2,625 matches
-
ansamblu, o uimitoare verosimilitate, o aparență de „realitate obiectivă” ce a sedus mulți consumatori de „cultură de masă”. Totuși, nu este vorba decât despre un policier conceput ingenios. Kah susține că educația globală nu este decât o componentă a marii conspirații de instaurare a „noii ordini mondiale”. Cartea sa dezvăluie conspiratorii angajați în această „lucrare diabolică” în urma căreia toți cetățenii omenirii vor deveni robi în „satul global”. Din rândul conspiratorilor ar face parte francmasoneria, religiile New Age, anumite școli filosofice moderne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
grozăviile satanice, anticatolice și antipapale care i se pun în seamă. Lucrarea lui Taguieff conține însă o remarcabilă radiografie a „culturii de masă” și a culturii vulgare răspândite prin cărți de duzină și mass-media (vezi trad. rom.: Iluminații: esoterism, teoria conspirației, extremism, traducere de C. Săvoiu, RAO International Publishing Company, București, 2007). 18. Conceptul de pensiere debole („gândire slabă”) a fost propus de gânditorul italian Gianni Vattimo în eseul Dialettica, differenza, pensiero, debole (1979). Într-un interviu acordat lui Marin Mincu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a intra în intimitatea cuiva. L.A.: Ipoteza mi se pare plauzibilă și, în spiritul afirmațiilor făcute până acum, înclin să cred că a fost o reacție anxioasă a clanului ceaușist, declanșată de obsesia de a vedea peste tot numai conspirații ale serviciilor secrete străine, dar și o metodă de intimidare a intelectualității. D.G.: S-au atins, desigur, mai multe scopuri deodată. Conspiratorul viciat de metodă vede peste tot aranjamente amenințătoare - în fond, conspirativitatea este „secreția” complicității de care vorbeam și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și „dovedite” strict prin probe palpabile. Europa a iubit întotdeauna misterele, iar legendele sunt o constantă a istoriei Occidentului de la Evul Mediu încoace- dar și grecii au fost mari creatori de legende. Vracii, vrăjitoarele, francmasonii, comuniștii, serviciile secrete sau teoreticienii conspirațiilor, deși pornesc de la interese uneori diametral opuse, au aceeași concepție privind unele evenimente singulare: o tragedie umană de proporții trebuie să aibă o explicație de aceleași dimensiuni - sau, altfel spus, cu cât un eveniment este mai nefericit, cu atât mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unele evenimente singulare: o tragedie umană de proporții trebuie să aibă o explicație de aceleași dimensiuni - sau, altfel spus, cu cât un eveniment este mai nefericit, cu atât mai mult el trebuie să fie opera „lor”. Spre deosebire de profeții apocalipsei, teoreticienii conspirațiilor mondiale își desfășoară amocul explicativ post factum. În contrast cu explicațiile raționale sau științifice, care lasă, de regulă, loc liber îndoielilor, accidentelor și unor rezultate contradictorii, chiar paradoxale, aceste teorii oferă demonstrații justificative ce exclud întâmplarea, variantele probabile și relativitatea. Eu nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un psihosociolog rătăcit prin sistemele politice și care, din păcate, nu a mai fost la reciclare de decenii! D.G.: De ce nu? Puterea lasă să se înțeleagă întotdeauna numai lucrurile ce o servesc, dar și noi tindem să credem în ideile conspirației unor „specialiști” dezorientați profesional ori care servesc anumite „intenții”. După procedurile cu examenul psihologic la profesori și listele de incompatibilități psihice cu funcția de cadru didactic, despre care noi am mai publicat, se pare că există o tendință de a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
20.III.1906, Iași), poet și traducător. Este fiul Zoei (n. Cerchez) și al comisului Vasile Pogor. Învață la pensionul Malgouverné din Iași, iar din 1849 face studii juridice la Paris, unde obține și doctoratul. Întors în țară, participă la conspirația îndreptată împotriva lui Al. I. Cuza, după detronarea acestuia fiind numit prefect al județului Iași. În 1866 a redactat, împreună cu C. Negruzzi și alții, jurnalul „Constituțiunea”. Prieten cu Titu Maiorescu, P. P. Carp, Iacob Negruzzi și Th. Rosetti, P. este
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
parte din Comitetul cercetării socotelilor și a bugetelor, ca director al Casei Vămilor, iar în 1856 ajunge prezident al Divanului de Apel. Având complexul unei ascendențe obscure, P. rămâne, în pofida ascensiunii sale, un nemulțumit. Nu întâmplător în 1839 participase la conspirația lui Leonte Radu. Opera lui P., cu țintă satirică, își are un impuls tocmai în această nemulțumire. Cunoscând limbile greacă, franceză și rusă, comisul e un spirit nutrit și de enciclopedismul și iluminismul veacului al XVIII-lea. Elemente clasiciste și
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
studiile de sociologie au fost golite de substanță sau condamnate la un statut marginal. De acest statut „s-au bucurat” mai ales studiile sociologice consistente sau inovatoare, fiind Îngropate - atunci, dar și acum (oare de ce?) - sub apăsarea de plumb a conspirației tăcerii. Una dintre explicațiile posibile ar fi că În acest domeniu s-a impus, cu sprijinul larg al birocrației de partid, mediocritatea. O mediocritate atât de puternic Înrădăcinată În subconștientul cercetătorilor sau al criticilor colaterali, Încât chiar și studiile originale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu-nțeleg să facă altă treabă decât să batjocorească și să compromită scrisul românesc, literatura națională a prezentului, cu tot soiul de pornografii, impertinențe și grobianisme.” Mircea Streinul, aflat în plină campanie iconaristă, vituperează împotriva „ideologiilor de import” și a „conspirației mucoșilor”, propunând o „disciplină culturală” care să fie „o sinteză de românism”. Rubrici: „Vitrina literară”, „Instantanee literare”, „Aspecte sinoptice”, „Răsfoind revistele”. Poezia, de profil tradiționalist, se constituie, prin Teofil Lianu îndeosebi, într-o prelungire epigonică târzie a arsenalului liric eminescian
PANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
prefața la ediția a doua: „Coaja lucrurilor a fost un fel de gaură neagră. A absorbit cam tot ce a întâlnit în cale: ocultism, etimologie, hidrodinamică, speologie, arhitectură, oenologie, aerofotogrametrie, istoria elenismului, chimia pigmenților, mecanica motoarelor, botanică ruderală, jurisprudență, teoria conspirațiilor, arta vitrinierilor, tarotul divinatoriu, meșteșugul sculpturii în scârț”. Cadrul epic se schimbă în două volume de povestiri cu un subtitlu comun: Carte de calculatoare pentru spirite literatoare, și anume în Chei fierbinți pentru ferestre moi (1998) și în Stângăcii și
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
astfel: „Uită-te la el! Observi ce pas elastic și legănat? Parcă ar purta o tavă cu șerbet pe coridoarele seraiului.” Alături de publicistica politică, din care o selecție de „pagini dintr-o luptă antifascistă și democratică” a apărut în volumul Conspirații sub cer deschis (1976), omul de cultură, bibliofilul și bibliograful K. și-a făcut o pasiune din strângerea și editarea unui număr însemnat de scrisori și documente. Cu modestie, își recunoaște doar rolul de „cucernic copist care s-a străduit
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
lui K. o amintește pe aceea a lui I.E. Torouțiu și a lui Gh. Cardaș. Cărțile lui pot fi consultate cu profit de istoricul literar ca și de istoricul culturii. SCRIERI: Facsimile, București, 1975; ed. pref. Valeriu Râpeanu, București, 2000; Conspirații sub cer deschis. Pagini dintr-o luptă antifascistă și democratică, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1976; Simple note, I-IV, București, 1980-1985; Simple note din „Simple note”, București, 1998. Repere bibliografice: Ardeleanu, Mențiuni, 191-199; Felea, Prezența, 192-196; Râpeanu, Memoria, 108-115; Adam
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
apărut și reversul. Este vorba despre reacțiile conservatoare din epocă, inițiate și reprezentate mai ales de Edmund Burke, care, în faimoasele sale Reflections on the Revolution in France (1790), considera că Iluminismul nu a fost decât o „cabală literară”, o conspirație filosofică menită să distrugă creștinătatea, dar și statul francez. Odată cu „reflecțiile” lui Burke, se inițiază o dispută, ce va rezona până în vremurile noastre, între secularismul și progresul iluminist pe de o parte și religiozitatea sau conservarea tradițiilor de cealaltă parte
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
solicitat să ajute la elucidarea misterului apariției unor „semne luminoase” pe cerul României, ofițerul contribuie prin iscusința lui la combaterea diversiunilor. Sub pretextul ficțiunii, se încearcă acreditarea uneia dintre interpretările date evenimentelor care au provocat schimbarea regimului politic în România: conspirația unor puteri străine, disimulată ca revoluție. SCRIERI: Vin apele, București, 1950; În pragul primăverii, București, 1952; Judecata, București, 1952; Scrisoarea, București, 1952; Ogoare noi, București, 1953; Floarea vieții, București, 1954; ed. (Destin), București, 1960; Ultimul asalt, București, 1955; Batalionul doi
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
viitorului turnător se făcea în funcție de profilul psihologic al subiectului: oportunist sau doar resemnat, naiv, poate faustic, delatorul cunoștea vertijul căderii după o prealabilă hărțuire. Tentațiile veneau prin referința la context: cel vânat de Securitate era convins de marginalitatea utilă a conspirației. Pentru a fi înduplecat, turnătorul din vizor trebuia mai întâi să fie îndatorat. I se evocau circumstanțe presante, poate chiar originea nesănătoasă și antecedentele penale ale unor membri ai familiei, patriotismul solidarității și, eventual, avantajele câștigate prin docilitate. Rațiunile negative
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eine Stadt, este împins și mai departe în distopia sa din 1977, Eumeswil: în timp ce anarhistul depinde de putere chiar atunci când i se opune (și tocmai datorită acestui fapt), rămânând o ființă social-politică (zoon politikon) chiar atunci când este membru al unei conspirații antisociale, anarhul este liber în mod absolut, în întregime lipsit de putere În termenii lui Michel Foucault, anarhul este singura făptură umană care nu există înăuntrul microfizicii puterii; ba mai mult, aș adăuga că este unica ființă umană care nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
profunzime, complexitate și creativitate. „Sensibilitatea rănită a culturilor mici” (Cioran) era astfel răzbunată, se găsise un leac pentru stigmatul etnic. A iniția un proces politic tocmai împotriva acestor figuri li s-a părut multor români incorect, ba chiar nedrept, o conspirație a unor dușmani pitici, invidioși pe realizările acestor personalități, gata să se răzbune pentru traumele lor istorice (cum ar fi Holocaustul). În câteva ocazii, când deschiderea unor astfel de dosare politice avea elemente de amară frustrare, oportunism și crudă ingratitudine
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
strict la cartea lui Norman Finkelstein cu acel titlu, ceea ce dă impresia unei empatizări discursive cu sintagma (și „teoria” din spatele ei); admit că am putut produce acest echivoc și menționez aici că nu am avut în vedere o „teorie a conspirației” prin care „industria Holocaustului” s-ar ocupa de cazul Eliade pentru a obține „compensații” bănești; totuși, cred că, în ciuda marii diversități de opinii, afilieri instituționale, competențe, caractere, mulți autori de origine evreiască - în mod absolut firesc! - se ocupă de „cazul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
competențe, caractere, mulți autori de origine evreiască - în mod absolut firesc! - se ocupă de „cazul Eliade”, chiar și atunci când nu sunt specialiști, iar uneori între luările lor de poziție pare să existe o coordonare. Așadar: dacă nu cred în „teoria conspirației”, cred totuși în existența unor forme de acord, chiar formal, între persoane care gândesc la fel (lucru absolut normal; exemplu: condamnarea morală a lui Eliade), urmăresc obiective profesionale comune (de la cele nobile la cele oportuniste: știm cu toții că anumite subiecte
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
liberalismul, dacă trebuie să recurgă tot la utopie pentru a-și atrage de partea sa intelectualii. Adversarii gândirii liberale vorbesc însă de ceva și mai grav. Pentru ei, influența liberală - multă, puțină - nu se explică decât printr-o teorie a conspirației. Astfel, s-a afirmat că liberalismul postbelic nu a fost decât o mașinațiune a serviciilor secrete americane, pentru a stăvili trecerea în masă a intelectualilor la socialism și comunism, chiar și cei mai aprigi propagandiști ai liberalismului - până și Raymond
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Wolfowitz. Ascensiunea așa-zișilor „neoconservatori” în administrațiile prezidențiale americane date de Partidul Republican, în special sub cele patru mandate ale lui Reagan și ale familiei Bush - mai nou, spectrul unui al cincilea plutește în aer! -, a exasperat Stânga, exacerbând teoriile conspirației potrivit cărora cea mai veche democrație din lume ar fi captiva unui grup diabolic de neocons care controlează mediile, viața politică, mințile cetățenilor, întregul glob pământesc. Grupul neocon nu poate fi decât diabolic, fiindcă Diavolul este mai ecumenic decât instituțiile
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să-l înșele atât de năprasnic. Un Terry Lennox asasin nu putea fi prietenul cuiva ale cărui păreri despre lume erau afișate cu o directețe aproape brutală. Undeva, pe lista întâmplărilor stranii, ceva rămânea nespus, ascuns, ferecat în spatele unei veritabile conspirații. Nu intuiția, ci frustrarea îl determină pe Marlowe să continue investigațiile. Îi lipsesc atât probele, cât și mijloacele pentru a dovedi că realitatea este radical diferită de ceea ce, într-o unanimitate suspectă, admit și poliția, și familia victimei, și vechii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Nadir. La acel moment, valoarea estimativă a companiei era de circa 2 miliarde $. În toamna lui 1989, valoarea acțiunilor la bursa londoneză a scăzut brusc, forțând scoaterea acțiunilor de la bursă. După faliment, s-a raportat că existau dovezi ale unei conspirații interne, o falsă declarație a poziției financiare a firmei și o supraestimare a valorii companiei. Nadir a fost acuzat de falsificarea contabilității și de furt, după descoperirea unei discrepanțe de 400 milioane $ în conturile PPI. (3) Maxwell - 1991 Imperiul de
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]
-
fraudei și abuzului. Teoriile ei au fost susținute atunci când Eurostat, organismul Uniunii Europene însărcinat cu statisticile oficiale, a fost bănuit de menținerea unor conturi secrete în Luxemburg, Bruxelles și Madrid. Oficiul European Antifraudă (OLAF) a investigat această chestiune ca o conspirație criminală și suspiciune de fraudă. Printre altele, un antreprenor al Eurostat a oferit informații secrete unor companii și clienți privați. Astfel, 10% din venituri ajungeau la acest antreprenor, pentru costurile sale administrative, și 40% la bugetul Uniunii Europene; restul de
Guvernanţa corporativă by Marcel Ghiță () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_483]