1,465 matches
-
dintre originea naturală sau supranaturală a acestei facultăți creatoare, a fost remarcat faptul că între inspirația artistică și mistica religioasă există o serie de asemănări, ca și între trăirile artistului și cele ale credinciosului "convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie cu întregul lui suflet strălucirea divină"208. Conform sistemului eliadian de gândire, Creația divinității reprezintă modelul absolut și ideal al oricărui act creator uman. În această comuniune, inspirația constituie o punte de legătură între lumea sacrului
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fi rearanjat la nesfârșit"524, deținând resursele necesare reconfigurării asemenea unui colaj a formelor artistice consacrate. La rândul său, Anca Manolescu semnala faptul că "muzeul extrage piesele de artă sacră din contextul lor de cult, din logica liturgicului și a contemplației"525, supunându-le unor provocări străine de funcțiunea lor originară. Ea se interoga astfel asupra urmărilor acestui "exil", investigând modul în care este percepută opera de artă sacră (în speță icoana) în aceste condiții 526. Sub aspect spiritual, religios și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de aceste idei. Pentru a-i face pe elevi să înțeleagă deosebirea dintre frumosul artistic și cel natural, i-am îndemnat să cunoască mai îndeaproape natura prin contactul nemijlocit, s-o cerceteze, s-o descopere, apoi, pe parcurs, să adâncească contemplația estetică a naturii. Lecțiile de limba română, geografie, științe ne oferă multe exemple de urmărire a unor scopuri înalte cu valoare educativă în direcția formării unei conduite cu structură cognitivă și afectivă raportată la mediu. În literatura română, sentimentul naturii
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
ori, simțeam că mă prăbușesc, încercam să-l ating așa, din greșeală, măcar un pic, să-i simt bătăile inimii, să-i aud răsuflarea divină și să-l ador pentru eternitate! Aș fi vrut să-l privesc necontenit, în nemărginită contemplație, să-i sărut doar ochii, în demonica lor strălucire și să-l ascult ore în șir , atật de convingător era el in tot ceea ce spunea. V.M. a fost cea mai fericită cunoștință a vieții mele, omul pe care nu voi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de arbori falnici și de mărăciniș. Finalul luptei face din agresor un arogant, ori un mielușel. Corsetul este singurul în stare să scoată sufletul femeilor. În vârful piramidei ești far, ori sperietoare. Viața poate fi înecată în plăceri, înnegurată în contemplație, ori dinamizată în acțiuni. Viața - acest amalgamat spectru cuprins între lături și ambrozie. Fără sublima jertfă a florilor, relațiile umane ar fi fost mult mai încruntate. Diversitatea spaimei sporește densitatea vieții. Femeia simte imediat clasa bărbatului. Și nu se lasă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
arbori falnici și de mărăciniș. Finalul luptei face din agresor un arogant, ori un mielușel. Corsetul este singurul în stare să scoată sufletul femeilor. În vârful piramidei ești ori far, ori sperietoare. Viața poate fi înecată în flăcări, înnegurată în contemplații ori dinamizată în acțiuni.. Calitatea spirituală a unei națiuni ține într-o oarecare măsură și de lejeritatea digestiei. Noaptea este terenul îndrăgostiților, al poeților și al tâlharilor. După victorie nimeni nu cere justificări, după înfrângeri nimeni nu crede în ele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca "alienare", "incomunicare", "unidimensionalitate" datează, nu mai au azi un conținut actual. Hipsterii, drogurile psihedelice, muzica rock, budismul Zen, sectele, sexplozia au fost deturnate de la sensul lor ideologic inițial (cel de rezistență 74 a lirismului, a poeziei, a culturii, a contemplației, a sentimentului, a misticii și a altor douăzeci de concepte pe linia aceasta) și integrate într-o instituție imensă numită Show-Biz. Acest Leviatan este atât de labirintic, oferă simultan atâția biți de informație libidinală-ludică-senzorială, dar și intelectuală, dar și culturală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pămîntul!" Dacă ar fi așteptat momentul stabilit de providență ne spune Jean Kovalewski s-ar fi îndestulat din el fără nici o primejdie" [1996:157]. Cum ar fi realizat divinitatea maturizarea edenică a ființei umane, pentru ca aceasta să se bucure de contemplația stăpînitoare a lumii, nu o știm și nu o vom ști niciodată. O istorie care nu s-a desfășurat este pierdută pentru vecie. Aceasta este rațiunea pentru care putem considera că toate încercările hermeneutice mai sus menționate, nevenind cu preponderență
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atinge ușor sau pătrunde. Ea sesizează, atașează, reține masează și însumează (noi este mai strâns legat de acel lucru decât eu, iar religios este inconștientul colectiv, și mai atașat de imagini decât celălalt). Se produce o regresie juisivă în orice contemplație. Ca și cum Originea, mama, Preistoria ne-ar lua în brațe. Secretul forței imaginilor este, fără îndoială, forța inconștientului în noi (mai degrabă destructurant ca o imagine decât structurat ca un limbaj). Interiorizăm imaginile-lucruri și exteriorizăm imaginile mentale astfel încât imageria și imaginarul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Delacroix etc.), ar fi tentant să decidem că timpul nu joacă niciun rol aici; și că Istoria nu este tribunalul artei. "Arta, spunea Bonnard, este timpul oprit." Ca și plăcerea sau visul, după cum am văzut. Și e adevărat că unele contemplații ne catapultează, fie și pentru o clipă, în afara istoriei, care, așteptare sau nostalgie, este mereu negativitate. Ca un sifon care ar elimina neantul conștiințelor, aspirat de o suficiență pozitivă și încântată, plăcerea estetică unește trecutul și viitorul într-un prezent
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sau al umanului asupra divinului. Altfel, mâna omenească nu-i bună decât să imite ideea divină. Traducere psihologică: atâta timp cât forma slujește drept însoțitor pentru spirit, marile spirite au puțină stimă pentru ea. La fel cum văd în acțiunea istorică "o contemplație slăbită" (Bergson), imageria le apare ca o ideație degradată. La binevoitori, astă dă: "Frumosul este splendoarea Adevărului". La disprețuitori: "Ce vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fermierul provensal de care vorbea Cézanne și care se ducea cu căruța să vândă cartofi la piață și "nu văzuse niciodată Muntele Sainte-Victoire". Numai omul urbanizat, deja destul de sigur pe traiul său, se poate deda la plăcerile promenadei și-ale contemplației. Așa cum peisajul nu este natura hrănitoare și murdară a țăranului, arta nu este ansamblul imaginilor în sânul cărora se dezvoltă societatea care le impune credința ei (vasele grecești au devenit obiecte de artă în Europa în secolul al XVIII-lea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pot fi demonstrate; nu pot fi cunoscute nici cu ajutorul artei și nici cu ajutorul rațiunii; că rațiunea se ocupă cu realitățile, care pot avea și alte moduri de existență, iar arta este capabilă să facă ceva, dar nu-i capabilă de contemplație. Deci numai prin credință se poate ajunge la cauza primară a universului. Orice știință are ca sarcină învățătura; iar învățătura rezultă din cunoștințele anterioare. Cauza primară a universului nu era cunoscută mai înainte de eleni; n-o cunoștea nici Tales, care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se de însăși competența a cărei dobândire îl pierduse. Rătăcit cândva în contemplație și dezlumindu se astfel, el își transformă puterile oculte în puteri mântuitoare, în instrumentul de restituire a stărilor îndreptățite. Este un caz mai rar în echilibrul de forțe al lumii omenești, care mai totdeauna îi elimină pe visători și îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se de însăși competența a cărei dobândire îl pierduse. Rătăcit cândva în contemplație și dezlumindu se astfel, el își transformă puterile oculte în puteri mântuitoare, în instrumentul de restituire a stărilor îndreptățite. Este un caz mai rar în echilibrul de forțe al lumii omenești, care mai totdeauna îi elimină pe visători și îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ordinicare ne transcende și ne domină, la care nu participăm decât ca undala imensul mării”<footnote D. Isac, op. cit., p. 336. footnote> -, dar o aflăm, în limbajul teologic, în Mystagogia:„Mintea, așadar, mișcându se, prin înțelepciune vine la contempla-ție; prin contemplație, la cunoaștere, prin cunoaștere, la cunoștințacare nu se uită; iar prin cunoștința care nu se uită, la adevăr, în preajmacăruia mintea ajunge la hotarul mișcării, fiind mărginită atât dupăființă și putere, cât și după deprindere și lucrare”<footnote Sfântul Maxim
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
suferințelor sau neputințelor trupești, a depășirii imperfecțiunilor și nedeplinătăților lumii materiale și a ridicării, pentru totdeauna,deasupra lor. Despărțindu-se de trup, ca și cum s-ar dezbrăca de o haină, el„încearcă o bucurie negrăită și netălmăcită”<footnote Teognost, Despre făptuire, contemplație și preoție, în Filocalia, volumul 4, edițiaa II-a, Harisma, București, 1994, p. 290. footnote>, îl leapădă „fără în-tristare, îndreptându-se cu pace spre îngerul luminos și vesel carevine din înălțime și, străbătând fără piedică împreună cu acela văzduhul, nevătămat câtuși
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
vieții duhovnicești, atât prin cunoașterea propriei păcătoșenii, cât și prin sesizarea bunurilor duhovnicești către care sufletul este îndemnat. Norul din deșert exprimă îndepărtarea de lucrurile deșarte omenești în vederea apropierii de bunurile dumnezeiești, această etapă fiind caracterizată, în apogeul ei, de contemplație (θεωρία) ca primă etapă spre nepătimire (ἀπάθεια)<footnote Ierom. Dr. Agapie Corbu, Sfânta Scriptură și tâlcuirea ei în opera Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Teofania, Sibiu, 2002, pp. 227-228. footnote>. Odată ce l-a identificat pe Moise ca relevând modelul prototip
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
medicina creștină și cea a Califatelor, fiind popularizatori în Europa ai culturilor asimilate. MEDICINA îN ASIA ANTICĂ Asia este un imens spațiu al contrastelor geografice, climatice, etnice, lingvistice, istorice și al enigmelor. O lume a lumilor sedentare și migratoare, a contemplației și acțiunii. 1. INDIA ANTICĂ Din timpuri imemoriale, India, încă înainte de a fi cucerită de arieni, pe culoarul râului Kabul, dinspre Afganistan, sau dinspre stepele Asiei Centrale, avea o civilizație și era în relație cu țările mesopotamiene. Această țară izolată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vorbele Anucăi... „ai să mori mâncat de lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje, aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară. Ochii ei negri îl înțepau în inimă, ca două pumnale... Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria Mare, era pe sfârșite... Când Anuca cu Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dinților deveni strălucitor.. Și, fruntea lată a tigvei, din care o pereche de ochi fosforescenți o țintesc sălbatic... Pe fața fetei se întipări o întrebare înfricoșată... „Oare, așa voi sfârși, sfâșiată.!? o spaimă cumplită o cutremură în tot trupul.. De la contemplație trecu brusc la groază. „Oare, voi fi sfâșiată? și o subită teamă de moarte o cuprinse. Dar, pe negândite, pieptul i se umplu de un curaj uriaș, de o furie bezmetică... și, în ciuda fricii de moarte, care îi înzecea puterile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cel al cuvântului, cel al cuvântului făcut literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
literă. Și acesta este propriu-zis romanul care, ca și istoria, începe cu cuvântul sau propriu-zis cu litera, deoarece fără schelet carnea nu poate sta în picioare. Și aici intervine rolul acțiunii și al contemplației, politica și romanul. Acțiunea e contemplativă, contemplația e activă; politica e romanescă și romanul e politică. Atunci când bietul meu Jugo, rătăcind pe marginile - nu pot fi numite maluri - Senei, a dat peste cartea fatidică și-a început s-o devoreze și să se lase absorbit de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
disolutiv, cât o construcție, o creație. Se rezolvă făcând. Sau, folosind alți termeni, un proiect se rezolvă într-un traiect, o problemă într-o metablemă, într-o schimbare. Și doar cu ajutorul acțiunii se rezolvă problemele. Acțiune care este contemplativă, după cum contemplația e activă, căci a crede că se poate face politică fără roman sau roman fără politică, însemnează a nu ști ce vrei să crezi. Mare politician al acțiunii, la fel de mare ca Pericle, a fost Tucidide, maestrul lui Machiavelli, cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i oare un mod, pesemne cel mai profund, de a ți-o trăi? Amiel nu și-a trăit oare viața intimă povestindu-și-o? Jurnalul nu îi este oare însăși viața? Când va înceta oare această contrapunere între acțiune și contemplație? Când se va înțelege în sfârșit că acțiunea e contemplativă și contemplația e activă? Există făcutul și există facerea. La invizibilitatea lui Dumnezeu se ajunge prin ceea ce e făcut - per ea quae facta sunt, potrivit versiunii latinești canonice, nu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]