1,131 matches
-
de viață și credința integră. Era sever cu sine, dar comprehensiv (înțelegător) cu fragilitatea altora. Era clar și incisiv. Știa să-și asume responsabilitatea pentru ceea ce sfătuia ori, mai degrabă, poruncea. Don Giovanni a văzut în el nu doar un confesor și un director spiritual, ci un adevărat părinte pentru sufletul lui; din acest motiv s-a abandonat orbește în mâinile sale ca să fie călăuzit pe calea cutezătoare a desăvârșirii creștine și sacerdotale. «Prea reverende Părinte, să nu uitați că eu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și, uneori, poruncea, însă povara și responsabilitatea acțiunii gravau totdeauna pe umerii lui don Calabria. E greșit să suspectăm că don Giovanni Calabria s-ar fi lăsat plagiat psihologic: don Giovanni dialoga, discuta și apoi elabora planul de acțiune împreună cu confesorul și directorul său spiritual. Ratificarea finală, e adevărat, o cerea totdeauna părintelui Natale, care lua asupra sa responsabilitatea sfaturilor sale ori a celor impuse; dar în fața autorităților ecleziastice și civile era totdeauna don Calabria cel care răspundea personal. Don Giovanni
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
conducerea Congregației, care a notat cu minuțioasă punctualitate aceste «semne» în depoziția procesuală pentru beatificarea lui don Calabria, s-a oprit ca să clarifice bine acest subiect: «Semnul care îl convingea pe don Calabria să ia anumite decizii importante erau cuvântul confesorului său și al superiorilor săi. „Semnul“ ajutorului caritabil pentru copilul abandonat; „semnul“vindecării mamei, pentru a putea continua Opera în favoarea copiilor abandonați; „semnul“ de a fi numit vicar la San Benedetto al Monte, pentru a putea fi mult mai liber
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
senin. După ce și-a asumat sarcinile obișnuite, folosește timpul liber pentru a vizita bolnavii din spitale. Prin tactul și afabilitatea sa a reușit să-i cucerească și pe cei mai rebeli și refractari. Și astfel și-a dobândit faima de confesor desăvârșit. Când exista vreo persoană îndărătnică în primirea sacramentelor, surorile spitalului sau chiar și parohii declarau: « Aici e nevoie de vicarul de la Santo Stefano!». Vocea s-a răspândit și a ajuns și în ambientul curial. Atunci, cardinalul, ca să nu apară
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria s-a dus imediat la cardinal care i-a propus să preia parohia de la San Benedetto al Monte. Cardinalul Bacilieri s-a gândit să-i o încredințeze lui don Calabria pentru că era frecventată de multă lume care pretindea un confesor înțelept, prudent și evlavios. Cum s-au schimbat părerile și respectul omenesc, în doar câțiva ani! Don Calabria a încercat să se ferească de această responsabilitate, confesându-și lipsa de experiență în păstrarea ordonată a registrelor și în darea de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe care el și-a ales-o pentru sine și pentru opera sa. Primind în anturajul său un bogat, îi părea că aduce o ofensă Divinei Providențe, care trebuia să fie sprijinul exclusiv al Fundației sale. A intervenit părintele Natale, confesorul amândurora, indicând soluția: «Dacă într-adevăr vreți să slujiți lui Dumnezeu în Casa Buoni Fanciulli, vindeți tot ce aveți, dăruiți-o săracilor și astfel, sărac între săraci, veți putea fi primit». Și acel suflet generos și spiritual bine pregătit, și-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ei în slujirea Domnului!». «Hei nu, asta nu se va întâmpla niciodată!», izbucni contesa oripilată; și, salutând cu curtoazie, a plecat. Urcase la San Zeno in Monte cu propuneri belicoase, iar acum se întorcea spre casă răvășită. I-a spus confesorului ei, părintele Natale al lui Isus, că a rămas tulburată. A căzut într-o epuizare puternică. Părintele Natale i-a sugerat să meargă să stea o perioadă de odihnă la domnișoara Angela De Battisti, în așteptarea ca Dumnezeu să-și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
atâtor copii nevoiași. În contact cu atâta sărăcie, a avut prea puțin timp să se mai gândească la ea însăși. Și-a recăpătat seninătatea. S-a simțit gratificată și bine inserată în acel ambient simplu și sărac. Și-a informat confesorul ei de pacea redobândită, mărturisindu-și dorința de a-și consacra viața Domnului, în serviciul fraților nevoiași. I-a făcut o cerere formală lui don Calabria. El, ca și cum ar fi distrat, îi spuse: «Contesă, aș avea nevoie de ajutorul dumneavoastră
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
va deveni secundară, dar asta se va întâmpla când și cum vrea Isus». Încă de pe atunci don Calabria se gândea să inițieze o operă sacerdotală. Acest gând îl aflăm dintr-o scrisoare confidențială scrisă în 1911, pe care o adresase confesorului său părintele Natale: «De câtva timp simt că opera copiilor, care mai înainte era punctul de plecare, nu era altceva decât prima verigă de care Isus voia să lege alte opere, dar pentru a face aceasta, e nevoie de preoți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din mila lui Isus, simt că sunt informat eu: adică, să trăiască cu toții abandonați Divinei Providențe, vieții apostolice, sufletelor, sufletelor, „quod gratis accepistis, gratis date“ [ceea ce gratis ați primit, gratis să dați]». Și încă, pe 21 decembrie 1911, îi scria confesorului său: «Nu mă simt legat numai de Verona, nu, nu. În timp ce scriu, aud un anumit gând care îmi spune: preoți apostolici, preoți după inima mea, dar toți! Dumnezeul meu, cât de mare este nevoia! Dacă cel puțin eu aș începe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de persoane private. Don Calabria o dorea în inima sa, dar nu dispunea de suma necesară să o cumpere. Pe ascuns a aruncat în grădina mânăstirii o mică medalie a sfântului Benedict (480-547). A învățat să folosească această metodă de la confesorul său părintele Natale. Semăna aceste mici medalii ale sfântului Benedict pentru a obține un har. Nu era un gest superstițios, ci un act de credință în mijlocirea sfinților. Se ruga și spera, dar apoi, se abandona în mâinile Divinei Providențe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să nu se transforme în neliniște sau tristețe. Porunca este să vă bucurați și să vă bucurați mereu». În aprilie 1952 scrie: «Roagă-te pentru mine, părinte, mai ales acum când mă simt un biet orfan pentru recenta pierdere a confesorului și a părintelui meu preaiubit în Cristos. Pe când se afla la altar ca să celebreze, a avut pe neașteptate un junghi și a murit pronunțând aceste cuvinte: „Vin, Doamne Isuse“. Era un bărbat de o înțelepciune spirituală matură, dar de o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pur și simplu mixt ci, așa cum Domnul mă ajuta să înțeleg, o Congregație sau o Familie Religioasă Clericală cu paritate completă între membrii ei, preoți și frați... Încă de la început am avut semne clare că Opera îi aparținea Domnului iar confesorul meu, pe care totdeauna l-am considerat interpretul voinței lui Dumnezeu, o vedea în această lumină... În jurul anului 1922, părintele Adeodato Piazza, acum cardinal și patriarh al Veneției, atașat Congregației Religioșilor, mă îndemna să-i vorbesc episcopului meu card. Bacilieri
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
său găsim scrisă numai această frază lapidară: «Totul să fie pentru Isus, pentru slava sa». Delegarea pentru vicarul său don Pedrollo, cerută de consilieri nu a fost dată imediat. Și aceasta, probabil la sfatul abatelui Caronti și a noului său confesor părintele Cherubino. Agravându-i-se sănătatea enorm, la 5 octombrie 1950, don Calabria se decide să-i dea delegarea lui don Luigi Pedrollo. Dar, între timp, Consiliul General, preocupat de evoluția maladiei, a chemat un clinic celebru, profesorul Sisto, docent
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să sfințească bietul meu suflet, atât de aproape de marea chemare». 23 februarie 1952: «De mai mult de o lună suferințele sunt de o intensitate pe care numai Isus o cunoaște. Simt cât de mult mă iubește Domnul...». 1 martie 1952: «Confesorului meu, părintele Cherubino, i-am expus noua mea situație atât de dureroasă datorită încercărilor fizice și spirituale și, în același timp, ceea ce simt, deși sunt zero și mizerie, pentru Opera Slujitorilor Săraci căreia nu-i sunt decât un sărac, dintre
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a fost preot al bisericii St. John din Bristol, pe la 1430-1460, creator al unei prodigioase opere poetice și dramaturgice în engleză medievală, traducător din latină și saxonă, scrib și negustor (Gregory 1789: 35; Brackett 2008: 66; Lee 2005: 523) și confesor al lui William Canynge, acesta din urmă membru de vază, primar de cinci ori al orașului. Acești doi eroi, Rowley și Canynge, sînt în romanțul inventat de Chatterton întîi colegi de școală și apoi prieteni pe viață aflați în căutarea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele... nu știu de partea cui este dreptatea, de aceea măsura mea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
of the World / Toate necazurile lumii (1958), Asimov înfățișează computerul "central și Unic al Terrei", Multivac 129. Acesta din urmă nu numai că este însărcinat să administreze și să reglementeze toate problemele materiale ale lumii, dar este și marele ei confesor, marele psiholog. Evident, cade într-un fel de "depresie nervoasă" și sfârșește prin a mărturisi: "Prefer să mor"; • conflictele de interese: cum se întâmplă adesea, conflictele care generează povestirile lui Asimov sunt rezultatul interferențelor între domenii, care, pentru un om
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
revenirii sale, el nota în memoriul de activitate pe anul 1926: "M-am întors în eparhie după 18 luni, în toiul ocupației germane. Catedrala era rezervată în duminici la orele 900 pentru soldații germani; erau foarte pioși și aveau trei confesori preoți de mare valoare. Întreg clerul german din Muntenia se întrunea adesea în conferințe pentru exerciții spirituale. Procesiunea grandioasă de Corpus Domini din 1918 va rămâne în memoria acelora care au luat parte"489. După reîntoarcerea la București, C. Auner
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la 28 iulie 1913 la Sărata, județul Bacău. A urmat cursurile Seminarului diecezan "Sf. Iosif" din Iași, fiind sfințit preot la 24 iulie 1939. Aici a activat ca vicar, iar după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a fost confesor în armata română pe frontul de est. La finele războiului era numit capelan pentru răniții din spitalele militare din Iași și reprezentant al Ajutorului Catolic American 779. Părintele Matei a colaborat la revista Lumina creștinului, unde a scris în perioada
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ei au de îndeplinit o importantă misiune religioasă și spirituală în cadrul Comunităților Evreești. 2. Candidații de rabini, teologii, posesorii de titluri rabinice, cari nu ocupă încă posturi, cât și ceilalți membri ai clerului, recunoscuți de Minister, să fie utilizați drept confesori, printre evreii chemați a presta munca de folos obștesc. [...]. AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Secția I-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2952, f. 873+verso. 1084 Nu a fost identificat printre documentele cercetate. 1085 Vezi documentul nr. 243. 1086 Nu a
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
punct, exfolierea. Procesul de terapie, foarte inteligent dejucat, e resortul dramatic al spectacolului. Fiecare personaj se spune pe sine, se minte pe sine, se deconectează de la ce simte pe bune, cu ochii ațțintiți în public, pe care șițl ia drept confesor. Partenerul de joc e, de cele mai multe ori, un comunicator și un receptor neutru care reacționează la ce i se transmite, dar nu interacționează direct, nuțl privește pe cel care îi transmite mesajul. Regizorii spectacolului, Florin Piersic jr. și Dorina Chiriac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
oscilații vor declanșa criza de identitate a adolescentului. Partea evreiască o va considera un probabil impediment și în povestea de dragoste cu Lucia, dar o va invoca drept explicație ocultă a nefericirilor sale și în alte împrejurări: „Deoarece - se destăinuie confesorul deznădăjduit - în mine este haosul sângelui blestemat al poporului lui Iehova” (p. 122). În seama acestei cauze își pune uneori nefericirile, alteori ebuliția creației literare. Pentru a se regenera sau pentru a recâștiga încrederea în sine, mărturisitorul se autopurifică interior
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
de critica literară, distins cu mai multe premii literare, inclusiv cel al Uniunii Scriitorilor, acest roman, devenit repede un best-seller, își trăgea seva dintr-un lung monolog al unei femei intrate în al șaptelea deceniu de viață, ținut în fața unui confesor mult mai tînăr, mut (tînărul nu scoate nici o vorbă în carte) și pe alocuri plictisit. Tînărul are în economia romanului un rol pur convențional. El oferă pretextul narativ pentru punerea în pagină a unui formidabil document de conștiință. Textul acelui
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
este principala dramă a oamenilor ajunși la o anumită vîrstă, în special a celor în viața cărora dragostea a ocupat întotdeauna locul de onoare. Lebăda cu două intrări duce cu un pas mai departe experimentul literar din Sexagenara și tînărul. Confesorul a dispărut chiar și din varianta sa pur formală, iar eroina, de această dată septuagenară, este singură cu gîndurile ei. Schimbarea, minoră la nivelul conținutului, capătă proporții revoluționare în planul scriiturii. Pentru că ea face trecerea de la monologul înțeles ca act
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]