6,839 matches
-
deportarea evreilor, dar acest lucru s-a întâmplat spre sfârșitul războiului, într-un moment în care intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României devenise iminentă, iar deznodământul războiului, mai mult decât previzibil. Analiza rece a istoricului Jean Ancel este dublată de confesiunea unui supraviețuitor al Regatului Morții. Haya Glikman a fost deportată în Transnistria în octombrie 1941, la vârsta de 21 de ani. Și a fost eliberată în martie 1944 de soldații ruși. În cei doi ani și jumătate de calvar a
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
cu o religie fără propensiuni misionare, caz în care rostul teologiei e unul de prohod săvîrșit în amintirea unui ideal răposat. De aceea, scopul teologiei nu e lămurirea unor chichițe teoretice de a căror rezolvare ar depinde, chipurile, soarta unei confesiuni sau numărul enoriașilor unei parohii, scopul ei e răspîndirea cuvîntului dumnezeiesc. În această privință, teologia creștină și-a pierdut virtutea convingerii, preschimbîndu-se într-o mentalitate împăciuitoare în virtutea căreia biserica trebuie să ofere consolare și asistență socială căzuților acestei lumi. Complezența
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
vorba de gramatica tradiției descinse din cuvîntul lui Dumnezeu, după cum chiar autorul scrie "Nimeni nu își poate face adevărata educație teologică fiind rupt de tradiția pneumatică, liturgică și doxologică a Bisericii care ne in-formează ochiul minții în exercițiul martiric al confesiunii lui Hristos." (p. 78) și pe aceeași pagină: "A înota în marele fluviu al tradiției Bisericii este mai important decît repetiția năucă a unor formule de credință, a unor scheme exegetice sau a unor cronologii patristice." (p. 78) Dar tocmai
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
mă macine pe urmă/ roțile mașinăriei -/ aerul apa și pămîntul -/ cărora le voi fi o pastă propice/ cu mirosul meu de putred/ cu tot" (eu însumi călcat de o mașină cu mult mai mare). Conștient de maxima de convenționalizare a confesiunii ce-o practică, de nota de imediat arzător pe care a atins-o, poetul schițează o scuză ce nu face decît să amplifice dramatismul situației: "știu că în general astfel de lucruri/ nu se pun pe hîrtie/ nu se spun
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
nu era de prisos, superfluu, scriitorul și oratorul cântărind cu atenție verbele și scuturându-se de adjectivele inutile. Ceea ce mă frapase recitind Viața pe un peron era nevoia de comunicare a autorului, satisfăcută (dar numai până la un punct) prin intervențiile, confesiunile și dialogurile personajelor sale. În toate cărțile lui Octavian Paler există o voce multiplicată, un ego care se diminuează voit, ca să înregistreze alteritatea. Persoana întâi singular nu este rezervată unui anumit narator; prin ea se exprimă, pe rând, diferite identități
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
Octavian Paler a ajuns la concluzia că e bine să-și dateze intervențiile. Astfel că dialogul nostru a căpătat, curând după demararea lui, și această funcție de jurnal. Trecerea timpului este atent monitorizată și marcată, zilele începând să lase pe hârtie confesiuni ample sau, dimpotrivă, spații albe, datorate oboselii, plictiselii, necazurilor biologice. Omul care apasă pe clapele mașinii de scris (fiindcă Octavian Paler scria direct la mașină și apoi revizuia tot la mașină) se desprinde uneori de autor, cerându-și dreptul de
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
bucuriile și angoasele sale. Cât a vrut să dezvăluie din intimitatea lui, a dezvăluit; ce a vrut să lase acoperit, din pudoare și bun simț țărănesc, a lăsat acoperit. În orice caz, în acest dialog se află, după propria mărturisire, confesiunea cea mai adâncă din câte a făcut. Ne-am înțeles extraordinar. Fără exagerare, acesta e cuvântul. Au existat totuși două elemente de polemici cordiale: numărul de pagini proiectat pentru convorbirile noastre; și titlul lor. Mie îmi plac volumele groase, acelea
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
ziua și noaptea/ ține în brațe. și sora mea este mireasă și gravidă/ iar ochii ei strălucesc" (stau lîngă un gard și mă uit...). Sub unghiul poeticii, întîlnim un libertinaj nu tocmai mistic, pe care autorul îl coroborează cu cîteva confesiuni: "eu mă scald într-o imaginație lichidă", "simt că mi s-a făcut frică de lumea asta. de eternitate" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Confesiuni uneori de nuanță suprarealistă ori măcar de-o prea înfierbîntată imaginație: "sînii ei urcă singuri
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
unghiul poeticii, întîlnim un libertinaj nu tocmai mistic, pe care autorul îl coroborează cu cîteva confesiuni: "eu mă scald într-o imaginație lichidă", "simt că mi s-a făcut frică de lumea asta. de eternitate" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Confesiuni uneori de nuanță suprarealistă ori măcar de-o prea înfierbîntată imaginație: "sînii ei urcă singuri ca păianjenii pe stîlpii de înaltă/ tensiune, electrifică tot cartierul". Sau: "își înhăma țîțele în cordeluțe de dantelă. ea/ flueră prin subterane strălucitoare înecîndu-se în
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
casă, și căreia îi lasă moștenire nu bani sau proprietăți, ci adevărul (despre familia lor), o mărturie asupra a mai bine de jumătate de secol de abuzuri, minciuni, amăgiri, vești rele și speranțe năruite. Șase ani mai tîrziu, senescența și confesiunea rămîn la fel de prezente în creația scriitoarei pentru că Moral Disorder (Ed. Doubleday, 2006), ultimă culegere de (unsprezece) povestiri ale canadiencei, este tocmai așa ceva: o retrospectivă cu puternice tente autobiografice a unei vieți oarecum diferite de ceea ce ne-am putea aștepta de la
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
sus, dintr-o conștiință aproape metafizică a sufletului liric, și dintr-o competență erudită a desfășurării formelor unei culturi, totul bineînțeles în funcție de intuiție artistică poate feri de haosul unei culturi artificiale, fără osie tradițională" (II, p. 740). Acesta este sensul confesiunii criticului în Ascensiune, publicată în "Gândirea" din mai 1928 (I, 332-338). Autoritatea în critică se dobândește pe calea unei ciudate, religioase abstrageri din lume, înlăturând orgoliul și încrederea în sine până la "umilința față de non-eu": "Arta este acolo unde mă rănește
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
stat la Ministerul Justiției până în 1994, în prezent judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.“ Costiniu este și învinuit în dosar, acuzat că ar fi intervenit într-un dosar în favoarea omului de afaceri Costel Cășuneanu. Pasaj inedit din stenograme: confesiunea unui judecător Voicu a crescut odată cu judecători, polițiști, procurori, oameni de afaceri, politicieni. Iată un pasaj inedit din stenograme, nepublicat până azi, care confirmă că Voicu era intermediar între două lumi: politica și justiția. Judecătorul de la Înalta Curte de Casație
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
relațiile cotidiene, umane dintre noi, celălalt privind activitatea să politică, unde eu l-am rugat din partea soției, care este deputat PSD în prezent (n.r. Ruxandra Jipa) să intervină la liderul de grup Hrebenciuc să nu o mai marginalizeze pe soție“. Confesiunea judecătorului Jipa continuă: „Pe Cătălin Voicu l-am perceput că avea o poziție foarte puternică în PSD, motiv pentru care am și apelat să o sprijine pe soția mea. Această percepție s-a format în timp, încă de pe vremea când
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui Cioran, revelatoare:„Eugen Îmi telefonează de două ori pe zi: dimineața Îmi promite că nu bea, seara e beat și-mi vorbește despre sinucidere. Iar eu, care am făcut apologia sinuciderii, Încerc să-l Împiedic s-o facă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bucură de o prezentare măgulitoare („un țigănuș mic, urît” care vine „cam obosit” la spectacol). Un clovn pentru eternitate deci, nu este un titlu adecvat spiritului cărții : pentru că ea conține nu doar clovnerii detensionante, ci și străfulgerări memorabile de portrete, confesiuni profesionale care pun pe gînduri, trimiteri la oameni (și spectacole majore) care-au fost. Este jurnalul unui artist talentat și nu ocolit de șansă, care este În deplină putere creatoare și, deci, or să mai urmeze amintiri șu pentru volumul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Microscop Religii de fabrică WC Profesiunea mea, plasamentul Poveste cu oameni prevăzători Aventurile unor români în străinătate Frig Câmpina ca o sală de lectură Poveste cu pepeni. (după Tudor Octavian) Cartea tinereții mele Confesiuni deghizate Sorin Stoica face parte din categoria extrem de restrânsă a scriitorilor care își găsesc stilul de la bun început, fără să-l caute (iar printre prozatori, se știe, fenomenul e și mai rar întâlnit). Așa se explică, bunăoară, impactul neobișnuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din prezumtivul „jurnal“ al Eugeniei Ionescu, femeie ce a ales calea renunțării dintr-un motiv ciudat, dar cât se poate de simplu: rușinea de a exista și, consecință firească, de a vorbi despre sine. Jurnalul devine, astfel, un fel de confesiune à contre coeur, un instrument de anihilare a eului, nevoit să se exprime parcimonios și să se ascundă în falduri victoriene. Scrisul se transformă, prin urmare, într-un dificil exercițiu spiritual, vizând doar consemnarea evenimentului exterior, indiferent de relevanța sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Știi ce mi s-a întâmplat? Din ton, pot deduce că se pregătește să-mi toarne ceva absolut devastator. O mărturie aflată undeva la limita decenței. Și, dacă ești cardiac sau ai alte afecțiuni, nu se știe dacă poți duce confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
eu. Nu știu ce se întâmplase, dar din acel moment, cum auzi că sunt creștin ortodox, vecina mea se schimbă brusc. Mai departe, discuția noastră se transformase mai mult într-o luptă. Una ataca credința ortodoxă, cealaltă o apăra. Nu înțelesesem ce confesiune apăra, o întrebasem, dar nu dori să-mi spună, îmi zise doar că ea crede în Dumnezeu și că acest fapt nu ne impune niciun fel de religii sau confesiuni, care sunt invenții ale oamenilor. Îmi erau cunoscute aceste situații
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Una ataca credința ortodoxă, cealaltă o apăra. Nu înțelesesem ce confesiune apăra, o întrebasem, dar nu dori să-mi spună, îmi zise doar că ea crede în Dumnezeu și că acest fapt nu ne impune niciun fel de religii sau confesiuni, care sunt invenții ale oamenilor. Îmi erau cunoscute aceste situații, știam că ele nu se termină niciodată ajungând la un sens sau înțelegere, de aceea, am hotărât să închei discuția. Urmară niște momente de tăcere, după care, Gabriela îmi zise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zile micul dejun a rămas cea mai importantă masă a zilei, după care și aceasta a fost redusă considerabil. Fiecare zi era din ce în ce mai greu de suportat. În sala de conferințe se țineau acum slujbe în diferite limbi și pentru diferite confesiuni. După reducerea drastică a rațiilor de mâncare au urmat cele de apă, până când singura băutură disponibilă rămăsese whisky-ul. Flămânzi și însetați, așteptau portul promis. Seara numărau cazurile de sinucideri și cedări nervoase de peste zi. Victimele erau în primul rând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
e la doar un metru, de pofticios. Sau e-ntr-o altă cameră, dar există sigur, aburul său liniștește personajele Încă de la primele replici...Și-atunci, ce sens are replica lui Verșinin ? „Dacă am știi!”... Citesc Într-un ziar o confesiune a eminentului medic & scriitor Constantin Romanescu, după ce a vizionat un spectacol adresat copiilor : „...Niciodată nu mi-a părut atît de rău că o piesă de teatru s-a terminat. Nu mi-am părut niciodată mai străin mie Însumi ca În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
E greu să faci publicitate unei montări, prin afișe și interviuri; decît să emiți gogomănii, mai bine taci. Și lasă-i pe oamenii competenți și sinceri să vor bească despre rodul muncii lor. În primul rînd, vreau să fac o confesiune : În anii liceului, mă-nnebuneam după avangardiști. I-am cunoscut atunci și pe Sașa Pană și pe Stefan Roll (Ghiță Dinu). Am auzit de la ei diverse povești cu trăzniți - care, pe vremea aia, nu... intrau În NATO ( precum cei de pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ori un chef cu minunații mei studenți-actori din Timișoara. Ori o șuetă cu prietenul Florin Faifer. Sau cu prietena Mona Chirilă. Dar eu nu sunt critic de teatru. Domnișoara Michai lov Însă, nu cred că are voie să facă această confesiune ( dincolo de faptul că-i admir sinceritatea!) : păi ce-ar fi ca un critic literar să se vaite că trebuie să citească, un fagotist că e forțat să cînte, un actor că joacă seară de seară sau un balerin că e
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Îmi va mai oferi destule surprize. CÎnd lucram În Teatrul German din Timișoara, un actor Îmi spunea mereu, tachinîndu-mă pentru faptul că nu vorbesc limba lui Goethe: „Știi ce este eternitatea? Perioada necesară să Înveți limba germană”. În Încheierea acestei confesiuni, precizez că tot o eternitate Îți trebuie și ca să deslușești tîlcurile păpușeriei... Cum mi s-a dus buhul că-s strîngător (nu, nu la bani, fiți liniștiți!), primesc săptămînal din țară afișe, pro grame, fotografii de spectacol. Recent, pe unul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]