1,576 matches
-
locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit de acum proverbial. Se dă în bărcile puterii, ca un copil răzgâiat, și țipă la toți din jurul său, numai dacă se uită mai lung al jucăriile sale, d-apoi să i le
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de Petre Ispirescu cum ar putea să creadă unii cârcotași! Dintr-un pocal de cristal, le-ar fi sorbit pe toate picătură cu picătură și nu s-ar fi săturat. Zece scofâlcite anemice, cu țigara în colțul gurii, păhărelul de coniac în mână, partenerul de sex în față și început de gheb în spate, nu fac cât una singură cu schiuri sau patine. Oare aceste ființe rebegite vor mai putea face copii, vor mai apuca vârsta a treia? Nu-i prea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și Costică Bidaru au fost invitați acasă la Mișu Borza pentru a-i prezenta logodnica și a pune la cale detaliile căsătoriei. Împreună la braț, înarmați cu o sticlă de șampanie și cu o cutie mare de fondante umplute cu coniac, proaspeții căsătoriți au intrat pe aceeași poartă pe care intra singur cu atâta plăcere când era elev. Pe atunci, în timp ce-și scria temele, știa că în camera de alături era Mia, fata-înger cu care se va căsători după ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de dureri de membre? Care erau bolile la care era supus? (dureri de cap, migrenă, hemoroide, astm etc.) Mânca mult sau puțin? La ce oră? Mânca la ore regulate? Ce băuturi lua la masă? Bere, apă? În ce cantitate? Lua coniac? Rachiu? A băut alte băuturi alcoolice? Dacă da de când? De câte ori pe zi și la ce oră? Cât mânca? Aproximativ, carne, legume etc.? Îi plăcea să mănânce? Digera bine și repede? Dormea după masă? Avea dese indigeste? Vărsa câteodată? Era constipat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
oraș și are acces la bani prin vânzarea produselor agricole proprii de cel puțin două ori pe an. Dacă sunt cultivatori de legume, proprietarii și agricultorii pot obține bani și mai des. Bărbații, tineri și bătrâni, beau bere, tequila și coniac, adoră pariurile (la cărți sau la luptele de cocoși) și nu-și ajută deloc soțiile la treburile gospodărești. Ei le „ajută” pe femei doar aducând mâncarea acasă de la pueblo, cărând lucrurile grele, ca buteliile de gaz, sacii mari cu fasole
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
pe dușumea, hârtiile cu schițe, scărițele, șevaletele și scândurile pentru schele, două becuri cu halogen de 120 de wați care, montate pe o structură mobilă cu cârlige și roți, conectate la generatorul de afară, luminau fresca când Faulques lucra noaptea. — Coniac spaniol și bere caldă, a spus. E tot ce-ți pot oferi. N-am gheață. Frigiderul funcționează doar când pun În funcțiune generatorul. Neluându-și ochii de la frescă, celălalt a făcut un gest neglijent. Îi era egală o băutură ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fi recunoscut niciodată, a comentat pictorul de război. Atunci erai mai slab. În fotografie. - Am ajuns și mai și. - Presupun că au fost timpuri grele. - Presupui bine. Faulques s-a dus spre el cu două pahare pline de jumătate cu coniac. — Timpuri grele pentru toți, a repetat cu glas tare. Se gândea la cele Întâmplate după trei zile, lângă locul unde făcuse fotografia: șanțul de scurgere al șoselei care ducea spre Borovo Naselje, În Împrejurimile Vukovarului. I-a dat un pahar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Timpuri grele. Și au și trecut mulți ani. - Dar cum m-ai găsit? Întrebat, celălalt i-a răspuns privind iar pictura. — Ici și colo. Dumneata ești un bărbat cunoscut și vestit, domnule Faulques, a adăugat, muindu-și, distrat, buzele În coniac. Chiar dacă trăiești de multă vreme retras, mulți te țin minte.Te asigur. - Cum ai izbutit să scapi de acolo? Vizitatorul i-a aruncat o privire stranie. — Presupun că vorbești despre Vukovar, a replicat. M-au rănit la două săptămâni după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alte poze. Ale altora, nici lor nu le știai numele, Îmi Închipui. Poate i-ai făcut vestiți, ca pe mine. Curioasă muncă mai ai. A tăcut, gândindu-se poate la ciudățeniile fostului meșteșug al lui Faulques. Privea absorbit paharul de coniac de lângă fotografie. Părea fascinat de el, dar l-a luat și l-a dus la buze. - Mă cheamă Ivo Markovic. - De ce mă cauți? Celălalt lăsase paharul jos și-și ștergea gura cu dosul palmei. - Pentru că am să te omor. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să distingă În depărtare licăririle farului de la Capul Rău și auzea vuietul mării jos, pe stânci, la picioarele crăpăturii spre care se Înclinau siluetele pinilor, aidoma unor sinucigași nehotărâți În contralumina lunii galbene În descreștere. Ținea În mâini paharul cu coniac, pe care Îl umpluse iar după ce musafirul plecase fără să-și ia rămas-bun; plecarea lui părea o pauză neînsemnată, o mică amânare tehnică a chestiunii complexe din mâinile lor - Faulques Însuși recunoștea că acum era a amândurora, fără cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deliberat ca și părăsirea acelui Eye of War, ca vai de el, care și el zăcea pe scaunul ocupat de musafir când tăifăsuiseră. Am nevoie să Înțelegi unele lucruri, spusese. Atunci am să te pot ucide, În sfârșit. Etcetera. Probabil coniacul, s-a gândit pictorul de război, cu efectul lui asupra inimii și capului, atenua senzația de irealitate. Vizita neașteptată, convorbirea, amintirile și imaginile despăturite la fel de evident ca și pagina cu fotografia ori albumul cu lucrările lui de război păreau acum
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
al atâtor nenorociri, Înțelegi ce vreau să spun. Nu-i adevărat? Ușurarea de a ști, când totul arde, că În ruinele lumii nu ard și cei dragi. Faulques stătea pe unul dintre scaunele cu foaie de cort, ținând paharul cu coniac În mână, la fel de liniștit ca trupurile pictate pe perete. A Încuviințat pe Îndelete. - Asta pot să pricep. - Știu că poți. Acum, cel puțin, știu asta - Markovic, care era tot În picioare, lângă pictură, a arătat vag un loc de pe ea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ea pe masă, alături de borcanele cu vopsele și de paharul gol al musafirului. - La obiectiv, lumină și toate celelalte. - De-aia ți-au premiat poza mea? Fiindcă nici de mine nu-ți păsa? Faulques și-a turnat două degete de coniac. A arătat cu paharul spre pictura monumentală, care Începea să se acopere de umbre. - Poate că răspunsul e aici. - Da. Markovic făcuse stânga-Împrejur, privind În jur. Cred că pricep ce vrei să zici. Pictorul de război a turnat iar coniac
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
coniac. A arătat cu paharul spre pictura monumentală, care Începea să se acopere de umbre. - Poate că răspunsul e aici. - Da. Markovic făcuse stânga-Împrejur, privind În jur. Cred că pricep ce vrei să zici. Pictorul de război a turnat iar coniac În paharul celuilalt și i l-a dus. Între două fumuri de țigară, croatul l-a dus la buze, iar Faulques s-a așezat din nou. - A-ți asuma lucrurile nu-i totuna cu a fi de acord ca ele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stinge. Sunetul unui peisaj Înghețat și inflexibil, știi, domnule Faulques? Ca pozele dumitale. S-a ridicat În picioare, și-a căutat ranița pe pipăite și a ieșit din turn. 5. Pictorul de război a dat pe gât paharul (prea mult coniac și prea multe vorbe În acea seară) și a aruncat o ultimă privire farului care clipea În depărtare. Fasciculul de lumină se rotea orizontal, ca brazda unui trasor În zare. Adesea, privind acea lumină, Faulques Își aducea aminte de una
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întreg pământul. Când, la sfârșit, a lăsat deoparte penelurile și s-a tras câțiva pași Înapoi, ca să-și cerceteze roadele muncii, Faulques și-a arcuit buzele Într-un surâs satisfăcut, apoi și le-a muiat Într-un alt pahar cu coniac. Bun sau rău, vulcanul era oarecum deosebit de cei pictați de doctorul Atl - și se chinuise și el cu câțiva - În decursul Întregii sale vieți. Aceia erau minuni ale naturii grandioase și eroice, o viziune extraordinară a transformării lumii, a forțelor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
scoteam cu toții o vorbă. Nici măcar nu ne priveam. De rușine. Știam unele chestii unii despre alții, Înțelegi? Voiam să le uităm. Era tot În picioare În fața mesei și a albumului, și a tăcut o vreme. Faulques s-a apropiat de coniac, și a arătat spre sticlă, Întrebător. Celălalt a spus „nu, mulțumesc”, fără să Întoarcă privirea. Pictorul și-a turnat puțin Într-un pahar, și-a muiat buzele și l-a lăsat pe album. Markovic a ridicat ochii. - Era acolo un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aceea, ca multe altele, Îl posta pe malul râului morților: un loc cu ape Întunecate și liniștite, pe al cărui mal opus se adunau, privindu-l, umbre Însângerate care nu răspundeau decât cu vorbe triste. Faulques a căutat sticla cu coniac și și-a turnat trei degete Într-un pahar. Noaptea zboară, a murmurat după prima dușcă. Și nu se pierde În vaiete. Nimeni care să mă iubească cu adevărat, spusese Markovic În acea după-amiază. Fusese, oare, Întotdeauna ceea ce spun pozele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Înghețată a observației lui, nu era În afara lumii, deși Îi plăcea să creadă asta. Nimeni nu era complet indiferent, oricât ar fi pretins. Să dea Dumnezeu să fie posibil, și-a spus, dând pe gât paharul și turnându-și iar coniac. În ceea ce Îl privea pe el, Olvido Îl făcuse să iasă din sinea lui. Apoi, moartea ei Închisese răgazul. Pașii executați cu precizie geometrică pe șoseaua care ducea la Borovo Naselje - aproape mișcarea elegantă a unui cal din șahul haosului
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
geometrică pe șoseaua care ducea la Borovo Naselje - aproape mișcarea elegantă a unui cal din șahul haosului - care Îl redaseră pe Faulques singurătății erau Într-un fel liniștitori: puneau lucrurile la locul lor. Pictorul de război a sorbit iar din coniac, după ce toastase În tăcere În direcția peretelui aproape circular, ca un toreador care salută din centrul arenei. Ea era acum pe malul Întunecat, unde umbrele vorbeau lătrând ca niște câini și gemând ca niște lupi. Gemitusque luporum. Cât despre Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
voi. Și asta nu suport. Îi detest când se culcă cu mine gândindu-se la cea cu care s-au culcat Înainte ori cu care se vor culca după aceea. Faulques a urcat la catul de sus cu paharul de coniac Într-o mână și felinarul În cealaltă. Din cauza licorii Îi erau neîndemânatice pe când căuta În sertarul pe care Îl folosea drept masă lângă patul de campanie unde dormea. A dat deoparte felurite hârtii, acte, caiete de Însemnări, până a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Sticla era tot printre flacoane și pensule, fără să-i pună Întrebări și fără să-i dea altceva decât ce-i trebuia lui Faulques. Asta-i bine, și-a zis. Se potrivește, fără Îndoială. E perfect. Și-a mai turnat coniac În pahar, l-a golit dintr-o suflare și, simțind cum Îi lua foc gâtlejul, a rostit cu glas tare numele lui Olvido. Ciudat nume, s-a gândit. Ce vorbă incertă. Buimac, a pus iar mâna pe sticlă, pe marginea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și urme negre. Pictorul de război a privit fresca În beznă, tot analizând paradoxul: unele vorbe se sinucideau semantic, negându-se pe sine. Olvido era una dintre ele. De pe malul Întunecat al amintirii ei, ea Îl privea cum Își bea coniacul. 13. Ivo Markovic s-a Întors a doua zi, pe la prânzișor. Când Faulques a ieșit să ia apă din rezervor, l-a găsit stând sub pinii de pe faleză și privind marea. Fără să-i adreseze vreo vorbă, pictorul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a ști ceea de durerea ignora. În orice caz, În noaptea aceea Faulques nu era dispus să-i ofere vreo șansă; n-avea vreme de așa ceva. Așa că i-a tăiat calea pe loc, aproape grăbit: două pastile, o gură de coniac din pahar. A pus sticla pe masă, printre flacoane și peneluri, apoi, după ce a șovăit o clipă, a luat-o iar și a băut a doua dușcă, direct din ea. A ieșit pe ușă, ca să se rezeme de zid și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Încrezător, și a lipit-o acolo, Întinzând-o bine și neted pe suprafața ușor neregulată a peretelui. Apoi s-a tras Înapoi, ca să observe efectul, și, fără să-și ia ochii de la ea, a căutat pe pipăite sticla cu coniac. A ținut-o Între degetele umflate de vopseaua care Începea să i se usuce pe mâni, a dus-o la gură și a tras o dușcă atât de lungă, că i-au dat lacrimile. Acum da, și-a spus. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]