repede doamna Pavel, iritată de omisiunea soțului. Așa scrie: „Dragii mei”, nu „Dragul meu”. - Da, da’ mai scrie „Complimente și Îmbrățișări domnului judecător”. Și-mi citi scrisoarea: „Dragii mei, aici totul e frumos. Ai zice că e altă lume, dar mi-e dor de țara unde m-am născut și-am copilărit”. Peste un minut de lectură, ne dădură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe care Richard Rorty a purtat-o cu Pascal Engel în 2002 la Sorbona, spre deliciul celor care au avut norocul de a se număra printre spectatori. Încleștarea celor doi, cu toată politețea mondenă a unor oameni care își întorc complimente cu aerul că de fapt nu dau doi bani pe părerea celuilalt, are ceva tăios și ireductibil. De o parte, un gînditor analitic de o fermecătoare facondă, Pascal Engel, supărat foc pe interlocutorul căruia nu-i iartă cinismul cu care
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
a releva o aserțiune inesactă a d-lui deputat. D-sa se plânge cum că d. Maiorescu, într-o foaie a sa ("Timpul"), i-ar fi adresat epitete care în dicționarul de sinonime într-adevăr nu se găsesc sub vorba compliment. Dar tocmai împrejurarea aceasta ar fi trebuit să-l facă pe d. Holban să judece că articolele "Timpului" nu sânt și nu puteau fi scrise sau inspirate de d. Maiorescu. Cel mai elegant scriitor român ― care este fără contestare d.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face totuși să revenim asupra lor. Nu vorbim de forma exterioară a stilului, ci de forma logică, rezultată din împrejurarea că ideea noastră a fost pusă între două acuzări, una privind trecutul, alta timpul de față. Întâi ni se fac complimente că noi, cari tocmai respect de personalitatea omenească și de voința cetățeanului român n-am avut, astăzi am făcut progres teoretic în această privire, iar a doua acuzare, cu toate că acoperită, e că ne-am pus pe terenul Rusiei. "Romînia Liberă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
milita în favorul întărirei elementului nostru izolat din răsăritul Europei printr-o nouă influență de sânge romanic. După programă nu ne putem rosti încă, dar sperăm că foaia nu va fi pur și simplu un vestitor de noutăți și de complimente, făcute nouă, cari nu le prea merităm, ci va îndeplini un scop serios și bine hotărât. "La voce d'Italia" va apărea joile și duminicile; prețul pe an 20 franci, pe șase luni 12; direcția si administrația e în strada
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face la minuni și a avea proroci și rabini liberali ne merge cumplit de rău. "Iubitoare, inteligentă etc. e nația romînă". Am întreba din nou ce vrea să zică d. C. A. Rosetti prin această vorbă care, dezlipită de un compliment necesar, are în limba românească un înțeles prost și urât. O femeie care iubește pe cineva e cinstită, dar una care iubește în genere fără a se spune pe cine sau ce... O nație poate fi iubitoare de muncă, de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la clocotirea homerică. Când vezi capete atât de vitreg înzestrate de la natură încît nu sunt în stare a înțelege cel mai simplu adevăr, capete în care, ca în niște oglinzi rele, totul se reflectă strâmb și în proporții pocite, făcîndu-și complimente unul altuia și numindu-se sarea pământului, ai avea cauză de a te întrista și de a despera de viitorul omenirii daca n-ai ști că după o sută de ani, de pildă, peste amândouă despărțămintele geniilor contimporani, peste balamuc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-i reduc la doi, nu s-a mirat, dar continua să fie totuși mirat. "Și ai muncit tu în halul ăsta?" Avea aerul că îl mințeam. Da, ce te miri?" Nu se vede, zice, parcă ai mai întinerit, în loc să..." Acest compliment a fost, ca să zic așa, baza împăcării noastre. Am izbucnit în râs și l-am bătut pe spinare protector. "Și tu arăți bine, i-am întors complimentul, te-ai recăsătorit cumva? Nu mi-a răspuns, era o întrebare (genul meu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce te miri?" Nu se vede, zice, parcă ai mai întinerit, în loc să..." Acest compliment a fost, ca să zic așa, baza împăcării noastre. Am izbucnit în râs și l-am bătut pe spinare protector. "Și tu arăți bine, i-am întors complimentul, te-ai recăsătorit cumva? Nu mi-a răspuns, era o întrebare (genul meu de întrebări) nelalocul ei... Nu se recăsătorise, dar trăia mai departe (și nu la noi în casă) cu muierea aceea a lui pe care nimeni n-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cea mai mică, dar nu-i adevărat. Eram cea mai isteață, asta e. Și am o memorie bună. Țin minte fiecare pasaj prin care n-am fost decât o dată. ― Apoi, să știi că ești campioană. Fetița se arătă încântată de compliment. Ripley privi înainte. Stația de epurare creștea dincolo de parbriz. Era o construcție foarte urâtă, cu linii pur funcționale. În cursul ultimelor decenii, numeroasele țevi, rezervoare și canalizări fuseseră zgâriate și ciupite de pietre și nisipul ridicat de vânt, dar instalația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu totul altfel. Dincolo de narcisismele mele de intelectual subțire, rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam rolul ăsta de băiat bun, de premiant cuminte pe care-l crezi idiot și liniștit. Aș fi mers cu el până la capătul pământului, târând după mine imaginea asexuată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pus pariu că nu există cu-adevărat. „Nota zece, dom’ profesor! Sunt impresionat! Treizeci și doi de ani de prietenie și încă mai știi ce vreau să spun.“ Nu era o ironie. În locul lui, aș fi fost chiar îngrijorat. „Lăsați complimentele reciproce și explicați-mi și mie!“, a protestat Maria, urmărind cu neîncredere șiroaiele de date de pe ecran. „Ce se întâmplă aici?“ Mihnea a zâmbit larg, cu înțelegere. Eram toți trei frumoși, deștepți, dar niciodată în același timp. Ar fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capul după ea. Ar fi mers înainte, mândră, importantă, admirată, zâmbindu-mi doar mie. „Arăți nemaipomenit azi!“, i-am zis, și nu mințeam deloc. „Adică ieri nu arătam bine?“, s-a încruntat ea. Gafasem. Cu femeile, trebuie să-ți alegi complimentele, să învârți cuvintele de zece ori în gând, înainte să le scoți pe gură; cu Maria, puteai să le ai gata pregătite, câte-un set pentru fiecare impresie, și tot greșeai. Frica îi strecurase în minte ideea ciudată că în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un sfert minuscul de bibliotecă, în frunte cu Cella Serghi, Martha Bibescu și Henriette-Yvonne Stahl. Pulsa o viață de-operetă acolo, cu fecioare sensibile și însiropate, gata să iasă cu umbreluța la Șosea și să leșine de plăcere la primele complimente ale admiratorilor. Bărbații se descurcau mai bine, păreau niște duri cu pretenții de sportsmeni și intelectuali, antrenați să seducă și să părăsească. O sfârșeau cu toții prost, cu focuri de revolver, citate din Hegel și batista înmuiată-n lacrimi. Genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
micile lui treceri prin istorie, deși ne-am străduit din greu să le-ascundem, au rămas vizibile. Supărător, nu? Dumneata ai ajuns pe firul lucrurilor până aproape de capăt. O încăpățânare rară, de catâr filologic.“ „S-o iau ca pe-un compliment?“, l-am întrerupt. „Ia-o cum dorești.“, m-a ignorat scriitorul, după care a revenit. „Am încercat totul ca să te-oprim. Ți-am umblat în trecut, i-am șters urmele. Ți-am bruiat amintirile, ți-am făcut prietenii să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
buzunar. V-am chemat tocmai ca să vă propun o expediție în doi la Nastasia Filippovna sau mai bine zis o expediție împotriva Nastasiei Filippovna! Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin! Cum o să i se pară oare? Eu unul, sub forma unui compliment de ziua ei de naștere, îmi voi exprima, în sfârșit, voința - indirect, nu pe față, dar va fi exact ca și cum i-aș spune-o pe față. Atunci Ganea va avea de ales între tatăl lui, plin de merite și... ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
loc de ce acesta a pus la cale prezentarea, zâmbi ușor și intră iarăși în vorbă cu Aglaia. Numai Evgheni Pavlovici observă că Aglaia a roșit subit. Prințul nici măcar nu băga de seamă că alții vorbesc cu Aglaia și îi fac complimente; minute în șir chiar uita că se află lângă ea. Și voia să plece undeva, să dispară cu totul de aici și chiar i-ar fi plăcut să găsească un loc întunecat, pustiu, unde să fie singur numai cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta ne-a citit caietul, observă Rogojin. Rămâi cu bine, prințe. Ah, tare mult am mai stat pe scaun; mă dor oasele. — Dacă, într-adevăr, domnule Terentiev, ați vrut să vă împușcați, râse Evgheni Pavlovici, eu, în locul dumneavoastră, după asemenea complimente, dinadins nu m-aș împușca, numai ca să le fac în ciudă. — Tare-ar vrea să vadă cum mă împușc! își ridică Ippolit ochii spre el. Vorbea ca și cum s-ar fi repezit la interlocutor. — Le e ciudă că nu vor vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în casă nu se știe nimic de isprava tatei. Dar mi-ai dat o idee. Poate că Aglaia știe. Numai ea știe, pentru că surorile ei s-au mirat când ea, pe un ton atât de serios, i-a trimis tatei complimente. De ce tocmai lui? Și dacă știe, înseamnă că i-a spus prințul! — Nu-i mare lucru să-ți dai seama cine i-a spus! Un hoț! Asta ne mai lipsea. Un hoț în casa noastră, „capul familiei“ noastre e hoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acest timp, fuma excelentele țigări de foi ale prințului, iar din partea lui Lebedev își făcuse apariția un lichior de fructe foarte bun, adus de Vera, iar doctorul, cu toate că era însurat și avea familie, se apucase să-i facă fetei niște complimente atât de deplasate, încât aceasta se indignase profund. Se despărțiseră prieteni. La plecare, doctorul îi spusese lui Lebedev că, dacă toți oamenii de felul prințului ar fi luați sub tutelă, atunci pe cine s-ar mai cădea să ia drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-a spus supraveghetorului său: „Eram sigur că o să faci asta. Ești un deflector. Așa procedează un deflector”. Supraveghetorul, deși nu a înțeles prea bine ce voia să spună angajatul, a fost destul de sigur că nu fusese vorba despre un compliment. Nimănui nu-i place să fie categorizat, clasificat cu una cu două sau psihanalizat, mai ales de către un angajat. Faptul în sine este o dovadă de lipsă de respect și favorizează o relație defectuoasă între șef și angajat. SLC 5
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
sînt ei. Iată cele mai simpatice opt tipuri de astfel de șefi: Disprețuitorul Șeful dificil Disprețuitor are talentul neobișnuit de a face și cea mai inocentă remarcă să sune de parcă ar fi adresată unui idiot. în gura lui, pînă și complimentele sună ca o condamnare. Seamănă cu proprietarul magazinului din serialul Familia Simpson. Un simplu „Bravo!” transmite clar mesajul că el unul consideră că orice alt om de pe planetă ar fi făcut o treabă mai bună decît tine. Totuși, dacă îi
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]