4,975 matches
-
fiert?! Cu mirodenii de import! Președintele ne-a spus una, ne-a spus alta și a șters-o peste baltă la un tenis! O fi având pește? Balta. Bine că, măcar el, privește cu încredere viitorul, care capătă contur și consistență! Așa să fie! După cum am prevăzut, atacurile sistemului mafiot sunt tot mai veninoase, ceea ce înseamnă că neamțul e pe drumul cel bun! Ultimul e de noaptea minții! Vorba lui MB. Florin Chilian a găsit mâna criminală de la Colectiv! Paranoici sunt
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
NUCI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuză a timpului suspendat, din mine, era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot, inițial spaima urma calea și consistența unei dezintegrări asemănătoare undelor unei ape în care a căzut o piatră, apoi, începutul unei liniști de cele mai multe ori iluzorii trăgea înapoi toate acele unde dilatate pînă aproape de dispariția completă. Sforile se mai tăiau uneori, nu știu cine le tăia, și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sculptat pe alocuri, mai veneau pe la mine unii plini de bune ... Citește mai mult Mă învățasem să mă obișnuiesc cu greutatea confuzăa timpului suspendat, din mine,era ca o bătaie adîncă și amplă de clopot,inițial spaima urma calea și consistența unei dezintegrăriasemănătoare undelor unei ape în care a căzut o piatră,apoi, începutul unei liniști de cele mai multe ori iluzoriitrăgea înapoi toate acele unde dilatate pînă aproapede dispariția completă. Sforile se mai tăiau uneori, nu știu cine le tăia,și parcă toată acea
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lăsată de... ” (MERIDIAN - nr. 40/1992Ă O notiță găsită într-una din gazetele aduse în Stabiliment. Pentru că unui sugar, un iepure i-a mâncat câteva degete și i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita de atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fizician, taximetristul de la aeroport. Amabil ca Întotdeauna tipul... - Cu plăcere, și mă voi strădui să-mi respect promisiunea de a fi scurt. Legenda lui Alexandru cel Mare - datorată, incontestabil, În primul rând geniului său militar - n-ar fi avut semnificația, consistența și durabilitatea pe care le cunoaște și acum, după douăzeci și trei de secole, dacă s-ar fi limitat la această dimensiune. Generalul Alexandru l-a pus Însă nemeritat În umbră pe eroul civilizator Alexandru, a cărui operă fundamentală n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mirare că erau pe punctul să moară. Vulturii veneau acum în stoluri. Sângele se îngroșa în vene ca magma care se ridică bolborosind în craterul unui vulcan, dar care, pe măsură ce se scurge pe pantă la vale, își pierde culoarea și consistența, transformându-se într-o masă vâscoasă, neagră și greoaie ce se împrăștie formând ochiuri mari de lichid, care după câteva zile devin întinderi enorme de rocă. De-acum nu mai asudau. Nici măcar nu mai asudau. Retrasă într-un ungher al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sfârșit, simțind o căldură care aproape că îl făcu să leșine. Citi: PASAJ RETRAS Dumnezeu există. În cazul meu ai fost tu. Și încă pot să spun că mai ești. Deși ascuns în cele mai necuprinse paradoxuri și lipsit de consistență, existența lui este totuși incontestabilă. Cred că viața este o matrice care poate fi schimbată cu propriile gânduri. În cazul meu, acțiunea gândurilor bune asupra matricei mi te-a adus pe tine. Am suferit însă prea multă vreme din cauza nebuniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se pot împlini sufletele precum cel al meu, adăstând la răscrucea dintre lumi?... Nu știu. Nu știu cum este pentru fiecare, dar pentru mine cunosc, cred, răspunsul, o dată pentru totdeauna: am să aleg viața în locul exaltării aceleia tulburi și fără pic de consistență pe care unii o numesc geniu și pe care, dacă n-aș ști totuși că am trăit-o pe propria-mi piele până nu demult, în încercarea de a afla locul de unde izvorăsc gândurile, la fel de neputincios ca cine știe câți alții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
salvat. Salvat, și cred că asta era de fapt ceea ce trebuia să înțeleg, aceasta era știința aceea absolută la care visam pentru a putea stăpâni universul, abia acum am înțeles, sper, în sfârșit, menirea sufletelor pe țărmurile acestea lipsite de consistență ale vieții... acesta este rostul lor, odată pentru totdeauna, acela de a-și împlini menirea salvându-se... Dar stați, SALVAT?! Am fost salvat, am spus parcă, nu de mult? Dar ce vorbă mare-i asta? Nu mi-e rușine locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea să se apropie de un coleg considerat deja ciumat; în sfârșit, al treilea sentiment, care conferea consistență primelor două, era convingerea mea că nu mi se vor trage nici un fel de neplăceri din partea conducerii școlii dacă mă apropii de Burkeviț și dacă discut cu el. Mai erau exact două minute până la sfârșitul recreației. Ieșii din clasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se cultiva, până târziu, la deschiderea piețelor externe, în cantități mici, pentru nevoile proprii, predomina meiul, o cereală „plodoasă”, foarte productivă, din care se făcea o fiertură, fie ca boabe, fie transformate în făină. Acea fiertură de mei, care căpăta consistență pe măsură ce fierbea și se adăuga făină, s-a numit mămăligă. Meiul a fost consumat de toate popoarele mediteraneene și din jurul Mării Negre, poate nu cu aceeași intensitate ca la noi, unde, sporadic, s-a cultivat până la mijlocul secolului al XX-lea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau 8. Jocul cu mingea se desfășura pe imașul satului între două echipe: una la bătut, lovit mingea cu un băț îndămânos, alta la aruncat și prins. Mingea, făcută din păr de bovină, bătut bine, în mod repetat, până căpăta consistență și greutate, era legată în ochiuri cu ață tare din cânepă, ca să reziste la lovituri. În spatele jucătorilor care loveau mingea aruncat de echipa adversă erau două sau patru gropi, adâncituri în pământ, în care, după caz (cine era mai rapid
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o cu o mînă expertă. Degetele lui de pianist a explorarat grabnic textura, consistența și starea. Exhibîndu-și zîmbetul florentin, Barceló a localizat pagina de ediție și a inspectat cu o intensitate de polițist vreme de un minut. Ceilalți Îl observau În tăcere, ca și cum așteptau un miracol sau permisiunea de a respira din nou. — Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aduse de cerșetor nu se puteau recupera nici măcar pantofii. I-am ales o pereche pe care tata a nu prea Îi Încălța, fiindcă Îi rămăseseră mici. Am Învelit În hîrtie de ziar zdrențele, inclusiv niște chiloți care aveau culoarea și consistența șuncii muntenești, și le-am vîrÎt În lada de gunoi. CÎnd m-am Întors În baie, tata Îl bărbierea pe Fermín Romero de Torres În cadă. Palid și mirosind a săpun, părea un om cu douăzeci de ani mai tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu seninătate. Așa că am traversat Alpii și m-am oprit pentru o vreme În mai multe orașe din Nord. În ultimul timp am predat la Toulouse. Surprinderea inițială a lui Dante se risipea pe măsură ce imaginea paternă a bărbatului Își recăpăta consistența În memoria lui. Arrigo fusese maestrul care Îl impresionase cel mai mult pe vremea aceea datorită lucidității cu care propovăduia tezele marilor filosofi ai antichității. - De ce nu m-ai căutat, maestre? Îl dojeni afectuos poetul. Te-aș fi Întâmpinat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gândul, și spre starea În care se găsește sufletul În Împărăția celor veșnice. - Dar de ce trebuie să te gândești la Hades? Cum rămâne cu rimele dumitale de iubire? Și cu emoția clipei prezente? Nimic din toate acestea nu mai dă consistență cântului dumitale? Îl Încolți Arrigo. Dante tăcea. Filosoful Îl scutură ușor, arătându-i drumul dinaintea lor. În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nepăsarea voastră! mai strigă relicva, cu un glas care acum se frângea din pricina angoasei acelei premoniții. Dante Își Învinse primul impuls de a Îngenunchea și se ridică la loc În picioare. I se părea că ceva se schimbase În diafana consistență de ceară a bustului vorbitor, ca și când obrajii, din pricina efortului de a striga, Își căpătaseră culorile vieții. Și mișcarea pieptului era mai rapidă, cu respirația grăbită de un Început de gâfâială. Într-acestea, fata deschise gura. Dante văzu clar cum pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și Jennie Gerhardt. Pe lista sa de valori, Mackenzie, Chesterton, Galsworthy Bennett coborâseră de la poziția de genii sagace, saturate de viață, la cea de contemporani distractivi și atât. Atenția sa vrăjită nu mai era cucerită decât de claritatea superioară și consistența strălucitoare ale lui Shaw și de eforturile glorioase ale lui H.G. Wells de a potrivi cheia simetriei romantice În broasca Înșelătoare a adevărului. Ar fi dorit să-l revadă pe Monsignor Darcy, căruia-i scrisese imediat după debarcare, dar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putut. Pe scurt, cred că mă săturasem de jocurile astea sexuale În care se punea accentul doar pe formă, probabil că până atunci mă atrăseseră În mod inconștient, dar acum descopeream brusc că erau cu totul lipsite de sens, de consistență. Din acea zi m-am hotărât să-mi reduc numărul clienților și treptat am devenit o stăpână rece și calculată, pentru care conta mai mult calculul matematic decât dorințele personale. Aș putea să spun că mi-am redus aria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cine să se ia după tine!...“ Keiko Kataoka era gata să pună stăpânire pe tot ce Însemnam eu ca persoană. Nu aveam Însă senzația că experimentam această stare pentru prima dată. Mi-a revenit În minte, după ani de zile, consistența cuvântului personalitate. Personalitate, nu caracter, cu alte cuvinte, ceea ce mă caracteriza ca ființă umană, esența existenței mele. Puteam fi Încadrat Într-o anumită categorie de oameni. Identitatea unui om este alcătuită dintr-o sumă de factori: poziția pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și se umezește instantaneu Încât, oricât m-aș mișca de puternic, nu-i simt pe deplin pereții vaginului. Cum să spun? Precum carnea de porc Îngrășat numai cu cartofi, care parcă nu are nici un gust, deși se simte o oarecare consistență când o mesteci. Însă, după ceva timp, după ce depășești un anumit prag, Îi simți mucoasa vaginului contractându-se, de parcă ar fi trecut brusc pe un motor turbo de camion, Întreg corpul Începe să-i tremure, și atunci e momentul când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nicidecum intenții răzbunătoare ale unor zei nemulțumiți, ci doar o frecare între atomi incandescenți. Sterilitatea? în niciun caz o pedeapsă trimisă de vreo divinitate înfuriată de cine știe ce greșeală a nefericitei, ci o simplă disfuncție a atomilor, a canalelor fiziologice, o consistență inadecvată a substanțelor. Cerul? Gol de zei, dar plin de atomii care compun soarele, luna, aștrii, stelele... -10- îmblânzirea morții. Nimic nu se naște din nimic, totul pleacă de la atomi și de la deplasările lor în vid - e un lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pe cea a lui Gabriele Giannantoni î1958), iar olandezii pe aceea a lui Erich Mannebach î1961). Asupra lui Aristip, se poate citi Jean Humbert, Socrate et les petits socratiques, PUF, 1967, pp. 250-272 - chiar dacă acesta consideră că Aristip are puțină consistență... Există aici câteva pasaje interesante care-i permit cititorului să-și facă o idee despre figura lui Socrate. De asemenea, câteva pagini consacrate lui Antistene. Asupra lui Socrate însuși, a se vedea sinteza greu de depășit, dat fiind enciclopedismul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât dânsul, din calea mea se spulberă până și consistența Morii. Mi-e dat să mă bat azi cu singur Vântul - și nici atât. Ce nume decent pentru Vîntul-căzut, Vîntul-baltă? Aerul care se surpă, incoherent, tăiat ca laptele: neantul fără virginitate, haosul fără șanse? Câți pricep valoarea de simplă convențiune a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
n-a însemnat niciodată a ticlui versuri ușor digerabile, ci rara aventură a unui vers într-adevăr esențial. Pentru acest fapt preponderent, pregătit de timpuri cu mai mare avariție decât o abordare de astre, pentru determinarea sau provocarea Versului Jubilator, Consistență și Nedeterminare unite, tehnicile oamenilor abia ajung. * Îmi dau seama însă cât de ridicul poate fi cuvântul arzător și profetic. Se cuvine să închei aceste rânduri cu un surâs cât mai curtenitor. fantezie, n-a fost decât, câteva minute, o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]