4,658 matches
-
păru să se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din ochi, părea să Îl caute chiar pe el. Poetul Îi ieși În Întâmpinare cu repeziciune, deschizându-și drum prin gloata confuză de mușterii. Poate că providența mi te trimite aici, Bargello, zise el. Oamenii aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Mai puține decât se temuse, constată poetul cu ușurare. Poate că mai era Încă posibil să repună stăpânire pe situație. — De unde știm că sunt Negri? strigă el spre Bargello. În lucirea slabă a lunii se deslușea cu greu o masă confuză, dincolo de stăvilar. Puteau fi și misterioșii ghibelini despre care vorbea toată lumea. — Le-am zărit emblema: Îl au pe Sfântul Gheorghe. Ai noștri răspund cu Ioan Botezătorul, răspunse celălalt. Pe lângă Dante trecură câțiva bolovani, care se izbiră violent de pereții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Începutul dialogului, cu ce ne-ar Încânta certitudinea că succedem pe scara evoluției unor maimuțe antropoide ori că suntem creația lui Dumnezeu? De ce ar fi preferabil Dumnezeu unui om de știință la fel de puternic și de atotștiutor? Roger Howard glisa confuz În retorică. O făcea intenționat, ca să-mi ofere răgazul ingurgitării șocului, sau chiar credea În ce spune? - Există o deosebire, și Încă una fundamentală. Așa e, nu știm de unde venim, cine ne-a creat și cu ce scop. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un paroxism al disperării. Am fost profund contrariat să constat că nu acesta era efectul, ci altul. Cu totul și cu totul altul. Nepăsare? Liniște? Tembelism pseudointelectual travestit În curiozitate științifică? Mi-e greu să precizez. Mai degrabă o mixtură confuză din toate, plus Întrebarea adiacentă de rigoare: ce va urma? Pentru că nu Încăpea nici o Îndoială: mă mai așteptau și alte surprize. Mai mari? Mai mici? De aceleași proporții? Bine gândul nu sfârșeam; prima dintre ele s-a și ivit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vroia să se Încredințeze că merit să-și mai piardă timpul cu mine, și a Început să vorbească din nou calm și așezat. Sincer să fiu, trecerea sa destul de bruscă de la o stare la alta mi-a indus o senzație confuză de disconfort lăuntric. M-am străduit s-o depășesc, concentrându-mă asupra a ceea ce auzeam și forțându-mă să uit incidentul. - Domnule absolvent de istorie, ți-ai pus vreodată problema motivației de fond a eșecului comunismului? De ce una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a mîinilor lui Titi, degeaba s-a șters cu batista. Pe obrazul stîng persistă parfumul cunoscut de gardenie - acolo l-a sărutat Wanda; Îl folosește și nevastă-sa, amîndouă l-au primit de la același bărbat. Pe obrazul drept un amestec confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe jos sprijinită de bibliotecă, toată În negru, nefardată, cu paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
beton, În pereți ermetic Închiși, sterilizați, albi, albi, după chipul și asemănarea sa. O moarte care se Însuflețește pe zi ce trece Într-o nouă formă de viață, rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încet În carnea lui. Un ronțăit cu care se obișnuise, un ronțăit familiar și aproape confortabil. Poate visa. Dar nu, nu mai putea să viseze. Sub pielea aceea degradată ca mantaua cu care se acoperea, doar sîngele Își continua drumul confuz prin artere, drumul acela al cimentului Împotmolindu-se În țevile Înguste spre gura betonierei pînă cînd. Un sfîrșit aidoma Începutului, aceeași nerăbdare, aceeași voluptate. Ai vrea să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sentința judecătorească, dar a trecut degrabă în posesia laboratorului nostru. Iar Cleopatra nu l-a urmat până aici. Creștea noi generați de ursuleți, de la alți masculi, lăsându-și soclul neocupat o vreme nerușinat de lungă. De Gedeon mă legau sentimente confuze. Numele lui mă ducea mereu cu mintea la o gloabă, ceea ce era în total dezacord cu umplutura lui țeapănă. Numele este intangibil, îmi spuneam eu. Asta nu înseamnă că numele nu pot fi transcrise, pentru că ele pot fi transcrise. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aici. Numele ei e Archer, Laura Archer. O cunoști? —Doamna Archer? Sigur, domnișoară. Tocmai ai scăpat-o, acum un minut sau două. —A, super. Știi dacă va întârzia mult? E aici pentru o întâlnire? am întrebat naivă. —O întâlnire? Părea confuz. Asta nu o pot ști. Dacă vreți pot suna la biroul ei... —Biroul ei? Ce vrei să spui? Bineînțeles că are biroul ei, domnișoară, mi-a răspuns pe un ton evident. Lucrează aici. M-am holbat la el, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cine ar putea fi. Deja nu se mai punea problema de nici un bax de bere, din motive evidente. Harriet s-a uitat la mine cu adulație. —Tu știi totul! a spus. Bineînțeles, am uitat că îl cunoști. —Ca să vezi... Părea confuză. Așa l-am cunoscut prima dată, în casa unde a murit Lee. Mai fusese acolo o petrecere unde am mers... și unde l-am cunoscut. Prietena lui era plecată și eu am rămas peste noapte. S-a înroșit. — Chiar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
minute până la sfârșitul recreației. Ieșii din clasă și o pornii de-a lungul coridorului plin de tropot de picioare, de glasuri și de strigăte; ieșii pe palierul scării. După ce închisei ușa după mine, și zgomotele se contopiră într-un vuiet confuz, privii în jur. Cu un palier mai jos, lângă ușa carcerei care nu mai fusese folosită în ultimii zece ani și de care atârna un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt în vena de la mâna dreaptă. Îi pusese dosul palmei pe frunte, spunându-i să stea liniștit. Se strădui să-i răspundă dar buzele refuzară să scoată vreun cuvânt. Era confuz și alunecă din nou într-un somn adânc. Nu știa cât timp trecuse dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec slab de la o lampă de veghe. Privi în jur și văzu suportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vârful muntelui. Calistrat trecuse pe lângă ei și ieșise dincolo, în lumină. Se întorsese apoi și le făcuse semn să-l urmeze. Toma păși spre el încercând să se apropie. Din momentul acela nu își mai amintea nimic. Se trezise acum, confuz și neajutorat, străduindu-se să-și revină. Lipit de trupul Ilenei, se simțea protejat, ca și cum s-ar fi aflat în brațele mamei. Aceasta se îndepărtă de el, ținându-l încă strâns de braț. Ți-e mai bine acum? îl întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul domniței, rosti Moș Calistrat, privindu-l în ochi, vreau să fii tu însu-ți acum! Care domniță? Se întrebă Cristian confuz încă. Despre ce vorbea moșneagul? Încerca să-și obișnuiască ochii cu întunericul în timp ce amintirile îi reveneau. Întunericul se lăsa cu repeziciune iar el se afla cu Moș Calistrat în pădure. Unde era însă Ileana? De ce nu se afla împreună cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu se prăbușească, se rezemă de peretele curb, lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. CÎinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrînă. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să-i expună domnului primar motivul venirii sale. „Vedeți și singur În ce stare este“, zise abia auzit. „Da, văd“, zise primarul. „Dar, scuzați-mă, nu prea vă Înțeleg. “ Atunci copilul se Întoarse spre el cu o privire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și pentru a-l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pînza la Sankt-Petersburg. Curînd Mitia va fi chemat la curte. Va fi Însoțit de Nilus, care va tălmăci Într-o spunere pămîntească bîiguielile confuze ale nătîngului Mitia.“ 4. O biografie a lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unghia. CÎt de curînd volumul va fi tradus În franceză, germană și engleză, prețioasa prestație lingvistică datorîndu-se emigranților ruși. În comentarii docte o seamă de experți vor Încerca să lumineze originea misterioasă a manuscrisului. Se vor lansa opinii contradictorii și confuze, care ar fi trebuit să conducă la concluzia - tout compte fait - că la acel protocol pe baza căruia se constituise Conspirația, se ajunsese cu prețul Înfruntării unor mari primejdii, arhiva În care se păstra manuscrisul În original fiind un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe cartea politicii Înalte... Întrucît ambiția exagerată a lui Racikovski avea egal doar În lipsa sa de scrupule.“ 16 Cu indiscutabila sa agerime, Racikovski va pricepe curînd că efectul bombelor era relativ; În fața crimelor gratuite, ca În fața oricărei crime cu motivație confuză, opinia publică Închidea ochii strîns, ca la lumina năucitoare a fulgerului; atît de frică cît și din dorința ca treaba să fie cît mai curînd uitată. Practica Însă dovedise că intrigile puteau provoca explozii cu mult mai nimicitoare decît niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe Clara. Tata era de părere că făceam o greșeală. — E ziua mea, am replicat eu tăios. Muncesc pentru tine În toate celelalte zile din an. Măcar o dată, fă-mi plăcerea. — Fă cum vrei. Lunile din urmă fuseseră cele mai confuze din strania mea prietenie cu Clara. Nu mai citeam aproape deloc pentru ea. Clara evita sistematic orice prilej de a rămîne singură cu mine. Întotdeauna, cînd o vizitam, unchiul ei era de față, prefăcîndu-se că citește ziarul, ori Bernarda se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putut să nu simt un fior cînd am aflat pe lista neagră a inspectorului Fumero și m-am Întrebat dacă trebuia să-l Înștiințez, deși nu-mi imaginam cum, fără a mă amesteca În chestiuni care nu mă priveau. Mai confuz ca niciodată, am intrat În ceasornicărie și i-am zîmbit. — Cum Îți merge, Daniel? Ai o față... — O zi proastă, am zis eu. Cum Îți mai merg treburile, don Federico? — Ca pe roate. Ceasurile sînt din ce În ce mai prost făcute și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
carieră politică excelentă, un viitor, Capul ființelor umane nu este întotdeauna total de acord cu lumea în care trăiesc, sunt oameni cărora le este greu să se adapteze la realitatea faptelor, în fond nu sunt decât niște spirite debile și confuze care folosesc cuvintele, uneori cu abilitate, pentru a-și justifica lașitatea, Văd că sunteți un cunoscător în materie, această cunoaștere v-a venit din experiența dumneavoastră personală, Aș avea eu funcția pe care o îndeplinesc în guvern, aceasta de ministru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
director, spuse comisarul înmânându-i plicul, Să ne așezăm, spuse directorul, și dați-mi două minute, vă rog. Lectura nu-l făcu să aplece atât de mult capul cum se întâmplase cu șeful redacției, dar era, fără îndoială, un om confuz și îngrijorat când își ridică ochii, Cine sunteți, întrebă el, fără să știe că șeful redacției pusese aceeași întrebare, Dacă ziarul dumneavoastră acceptă să facă public ce scrie acolo, veți afla cine sunt, dacă nu acceptă, voi recupera scrisoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol al crenelurilor. În lumina crepusculară, șirul de cai și de oameni istoviți era o masă confuză de forme Întunecate. - Și nu mai trageți de timp! Executați ordinele mele imediat! mai strigă poetul. - Du-te naibii! Îi strigă drept răspuns omul de sus, care Își dusese mâinile pâlnie la gură pentru a se face auzit mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]