972 matches
-
uneori, Tulcea. Începând de la vârsta de 16 ani a fost încadrat ca ajutor de pescar, ajutându-l pe tatăl său. Ivan și-a început cariera la Clubul Sportiv Dinamo București în luna martie 1967, unde a fost recomandat de niște consăteni ai săi. Aceștia practicau kaiac-canoe și ieșiseră campioni mondiali în urmă cu un an. Acest fapt l-a ambiționat pe Ivan să încerce și el să practice acest sport. A făcut parte din Clubul Sportiv Dinamo București timp de 43
Ivan Patzaichin () [Corola-website/Science/308108_a_309437]
-
ale cărui calități extraordinare l-au recomandat pentru acest raid. „Măiestrie în ale zborului, curaj și avânt în văzduh; seriozitate și viață ordonată la pământ”, sunt în rezumat, calificativele cu care pe atunci, superiorii îl defineau pe tânărul ofițer aviator. Consătenii săi nu l-au uitat și în semn de prețuire pentru activitatea depusă de către Gheorghe Jienescu, Școala din Comuna Rast căreia i s-a dedicat, îi poartă numele.
Gheorghe Jienescu () [Corola-website/Science/307424_a_308753]
-
câteva zile la Budapesta, la Tiberiu Brediceanu, care îl înseninează cântându-i la pian melodii populare lugojene. La 3/15 mai 1896 încetează din viață la Petroasa Mare, în apropiere de Satul-Mic. Avea 26 ani. A doua zi, petrecut de consăteni, trupul său neînsuflețit este dus într-un car cu boi și înmormântat la Lugoj.
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]
-
sa pe mâinile unei autorități locale, rustice, marcate de sentimente ostile față de străini. Leiba Zibal acționează din dorința de a aplica propria-i justiție într-o lume în care nu i se face dreptate. Disparitatea între accepțiunile sale și ale consătenilor, exprimată de aceștia prin injurii și termeni derogatorii la adresa lui Leiba, declanșează slăbirea psihicului personajului. Stilul narativ adoptat este grăbit, stenografic, dar reprezentativ pentru procesele psihologice care se desfășoară în mintea personajului. Atenția la detaliu în descrieri sugerează caracterul naturalist al
O făclie de Paște () [Corola-website/Science/298996_a_300325]
-
Comăna va avea loc în anul 1511; în acest an, boierul Matei Mailat va deveni nobilul Matei Mailat, iar proprietățile sale se vor mări și vor deveni proprietăți nobiliare. În 1511 nobilul Petru, cu fiul său Grigorie și cu alți consăteni, se adresează lui Paul Tomory, căpitanul cetății Făgărașului, într-o problemă ce o avea cu familia Mailat. Astfel, nobilul Petru împrumutase de la Matei Mailat 300 de galbeni, pe care nu putea să îi înapoieze, în schimb voia să-i cedeze
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
și nici unde locuiește, dar a primit de la ea suma de 3.000 lei, toți banii fiind falși. Porniți pe firul banilor, Căpșuna și Cristoloveanu ajung la locuința Stelei Mocuță, o fată care făcea strip-tease la domiciliu. Harpalete (George Mihăiță), consăteanul lui Căpșuna, este trimis neoficial să o urmărească pe Stela, iar aceasta este arestată în cele din urmă. Între timp, negăsind locurile de muncă pe care le doreau, cei trei borfași sunt trimiși de Balaban, un om cu relații, să
Brigada Diverse în alertă! () [Corola-website/Science/303886_a_305215]
-
li se dea răspuns la plângerea pe care o înaintaseră Curții, cei doi trimiși ai ai credincioșilor din „Mărginimea” Sibiului au fost arestați pentru tulburarea liniștii publice și aruncați în închisoarea de la Kufstein. Au fost așteptați zadarnic de familiile, de consătenii în numele cărora făcuseră acel drum lung și obositor până la Viena. La trei ani de temniță, deci în 1755, reprezentanții românilor ortodocși din sudul Transilvaniei întocmeau o scrisoare câtre mitropolitul Pavel Nenadovici, prin care-l informau de multele suferințe pe care
Moise Măcinic () [Corola-website/Science/298013_a_299342]
-
la cap și decorat pentru acte de vitejie. El a revenit în sat cu mințile rătăcite. A divorțat de soția sa, Floarea Toia poreclită Fumegoaia cu 23 de ani în urmă, fără a o scoate însă și din sufletul său. Consătenii l-au poreclit în mai multe rânduri: Strimfli, Căhcădare, Croampă, dar singura poreclă care-l deranjează este cea de Ipu deoarece aceasta nu înseamnă nimic, iar personajul simte că este astfel redus la statutul de paria. El are o soră
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Viena - Zagreb - Belgrad - Timișoara, Mârza a reușit să ajungă acasă cu patru zile înainte de desfășurarea Marii Adunări Naționale. De acolo a plecat în dimineața zilei de 1 decembrie către Alba Iulia, nu înainte însă de a executa trei fotografii cu consătenii săi. A ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii în jurul orei 11, pe o vreme mohorâtă, cărând aparatul cu burduf, trepiedul și clișeele de sticlă pe bicicletă. Deoarece nu avea permis de intrare (credențional), Mârza nu a fost admis să intre
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
Grebenicov este un nume cunoscut pe mapamond dar aproape necunoscut în Basarabia, patria lui. La Moscova îl știu toți intelectualii. La Slobozia Mare, Republica Moldova localitatea în care s-a născut, când rostesc numele lui se strânge din umeri. Cei mai mulți dintre consătenii acestuia nu cunosc aproape nimic despre acest matematician celebru. În timp ce Chișinăul se preface a nu fi auzit de Grebenicov, Universitatea din Varșovia îl are drept titular, oferindu-i șefia unei catedre, marele savant făcând actualmente naveta între Moscova, orașul în
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
acuzat de săteni că ucide oameni, Kagome îi va sugera lui Inuyasha să determine care este adevăratul vinovat pentru aceste acțiuni; deși ezitant, Inuyasha accepta și se va confrunta cu demonul-devorator de carne. Încurajat de Kagome, Jinenji își va apăra consătenii, va ucide demonul-mama, iar la final sătenii își vor arăta aprecierea față de el, ajutandu-l să-și refacă cocioaba și acceptandu-l. În ultimul episod din seria "The Final Act", Kagome va fi instruită de către Jinenji să prepare diverse tratamente
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
ajuns cu turma sa în seculara pădure de sub „Stânca Rolului”. În desișul acestei păduri, a fost martorul unor cântări îngerești pe care le-a auzit și care i-au făcut o puternică impresie. Acesta a adus cele auzite la cunoștința consătenilor, care îndată au început un adevărat pelerinaj în pădurea de pe Valea Călugărului. La fața locului au fost aduse cruci și icoane, care au fot atârnate în copaci ca semn al evlaviei și credinței acestor oameni. Multe dintre aceste icoane au
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
Nicoale Băiaș într-un ziar al timpului, Foaia Oraviții. Adevărul cu privire la istoria și descoperirea locului unde s-a ridicat Mănăstirea Călugăra îl aflăm de la tânărul teolog Alexie Nedici, care i-a povestit lui Vasile Jumanca, și el tânăr, precum și altor consăteni, despre tradițiile orale care circulau în zonă și transmise lui de părinții lui. Acestea refereau la faptul că doi călugări veneau odinioară în părțile Ciclovei Montane de la Mănăstirea „Ciobeni” în fiecare an la Dumineca de Lăsatul Secului de Brânză. Unul
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
cu privire la acești clerici și credincioși - stabilind cu precizie când, unde și în ce împrejurări au suferit aceștia din cauza prigoanei dezlănțuite de cei fără Dumnezeu. Preoții vor face descrierea pe baza mărturiilor și declarațiilor date în scris de rudele, vecinii și consătenii celor care au suferit din cauza bolșevicilor." Timpul și împrejurările nefericite nu au mai îngăduit colectarea și sistematizarea informațiilor necesare întocmirii acelui Martirologiu al Mitropoliei Basarabiei, așa cum și-a dorit-o Mitropolitul Efrem Enăchescu. Abia peste 52 de ani, la 3
Martirologiul Bisericii Basarabene () [Corola-website/Science/309543_a_310872]
-
a slujit în această biserică preotul Iosif Perșe, care a fost și un important zugrav de biserici, pictând aproape toate bisericile din districtul Dârjei. Activ în prima parte a secolului XIX, Iosif Perșe este considerat a fi discipolul celor doi consăteni ai săi, Țiple Popa și Ioan Zugravul. În Sălaj pictează bisericile din Brâglez, Solomon, Dragu și Voivodeni. Din păcate documentele și informațiile păstrate nu ne spun dacă vreunul dintre acești zugravi a decorat și biserica de lemn din satul lor
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
satul avea 752 gospodării, 3 184 locuitori. În perioada sovietică în s.Șuri a fost construită școala medie, casa de cultură, o bibliotecă, punct medical, ateliere de deservire socială, oficiu poștal, ospătărie, magazine, creșe, grădiniță de copii, monument în memoria consătenilor căzuți în războiul al doilea mondial. Astăzi satul are aproximativ 2056 gospodării, 4349 locuitori. Biserica Nașterea Maicii Domnului a fost reconstruită în 1993.
Șuri, Drochia () [Corola-website/Science/305162_a_306491]
-
și 26 m în lungime. În 1993 au avut loc lucrările de tencuială și în 94 a fost pictată de pictorul V. Sandu. Meșterul Nicolae din raionul Ismail a amenajat ograda și gardul în 1994. Biserica a fost ctitorită de consăteni și președintele asociației Gheorghe Ciobanu, iar fostul președinte Mircea Snegur a contribuit cu echivalentul unui salariu de-al său pe o lună. Biserica e construită în formă de corabie cu 5 cupole, unu în mijloc și patru prin părți. Cupola
Borogani, Leova () [Corola-website/Science/305188_a_306517]
-
Dionisie Erhan,x plecat de tânăr la Mănăstirea Suruceni, pe care a condus-o mulți ani ca stareț. În cel de-al II-lea război mondial în Armata Roșie au fost mobilizați peste 200 de bărdăreni, dintre care 86 de consăteni și-au pierdut viața în luptele grele ale războiului. Multe familii și persoane din sat au fost arestați în 1940 și deportați ca dușmani ai poporului. În apropierea localității s-a descoperit vatra unui sat din mileniul IV î. Hr. Pe
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
ajuns cu forțele sale principale la rîul Nistru, spre sfirsitu zilei a cucerit satele Curesnita, Septelici și Rublenita. Peste o 100 dintre bărbații Rublenitei au căzut pe cîmpul de luptă numele lor fiind scrise în “Cartea Memoriei”. Cinstindu-le memoria , consătenii le-au ridicat un monument în centru satului . La 5 aprilie 1947 au fost arestați 14 conducători și membrii activi ai ONB ”Arcași lui Ștefan” , inclusiv Condrat Ursachi din Rublenita,student la Tehnicum Agricol din Soroca, Chirosca Tudor, Chirosca Ștefan
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
au fost deschise. A mai rămas și denumirea mahalalei de “Grădina Boierească” unde pe teritoriul actualei școli a fost “Conacul Boieresc”,devastat la 1918 în urma evenimentelor de pe atunci. Perioada de la 1920-1940 a fost una din perioadele de înflorire a satului. Consătenii noștri au fost participanți la acele evenimente fiind înrolați în armata țarului. Mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă. Țăranii primesc pământ în proprietate. Școala din sat este una primară, pe parcursul anilor devine una generală, adică pînă la
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
piatră în formă de cruce în cinstea cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului. La construcția bisericii s-au arătat cei mai activi ctitori: Vasile Andros, Petru Țîrdea, jertfind pentru construcția sfintei biserici cîte 30 000 mii lei, fiecare din ei încurajând consătenii prin propriul lor exemplu și prin munca cot la cot cu toți ceilalți credincioși. După terminarea construcției de specialiști italieni în anul 1930 a fost sfințită de înalt Preasfințitul Mitropolitul Gurie, Mitropolitul Basarabiei și al Hotinului. Pentru stăruința ctitorilor mai
Obileni, Hîncești () [Corola-website/Science/305232_a_306561]
-
e știut și faptul, că românii trăiesc nu numai cu ziua de azi, dar tot timpul își fac rezerve și pentru viitor. Ceia ce sa întâmplat în 1946-47 se mai datorează și „activizmului” unor „activiști locali” care au „măturat” podurile consătenilor numai ca să fie pe plac autorităților. După 1947 se începe procesul „benevol” al colectivizării. Aceia care nu voiau „benevol” să între cu averea sa în colhoz erau supuși represiunilor. Ultimul care a întrat în colhoz a fost Sîrghi Huțu. În
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
se angajează ca dascăl în satul natal. Ca toți dascălii sărcienți, și-a dat un aport aparte la dezvoltarea vieții culturale și amatoricească a satului. Când, în anul 1952, după un articol apărut în cotidianul „Politica” din Belgrad, a ajutat consătenii și familia cu sfatul și scrierea cererilor pentru restituirea pământului confiscat, șeful Securității (UDBA) drept pedeapsă l-a transferat la Bački Monoštur (în nordul Bačkăi) ca să învețe copii sârbi, rromi și români limba română. După patru ani a fost reabilitat
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
direcția către România ca să bombardeze sondele de petrol de la Ploiești. Și, în acele momente, noi doi ne pitulam undeva prin grădină, considerând un pericol real să fim și noi bombardați, aci în Sărcia, adică batoza la care noi și alți consăteni eram angajați, el pe gireada cu snopi de grâu, aruncând snop după snop pe batoză și eu pe gireada de paie, pentru că o batoză, în considerațiile noastre de țărani prezenta o valoare, pregătea grâul necesar pentru alimentația armatei fasciste, și
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
în proprietate. Astfel doamna Ana trecea nepăsătoare pe lângă noi, chir și pe lângă compatrioții ei, nemți, care, între ei discutau ultimele știri de pe front, culese mai întâi din ziarele germane, apoi de la radio și mai pe urmă și de la vreun compatriot consătean de-ai noștri, neamț, întors de pe frontul din Bosna în concediu, sau din scrisorile cenzurate ale soldaților din Warmacht trimise de pe front. Dânsa se reținea puțin în prăvălia lui Sotrel, acel manșaft care în prima zi de eliberare, adică de la
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]