1,646 matches
-
de strata se prezintă ca un tot organic, și nu implică nicio individualizare a părților operei. Din acest motiv, opera literară nu poate fi consumată de strata. Calitățile metafizice prezente la nivelul stratului reprezentării caracterizează adevărul operei literare, ducând la concretizarea sa - o polifonie armonică. Din acest punct de vedere, opera literară este asemănătoare unei melodii ale cărui valori, elemente individuale constituente, sunt caracterizate de interrelațiile intrinseci. Stratificarea operei literare nu poate să înlăture studiile literare ajutătoare în determinarea ideii de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
parte, drama este modul specific al reprezentării prin executare. Drama (δρăμα ce derivă din δράω) înseamnă "a acționa" și implică trei motive ale desfășurării (actorul, scena și publicul) ce presupun relații de colaborare pentru execuție și norme colective de receptare. Concretizarea dramei aduce noi motive, ca muzica sau dansul, artificii artistice ce diversifică înțelegerea dramei. Modul de analiză a romanului și dramei presupune un prototip literar ce poate fi social și cultural variabil. Natura dihotomică a romanului este definită prin relația
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
inventarea unei noi definiții a stării trăite, ca kafkaesque sau orwellian. 4. Subgenuri estetice specifice operei literare Anumite subgenuri literare și categorii estetice, înțelese ca tropi ontologici și estetici cu atribuții specifice, au ca efect reacții afective și duc la concretizarea finală a operei literare. Contribuie la susținerea relației afective dintre subiectul contemplator și obiectul de artă, care se prezintă în două etape: prima, treapta afectivă elementară intuitiv-artistică, a doua, treapta rațional ordonatoare ce desemnează categoriile estetice. Însușirile operei literare conferă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Natura ideală a obiectului artei vizuale ține de experiența estetică, transpunând obiectul artei vizuale pe un fundal mental. Experiența estetică duce mereu la identificarea oricărui obiect de artă ca obiect ideal. Deoarece suportul artelor vizuale este suspus transformării și modificării, concretizarea denumirilor artistice de pictură 1, fotografie sau film se face prin intermediul actului. Artistul oferă o structură interioară obiectului de artă, în timp ce opera este un tip de acțiune 2. Concretizarea artei vizuale se manifestă ca prezență activă. Acest lucru înseamnă că
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
obiect ideal. Deoarece suportul artelor vizuale este suspus transformării și modificării, concretizarea denumirilor artistice de pictură 1, fotografie sau film se face prin intermediul actului. Artistul oferă o structură interioară obiectului de artă, în timp ce opera este un tip de acțiune 2. Concretizarea artei vizuale se manifestă ca prezență activă. Acest lucru înseamnă că executarea operei vizuale este dată de artă, ca posibilitate existențială artistică, de conținut, ca natură real-ideală a obiectului de artă, și de articulație, ca predicat al obiectului dat. Cei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care putem identifica anumite proprietăți total diferite față de momentul original al apariției sale; de exemplu, o carte sau o fotografie poate avea un suport digital, iar acest lucru duce la identificarea unor calități diferite care la rându-le duc la concretizarea operei de artă. Astfel, natura reală a obiectului de artă vizuală duce la identificarea artelor vizuale ca idividualități istorice, în timp ce natura ideală a obiectului de artă vizuală necesită o acțiune pentru desfășurarea narativității formei artistice. 1. Pictura, fotografia și filmul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
tempera sau emailul. Ritmul poate fi înțeles ca pauză între nuanțele de culori, el duce la forme sau culori noi. Forma devine esențială și servește experienței estetice, întrucât valoarea estetică este liberă în cadrul percepției frumosului. Elemente contemporane devin constituente în concretizarea picturii. Printre cele mai folosite elemente se numără colajul, nisipul, lemnul sau bucăți de textilă. Totodată, suportul material poate fi înlocuit cu un suport digital, în timp ce pictura se realizează cu anumite programe speciale. Părțile componente tehnice ale picturii, date într-
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
centrează, în general, pe ontologia generativă a formelor ecranizate. Întrebarea privitoare la arta cinematografică este o întrebare care caută să înțeleagă modului în care "cinematografia" aduce la un loc, în termenii artei, expresii și elemente, tehnologii și evenimente diferite, pentru concretizarea filmului. Ontologic, cinematografia este un mediu creativ, prin care se aduc în existență forme de artă și oferă un "nou obiect de cultură"10. Diferitele elemente și tehnici compoziționale duc la identificarea unei forme cinematografice instabile ce este supusă în
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
secvențe artistice, care duc la interpretarea imaginii sub forma unei idei de melancolie, reflecție sau meditație. Apoi, montajul este considerat ca o tehnică specială de selectare, editare și construire a unei părți a filmului. Anumite efecte pot fi inserate pentru concretizarea filmului. Compoziția finală a filmului poate fi gândită în termenii montajului, în timp ce executarea sa duce la rezultatul final - filmul -, supus în mod repetat criticii, fie sub forma unui set de evaluare a întregii compoziții, fie ca valoare artistică și estetică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă? Prin intermediul stratificării ontologice putem lămuri modul de existență a operei de artă. Mai întâi, opera este determinată de un obiect autonom ce nu este expus nici unei fel de experiențe, opera este obiectul însuși înțeles ca operă de artă. Apoi, concretizarea unui obiect de artă se face prin intermediul experienței estetice, proces ce duce la identificarea obiectului artistic cu obiectul estetic: opera de artă este, prin excelență, artistică și estetică. Astfel, putem spune că orice obiect estetic prezintă o pluralitate de planuri
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
operei de artă în spațiul său de manifestare. Straturile operei literare sunt posibilie datorită prezenței și a apariției obiectului și, astfel, pot fi supuse analizei ontologice. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pornind de aici, deducem straturile ontologice ale operei literare care vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literară. Dar dacă stratificarea ontologică arată compoziția interioară a operei, tropii ontologici desemnează modul de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
fi supuse analizei ontologice. Ceea ce apare și poate fi văzut este cuvântul, în timp ce legătura dintre cuvinte duce la concretizarea operei scrise. Pornind de aici, deducem straturile ontologice ale operei literare care vizează înțelegerea ontologică a tuturor elementelor ce conduc la concretizarea operei de artă literară. Dar dacă stratificarea ontologică arată compoziția interioară a operei, tropii ontologici desemnează modul de funcționare al operei. Astfel, cuvântul, element central în definirea artelor scrise, este angajat în spațiul liber al jocului și, deci, în zona
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
implicația creatorului. În consecință, putem spune că orice arhitectonică ontologică a operei de artă nu are ca scop înțelegerea completă a operei, ci identificarea relațiilor dintre elementele compoziționale ale obiectului și scopul tropilor ontologici. O astfel de relație face posibilă concretizarea operei de artă. Astfel, prin intermediul categoriei de relație și modalitate ontologia poate duce la explicarea existenței unui obiect ce are însușiri artistice și estetice, fără să-i pericliteze autonomia. În acest context, natura specială a obiectului de artă ține de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mental al subiectului. La muzeul Albertina din Viena, desenele "Cele șapte păcate capitale" de Pieter Brueghel cel Bătrân sunt transpuse de Antoine Roegiers pe un fundal digital determinat de acțiune. Arta vizuală este calificată ca acțiune, iar acțiunea duce la concretizarea valorii artistice a oricărui obiect de artă vizuală. 2 Pentru David Davies, opera de artă este înțeleasă ca semn în acțiune (action token). Opera de artă este o facere sau o executare generativă. c.f. David Davies, Art as Performance
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în direcția porții, până se obține dezechilibrarea apărătorului. Într-o altă variantă această mișcare de fentare poate fi urmată de executarea aruncării la poartă cu procedeul inițial, cu altul sau de a pasa la un coechipier a cărui sarcină de concretizare devine mai ușoară. Pentru a utiliza fenta jucătorul trebuie să execute cu picioarele mișcări puternice de susținere a corpului într-o poziție ridicată, până la eliberarea mingii, altfel nu va putea realiza direcția de aruncare dorită. Marcajul O sarcină de bază
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
tactician sau tehnician. Talentul este potențialul de bază, suma aptitudinilor specifice, este o premisă care se dezvoltă în funcție de mediu și de experiență. Munca de antrenor cere un simț deosebit de orientare - adaptare - creație, dublate de un simț practic care să permită concretizarea proiectelor. Capacitățile reprezintă potențialul de bază al persoanei, care este completat de muncă și experiență. Se poate vorbi de capacitate intelectuală, de percepție și psihomotrică, la care se pot adăuga cele de anticipare, sistematizare, adaptare și creație. Capacitatea intelectuală presupune
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
mai abstracte. De pildă, un limbaj care abundă în imagini și reprezentări constituie un bun prag pentru trecerea la formularea unor idei și interpretări mai generale și mai abstracte. Demonstrația sprijină procesul cunoașterii atât pe traiectul deductiv, prin materializarea și concretizarea unor idei în construcții ideatice de ordin inferior (sub aspectul abstractizării), dar și pe traiectul inductiv, prin conceptualizarea și "desprinderea" de realitate, prin decantarea unor cadre idealizate de operare, ce garantează pătrunderea și explicare mai nuanțată și mai adâncă a
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
sectoarele de activitate în care ea dorește să se implice în viitor, există un plan de investiții în active fixe precum și un plan financiar care stabilește modul de procurare a resurselor necesare pentru aceste investiții. Toate acestea sunt forme de concretizare a dorinței celor care conduc întreprinderea manageri sau proprietari - de a realiza creșterea acesteia. Evident, pentru ca creșterea să aibă loc efectiv este necesară și transpunerea în practică a acestor planuri. Este adevărat că nu întotdeauna cei care se ocupă de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
compartimente, ele fiind cele care, într-un fel, dau specificul și chiar viață structurii organizatorice (vezi: Hijhmans, Hijmans, 1994; Gerbier, Aimard, 1971; Huczynski, Buchanan, 1991 etc.). 3. Structurile organizatorice și implicațiile lor psihoorganizaționale Abordarea structurilor organizatorice, care și-a găsit concretizarea în modalitatea de construire (stabilire) a lor, a parcurs până acum trei etape: etapa inițială de improvizare (caracterizată prin rezolvarea relativ simplistă și exclusiv empirică a problemelor structurilor); etapa de coordonare (caracterizată printr-o abordare mai complexă bazată pe principii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai bine decât oamenii cu un coeficient de inteligență înalt. Realizând că sunt multe tipuri distincte de inteligență putem înțelege inteligența mai bine. Caracterizarea omului ca reprezentând ființa inteligentă este valabilă în această formă generală, cât și în oricare din concretizările sale, tocmai în virtutea existenței mai multor tipuri de inteligență. Profesionalizarea indivizilor în diferite domenii de activitate duce la formarea și dezvoltarea unor tipuri particulare de inteligență, care reprezintă fie aplicarea și amplificarea inteligenței generale, fie valorificarea inteligenței fluide, fie rezultatul
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
identificăm ce probleme ascund dificultăți de definire. Apoi, orientându-ne spre problemele actuale, vom examina influența reciprocă a Dreptului asupra Culturii și a culturii asupra dreptului. Prin convenție, folosirea majusculei arată caracterul abstract al noțiunii, În vreme ce folosirea minusculei trimite la concretizarea ei În practică. Ce ascund dificultățile de definire? Există tot atâtea definiții ale termenului „Drept” câți juriști sunt pe lume și, fără Îndoială, la fel de multe definiții ale culturii, apoi ale formei adjectivale „intercultural” și ale substantivului care Îi este asociat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
simbolurile. Riturile sunt activități colective a căror utilitate nu rezidă În Îndeplinirea lor propriu-zisă, ci În legătura pe care o instaurează Între individ și normele sociale (indiferent dacă este vorba despre religie sau despre alte tipuri de interacțiune). Eroii sunt concretizări, reale sau imaginare, apropiate sau Îndepărtate, ale unor valori recunoscute ca esențiale de grupul căruia Îi servesc drept model. Simbolurile sunt obiecte verbale, picturale sau de altă natură care denotă și conotează multiple semnificații pe care le Împărtășesc actorii ce
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de comunicare interculturală ca pe un spațiu-problemă, iar interacțiunea ca pe o problemă de rezolvat. La ora de limbi străine, pariul lui „să ne prefacem că”, obsesie a metodei comunicative Încă de la Începuturile acesteia, Își găsește, fără Îndoială, acum o concretizare logică (activități de observare, vizionarea de secvențe din filme, studierea unor conversații familiare, exerciții de dramatizare și de simulare, jocul de roluri etc.). Pe de altă parte, Louis este convins, cum suntem și noi, că textele literare ne pot Învăța
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dornic să acapareze puterea civilă slăbită de ceea ce unii nu ezită să numească o lipsă de ideologie. O astfel de Întoarcere ne invită să examinăm mai multe ipoteze cu privire la relațiile dintre puterea civilă și cea religioasă, ipoteze care au cunoscut concretizări cel puțin parțiale de-a lungul istoriei, asupra cărora evenimentele recente ne constrâng să revenim. Primul model politic posibil exclude cu totul Însăși ideea de laicitate, deoarece implică dispariția oricărei diferențe dintre puterea civilă și puterea religioasă. În măsura În care modelul afirmă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
formă (verbală și/sau extraverbală) de implicare a unui (potențial) interlocutor în derularea actului comunicativ avut în vedere de către locutor, formă a cărei alegere din sistemul existent într-un idiom este motivată de factori obiectivi și/sau subiectivi, generatori de concretizări și de funcții specifice, distincte de la o situație de comunicare la alta. Din această perspectivă, termenii de adresare se constituie în materializarea verbală, lingvistică a acestei modalități de indicare a interlocutorului și de relaționare a acestuia cu locutorul, coordonatelor verbale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]