1,582 matches
-
circumstanțele politicii, 85 civilitate, 94 coerciție justificabilă/legitimă, 73, 124-126, 128-130, 162, 164 coeziune socială, 26, 132, 134 comportament politic, 11, 33-34, 42, 76, 96-97, 160, 165 comunitate, 84, 149 comunitate internațională, 153 concepția moralistă a politicii, 145 concepții morale comprehensive, 73, 87-88, 90-91, 95, 102, 113, 126 concepții morale "metafizice", 90 concepții morale perfecționiste, 90 concepții/cercetări/teorii politice normative, 55, 65, 78, 100-102, 147 condițiile modernității, 125-126, 128, 164 consecințialism, 76 conservatorism, 104 consimțământ efectiv, 153-154 consimțământ egal, 68
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
69, 124, 126-128 legitimitate (politică), 16, 38, 49-50, 53-57, 59, 64-68, 70, 72-74, 76, 78, 89, 93, 116, 122-127, 129-130, 132, 140, 142, 153-154, 159, 161, 163-164 liberalism, 35, 73, 88, 90, 93-95, 101, 110, 122, 126, 128-129, 164 liberalism comprehensiv, 88, 93 liberalism politic, 73, 90, 93-95, 101, 126 libertarianism, 23, 45 libertate, 16, 21, 48, 50, 55-56, 63, 70-71, 84, 104, 132, 136, 149, 159, 161-162 libertatea conștiinței, 48, 104 libertăți fundamentale, 48, 85 logica acțiunii și raționalității politice
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
populism, 44 practică politică, 23, 117, 136-137, 141, 146-147 presupozițiile morale ale argumentării, 90 principii de organizare (socială și politică), 32, 93, 136-137, 141 principii epistemice, 102 principii morale, 31, 41, 53, 73-76, 90-92, 102-103, 109, 125-126, 164 principii morale comprehensive, 73, 90 principii morale universale, 75 principiul echității în distribuția bunurilor și avantajelor sociale, 95 principiul egalității de demnitate și respect, 26, 66, 70, 93, 123 principiul egalității umane fundamentale, 26, 66, 103, 109-110, 163 principiul libertății umane fundamentale, 103
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
poate pretinde că reprezintă o concepție de sine stătătoare (freestanding) în sensul de concepție independentă de orice principii morale (deși, desigur, în opinia lui Larmore, el poate susține în mod coerent că este o concepție independentă de orice principiu moral comprehensiv, în sensul lui Rawls). Același lucru este valabil, a arătat Larmore, și în cazul idealului democratic radical al legitimității susținut de Habermas. Acest ideal depinde de recunoașterea reciprocă între cetățeni a statutului lor de persoane libere și egale. Ca atare
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
exemplu, cazul lui Rawls, atunci când a respins fără echivoc ideea că filosofia politică este "etică aplicată" în sensul precizat și criticat - pe bună dreptate - de Waldron. Să ne reamintim: "dreptatea ca echitate nu este o doctrină religioasă, filosofică sau morală comprehensivă - una care este aplicabilă tuturor problemelor și acoperă toate valorile. Ea nu trebuie privită nici ca aplicarea unei astfel de doctrine la structura de bază a societății, ca și cum această structură ar fi doar un alt caz în care trebuie să
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
aplicabilă tuturor problemelor și acoperă toate valorile. Ea nu trebuie privită nici ca aplicarea unei astfel de doctrine la structura de bază a societății, ca și cum această structură ar fi doar un alt caz în care trebuie să recurgem la doctrina comprehensivă. Nici filosofia politică și nici dreptatea ca echitate nu constituie, în acest sens, filosofie morală aplicată. Filosofia politică are propriile sale probleme și caracteristici. Dreptatea ca echitate este o concepție politică a dreptății pentru cazul special al structurii de bază
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
are propriile sale probleme și caracteristici. Dreptatea ca echitate este o concepție politică a dreptății pentru cazul special al structurii de bază a unei societăți moderne democratice. În această privință, ea este mult mai limitată în anvergură decât doctrinele morale comprehensive, precum, printre altele, utilitarismul, perfecționismul sau intuiționismul. Dreptatea ca echitate se focalizează asupra politicului (sub forma structurii de bază), care nu reprezintă decât o parte a domeniului moralului" (John Rawls, Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), p.
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de bază), care nu reprezintă decât o parte a domeniului moralului" (John Rawls, Justice as Fairness: A Restatement (Belknap Press, Cambridge, 2001), p. 14). 18 De vreme ce cei mai mulți dintre filosofii politici moraliști sunt adepți ai ceea ce John Rawls a numit "liberalism comprehensiv", i.e., își întemeiază (și consideră că sunt îndreptățiți să-și întemeieze) teoriile politice în baza unor concepții morale particulare despre ceea ce face ca o viață să fie lăudabilă, înfloritoare sau valoroasă. Altfel spus, în termenii lui Robert Talisse, cei mai mulți moraliști
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
puțin alte două întrebări cu privire la argumentul lui Waldron. Una dintre ele este întrebarea dacă renunțarea la valorile și principiile morale este, într-adevăr, o exigență obligatorie pentru teoriile filosofice interesate de problemele "instituționale" ridicate de condițiile dezacordului rezonabil generalizat. Liberalii comprehensivi nu respectă o astfel de exigență atunci când tratează această problematică (unul dintre cele mai bune exemple în acest sens fiind chiar exemplul criticat de Waldron: Ronald Dworkin, Freedom's Law: The Moral Reading of the American Constitution (Harvard University Press
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
egali sau principiul echității în distribuția bunurilor și avantajelor sociale între cetățeni. Faptul că stilul de argumentare specific liberalismului politic centrat pe rațiunea publică este unul "fezabil" (i.e., că justificarea "de sine stătătoare" (freestanding), "politică", fără recurs la concepții morale comprehensive, a liberalismului și a soluțiilor liberale este posibilă) nu înseamnă însă, desigur, și că acest stil de argumentare neutralist constituie, într-adevăr, o exigență obligatorie pentru toți filosofii care dezvoltă teorii sau fac recomandări cu privire la problemele ridicate de condițiile dezacordului
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și conștientizării caracterului abstract al - ideilor exprimate de cele două principii. Invocarea celor două principii în versiunea abstractă prezentată de Dworkin nu echivalează, desigur, cu invocarea unei interpretări particulare (și controversate) a lor. Cele două principii comportă, fără îndoială, interpretări comprehensive diferite. Liberalii și conservatorii au o viziune diferită în privința a ceea ce înseamnă respectarea în practică, din toate punctele de vedere ("all things considered"), a principiului egalității umane fundamentale și a principiului responsabilității/libertății individuale. Aceasta nu înseamnă, însă, că nu
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Sen", în Economics and Philosophy 27, 3 (2011), pp. 297-315, Martijn Boot, "The Aim of a Theory of Justice", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2012), pp. 7-21, Samuel Freeman, "Ideal Theory and the Justice of Institutions vs. Comprehensive Outcomes", în Rutgers Law Journal 43 (2012), pp. 169-210, Ingrid Robeyns, "Are Transcendental Theories of Justice Redundant?", în Journal of Economic Methodology 19, 2 (2012), pp. 159-163, Eric Beerbohm, "The Conceptual Priority of Injustice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp.
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
avansate de susținătorii așa-numitei "filosofii experimentale"). 45 Fabian Freyenhagen, "Taking Reasonable Pluralism Seriously: An Internal Critique of Political Liberalism", în Politics, Philosophy & Economics 10, 3 (2011), pp. 334-337. 46 Și aceasta, desigur, numai în baza prezumției că argumentele liberalilor comprehensivi sau/și perfecționiști, potrivit cărora dezacordul moral generalizat specific societăților liberale nu îi obligă pe filosofi să aducă argumente neutre din punct de vedere moral pentru principiile de organizare politică pe care le favorizează, nu sunt argumente suficient de solide
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
vedere moral pentru principiile de organizare politică pe care le favorizează, nu sunt argumente suficient de solide. Articolul lui Freyenhagen nu ridică însă, din câte am reușit să observ, niciun fel de obiecție împotriva acestui tip de argumente ale liberalilor comprehensivi sau/și perfecționiști. 47 Am în vedere aici genul de teorii dezvoltate în lucrări precum G. A. Cohen, "On the Currency of Egalitarian Justice", în Ethics 99, 4 (1989), pp. 906-944, retipărit în G. A. Cohen, On the Currency of
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
se lasă dominați. Raportul de putere Între profesori-elevi crează tensiuni Între cele doua părți, iar nervozitatea și stresul generate astfel devin elemente constitutive ale vietii școlare, reprezentând o formă de agresivitate. Astfel, În timp ce adolescenții Își doresc un Învățământ comprehensiv și personalizat, bazat pe relații pedagogice de parteneriat, profesorii preferă stilul autoritarist, care le alimentează poziția de putere În clasă. In viața școlară, frustrarea provine din această opoziție Între așteptările profesorilor și elevilor cu privire la relația pedagogică, la care se adaugă
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
de propoziții, care explică modul în care este percepută realitatea, un set de informații, care descriu realitatea sau reprezintă o modalitate de înțelegere a ei. Paradigma, ca explicație generală asupra lumii, poate fi cu tentă pozitivistă (cantitativ-descriptivă) sau cu tentă comprehensivă (cantitativ explicativă). De aici rezulta următoarea clasificare: - paradigme care stau la bază interpretărilor pozitiviste; - paradigme care stau la bază interpretărilor comprehensive;paradigme pozitiviste ce stau la baza teoriilor pozitiviste și neopozitiviste; - paradigme interpretative, ce subsumează abordările de tip fenomenologic, psihanalitic
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de înțelegere a ei. Paradigma, ca explicație generală asupra lumii, poate fi cu tentă pozitivistă (cantitativ-descriptivă) sau cu tentă comprehensivă (cantitativ explicativă). De aici rezulta următoarea clasificare: - paradigme care stau la bază interpretărilor pozitiviste; - paradigme care stau la bază interpretărilor comprehensive;paradigme pozitiviste ce stau la baza teoriilor pozitiviste și neopozitiviste; - paradigme interpretative, ce subsumează abordările de tip fenomenologic, psihanalitic și comprehensiv;paradigme critice, ce se aplică în abordările sociologice, feministe și marxiste. O formă importantă de paradigmă este caracterizată de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
explicativă). De aici rezulta următoarea clasificare: - paradigme care stau la bază interpretărilor pozitiviste; - paradigme care stau la bază interpretărilor comprehensive;paradigme pozitiviste ce stau la baza teoriilor pozitiviste și neopozitiviste; - paradigme interpretative, ce subsumează abordările de tip fenomenologic, psihanalitic și comprehensiv;paradigme critice, ce se aplică în abordările sociologice, feministe și marxiste. O formă importantă de paradigmă este caracterizată de faptul că explicanda (în concepția lui Raymond Boudon însemnând propozițiile de explicat) nu sunt deduse dintr-o teorie, ci derivate, prin
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
astfel de experiențe. Dar cunoașterea intuitivă a socialului nu este suficientă. Uneori intuiția ne conduce la rezultate eronate. A explica înseamnă a atribui un fapt principiului său sau o teorie unei teorii mai generale. Raymond Boudon (1969) conchide că metoda comprehensivă, singură, nu este suficientă în cercetarea sociologică, dar ea își are aplicabilitate în științele socio-umane, valabilitatea ei variind de la o cercetare la alta. Principiul unității dintre cantitativ și calitativ impune utilizarea convergentă a metodelor statistice și cazuistice, folosirea unor metode
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de judecare, Prima Introducere VII, Kant spune: "în cazul fiecărui concept empiric întră în joc trei acțiuni ale facultății spontane de cunoaștere: 1. Perceperea (apprehensio) diversului intuiției, 2. Sintentizarea, adică unitatea sintetică a conștiinței acestui divers în cadrul conceptului unui obiect (comprehensiva), 3. Întruchiparea (exhibitio) pe planul intuiției a obiectului corespunzător acestui concept. Pentru întâia întreprindere e nevoie de imaginație; pentru a doua, de intelect; pentru a treia, de facultatea de judecare". 5 Cf. Mihail Dragomirescu, Integralismul. Dialoguri filosofice, Editura Insitutului de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
politică, ce recunoștea „că războiul nu se încheie cu victoria militară, ci numai cu stabilirea unei distribuții viabile de putere, ale cărei baze trebuie conturate când războiul este în curs de desfășurare”49. După jumătate de secol, o asemenea conștientizare comprehensivă a relației dintre strategia militară și obiectivele politice pare la fel de demnă ca oricând să fie luată în calcul în dezbaterea despre politica externă americană, într-o lume în care, din păcate, abolirea conflictului armat pare a fi la fel de îndepărtată ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
existentă anterior care a fost diminuată sau eliminată. Din cauză că au existat tensiuni multiple între Statele Unite și Uniunea Sovietică la niveluri diferite de interacțiune socială și în spații geografice diverse, este inutil să ne întrebăm dacă destinderea, în calitate de concept abstract și comprehensiv, a funcționat. Ne putem întreba doar dacă tensiunile specifice existente anterior au fost diminuate sau eliminate ca rezultat al politicilor americane și sovietice. Atunci când este formulată în acești termeni, întrebarea capătă un răspuns pozitiv - cel puțin până la sfârșitul anilor ’70
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
între ei și încearcă să realizeze aceste obiective prin intermediul unei organizații multinaționale complexe. Scopul acestei organizații este acela de a oferi o direcție centrală politicilor economice și militare ale membrilor săi, pe baza acordurilor negociate între ei. Prin obiectivele sale comprehensive și tehnicile folosite pentru a le atinge, NATO depășește într-adevăr limitele unei alianțe tradiționale și se îndreaptă către un tip nou de organizație funcțională. NATO este condusă de Consiliul Nord-Atlantic, compus din reprezentanții permanenți ai fiecărui stat membru. Consiliul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cel caleidoscopic, cel al mixturii sau cel al sintezei abordărilor. Fiecare dintre ele este la fel de pertinent sub raport teoretic și practic. În același timp, fiecare dispune de o serie de limite : primul sugerează imposibilitatea elaborării unui model unitar, complex și comprehensiv al deciziei ; al doilea postulează oarecum paralelismul abordărilor, în timp ce al treilea deschide drumul spre un oarecare eclectism. Viitorul va arăta care dintre ele se va impune. 2.4. Un model propriu al deciziei În literatura de specialitate găsim descrise și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modele ale deciziei decât cele prezentate de noi. Redăm într-o manieră enumerativă câteva dintre ele: modelul complex al procesului de decizie (Boldur, 1969); modelul computațional sau analitic; modelul cibernetic; modelul ipotetic abstract al raționalității (Zamfir, 1990); modelul planificării formale comprehensive; modelul antreprenorial (Vlăsceanu, 1993); modelul deciziei retrospective; modelul escaladării angajării față de cursul ales al acțiunii; modelul autoaprecierii ca schemă de decizie (Chirică, 1996); modelul politic sau al „arenei” (Koopman et al., 1988); modelul deciziei ca legiferare a puterii; modelul non-deciziilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]