1,467 matches
-
bizantină ar putea duce la senzația păstrării aceluiași simbolism al termenului. Ca să dăm doar un exemplu, Grigorie de Nazianz insistă asupra necesității de a părăsi întreaga lucrare a simțurilor, ori mai bine spus de depășire a simțurilor, și orientarea către contemplația vizuală interioară, pentru a cunoaște cele ale lui Dumnezeu. Dar în spatele acestei aparente simetrii simbolice stă o accepțiune profund diferită în ceea ce privește temeiul întru care este posibil actul „vederii”. Dacă pentru neoplatonicieni, înțelegi ceea ce vezi cu mintea și te împărtășești din
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
o accepțiune profund diferită în ceea ce privește temeiul întru care este posibil actul „vederii”. Dacă pentru neoplatonicieni, înțelegi ceea ce vezi cu mintea și te împărtășești din această vedere pentru că vouq-ul tău este de aceeași natură cu Realitatea contemplată, Zeul, pentru bizantin actul contemplației este cu neputință să poată fi un rezultat al lucrării facultăților umane, căci între om și Dumnezeu se deschide abisul diferenței între creat și necreat. Putința contemplației este, pentru creștin, un dar pe care Dumnezeu îl face omului, este o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
vouq-ul tău este de aceeași natură cu Realitatea contemplată, Zeul, pentru bizantin actul contemplației este cu neputință să poată fi un rezultat al lucrării facultăților umane, căci între om și Dumnezeu se deschide abisul diferenței între creat și necreat. Putința contemplației este, pentru creștin, un dar pe care Dumnezeu îl face omului, este o stare de har. Din acest motiv, apare o distincție între simțurile naturale ale omului și „simțurile duhovnicești”, cele ce au ca sursă harul dumnezeiesc, și care mijlocesc
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Contemplarea înseamnă apropierea de acele Xoyoi de care ne vorbește Maxim Mărturisitorul, de rațiunile dumnezeiești ce sunt asemenea unui discurs pe care Dumnezeu îl pune în creație, și de care te apropii printr-o necontenită și infinită aproximare. Căci obiectul contemplației are caracterul tainei, care pe măsură ce se dezvăluie, își arată și mai mult adâncul. Actul de contemplație al minții înduhovnicite urcă până la ceea ce Stăniloae numește „experiența directă a indefinitului divin”. În fața infinității și incomprehensibilității divine, mintea este pur și simplu copleșită
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sunt asemenea unui discurs pe care Dumnezeu îl pune în creație, și de care te apropii printr-o necontenită și infinită aproximare. Căci obiectul contemplației are caracterul tainei, care pe măsură ce se dezvăluie, își arată și mai mult adâncul. Actul de contemplație al minții înduhovnicite urcă până la ceea ce Stăniloae numește „experiența directă a indefinitului divin”. În fața infinității și incomprehensibilității divine, mintea este pur și simplu copleșită și părăsește cu totul activitatea ei naturală. Este aici implicată o dublă consecință în ceea ce privește situația minții
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
până la ceea ce Stăniloae numește „experiența directă a indefinitului divin”. În fața infinității și incomprehensibilității divine, mintea este pur și simplu copleșită și părăsește cu totul activitatea ei naturală. Este aici implicată o dublă consecință în ceea ce privește situația minții pe această culme a contemplației. Pe de o parte, mintea își suspendă mișcarea potrivit naturii sale create, cea dianoetică, și intră într-o oprire în sensul renunțării la orice încercare, fie și minimală, de înțelegere a ceea ce se înfățișează ca o Realitate, ce îi depășește
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
atât școala de filosofie, cât și mănăstirea au fost în aceeași măsură căi de exersare în cele ale filosofiei. Întreaga societate bizantină a fost structurată din perspectiva acestui ideal și comandament al pregătirii cu mintea și cu trupul în vederea experienței contemplației — lucru dovedit până și de legislație, cum este cazul codului lui Justinian. Toate eforturile spirituale umane converg însă spre ceea ce trebuie numită adevărata filosofie, 0s«Qia, ca act ce este dincolo de minte, cu tot cu minte. Nu trebuie să subestimăm impactul acestui
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
antidot la spaimă: cât timp muncești, dai la o parte spaima care te strivește, o supui unui regim existențial corectiv, o raționalizezi. Pentru linia protestantă a culturii europene o linie, cu precădere, anxioasă, construită pe terifianță -, oprirea din lucru, sau contemplația și surata ei, trândăveala reprezintă, în dezacord cu ceea ce gândeau și trăiau romanii, o potențialitate a terifiantului care nu este, de la sine înțeles, recomandabilă. Dar ea indică și faptul că orice artist adică om al contemplației și al "inutilităților" nelucrative
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
oprirea din lucru, sau contemplația și surata ei, trândăveala reprezintă, în dezacord cu ceea ce gândeau și trăiau romanii, o potențialitate a terifiantului care nu este, de la sine înțeles, recomandabilă. Dar ea indică și faptul că orice artist adică om al contemplației și al "inutilităților" nelucrative este, în mod potențial, un "chip al spaimei", motiv pentru care i s-a adăugat un "adjuvant" în persoana, la fel de înspăimântătoare, a Diavolului. Coabitarea a traversat, apoi, glorios, secolele, cu sincope mai mici sau mari, dar
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
neînsemnat, întâmpinat adesea cu o imnică fervoare (a se vedea, în acest sens, primele paragrafe ale evocării din aceleași Memorii lovinesciene), ele acoperă și nostalgia, sentimentalismul „răvășit descompus”, adică un fond de anxietate răbufnind nu o dată la suprafață din miezul „contemplației visătoare”. Între asemenea coordonate, „minunata putere bovarică” e, de fapt, mai degrabă expresia unei autentice nevoi de comunicare / comuniune, de solidaritate compensatoare cu un grup uman animat de un ideal în care ființa solitară și anxioasă caută o posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și artă" (p.179). Vita activa și vita contemplativa nu reușesc să coexiste în armonie, excelența uneia dintre ele presupunînd sacrificiul necondiționat al celei de-a doua. James întruchipează în Domville, în opțiunea lui radicală, tocmai acest ideal absolut, al "contemplației înalte", necorupte de aspirațiile mărunte ale vulgatei. Cifrul său nu era atît neinteligibil pentru publicul hedonist, de teatru londonez premodern, cît inacceptabil. Nimeni nu părăsește o femeie frumoasă și o avere incomensurabilă în numele unor pure abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
absolut al "jocului" (deși rădăcina lud, în latină, poate trimite și la "școală", la un "maestru al inițierilor paideice", cum ar veni). Numele Knecht ("vasal", "servitor", "sclav", în germană) nu trebuie să inducă în eroare. Joseph se află în slujba contemplației, el e un servitor al rațiunii. Structura de Bildungsroman a lui Das Glaperlenspiel ni-l prezintă pe protagonist din copilărie pînă la maturitate parcurgînd, obedient, toate treptele din ierarhia Ordinului, inclusiv poziția supremă de "maestru al jocului". Virtuțile sale inte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin culoare și valoare, cât și structurile materiale. Aceste dialoguri ne incită la asocieri de idei și aluzii subtile, purtătoare de sensuri simbolice despre lumi materiale diferite.Privită cu răbdare, lucrarea oferă vizitatorului momentele încântă- toare ale unei stări de contemplație pozitivă și tonică. Gama coloristică temperată este susținută mai ales prin bogatul registru tonal valoric. O paletă ușor exaltată, luminoasă, cu tonalități de roșu, vișiniu, verde, roz la flori, galben și brunuri, până la griurile argintii ale tapetului din fundal, cu
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
M.E. adevăruri cutremurătoare și face loc în cadrul literaturii universale viziunii românești și ortodoxe despre viață și tainele ce ne înconjoară. În ea regăsesc tot ce cred mai intens și iubesc mai pasionat. (...) Surpriză: din nuvelă lipsesc și tehnica indiană a contemplației și motivele mitico-ritualiste și chiar fantasticul. Fantasticul nu apare decât sub ipostaza destinului mereu prezent în cotidian. Eroul: Dumitru, Românul cu nume banal (hramul bisericii românești din New York e Sfântul Dumitru), care-i vorbește pastorului Dugay Martin "cu credința lui
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
succinte, deschideri inteligente spre social și etic, sondări psihologice în eros (cu accente cvasimisogine). Pe Lucian Blaga, pe Al. A. Philippide, ca și pe alții îi tratează de sus, cu asprime (ulterior ajungând la dreapta măsură); la moderniști, conchidea el, „contemplația estetică se risipește într-un întins catalog de senzații” (opinie apoi atenuată). O briză de scepticism difuz planează peste filele solitarului, tentat la douăzeci de ani de generalizări: „O societate incultă are o mare superioritate asupra uneia semiculte; e lipsită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
o mai atentă studiere a detaliului. Cele șapte capitole circumscriu două tendințe fundamentale în poezia lui Pillat: pe de o parte, „identificarea unei incinte originare, care să favorizeze declanșarea imemorialului edenic al copilăriei”, iar pe de altă parte, „interiorizarea spațiului contemplației poetice”. L. argumentează, prin analiza poemelor, metamorfozarea operei lui Pillat într-o „mitologie poetică” și încearcă să aducă în prim-plan arhetipurile și simbolistica unei poezii aflate într-o permanentă mișcare și transformare, ca o substanță proteică, sesizabilă doar prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om, invariabil mahmur, ghiduș, părăsit de toate iubirile, înșelat de prieteni, însă revenind în chip irepresibil mereu la punctul de plecare) și contemplații înregistrate când cu voluptate estetizantă, când cu amarul tipic veșnicului perdant. Acesta este Personajul, iar în jurul lui roiesc pitoresc clasicele tipuri de gașcă și petreceri, nenumărate Monici, Gabriele, Consuele ce traversează în lung și-n lat cafenelele și restaurantele Bucureștiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
psihologici pe care se construiește arta lui Bitzan. însă artistul deplasează net zonele de interes și perturbă cu desăvîrșire toate reperele. El separă natura neutră, anonimă și indiferentă în sine, care secole de-a rîndul a fost sursă directă pentru contemplația și pentru acțiunea artistică, de formele artificiale, de produsele culturii și ale civilizației. Și în loc ca actul mimetic, după cum ar fi fost de așteptat, să se exercite în relație cu natura, cu lumea așa-zis obiectivă, el se manifestă exclusiv
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
dacă înfățișează peisaje italiene, arhitecturi sacre, instrumentele muzicale sau, pur și simplu, construcții plastice în sine, autonome și abstracte, constituie, în același timp, o mărturie a refugiului din fața unei iconografii aberante și dovada unei căutări febrile a echilibrului, a tihnei contemplației și a împăcării cu lumea exterioară, altfel spus, un amplu proiect de refacere a unității pierdute ori doar temporar neglijate. George Tzipoia: A pornit, pe lîngă propriul său efort de reintegrare în spațiul cultural românesc, și o acțiune complexă, așa cum
Țipoia și Tzipoďa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10813_a_12138]
-
îi dedică versuri), dar și cu Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița Margareta Sterian, ulterior cu actrița Sanda (Alexandrina) Dorobanțu, poetul participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ține mai multe conferințe (Acțiune și contemplație, 1932; Poezia română actuală, 1932; o a treia în 1933). Altele (se pare în număr de 13), dintre care trei despre "mistica nouă" (Léon Bloy, Jacques Maritain și Paul Tilich), le rostește la microfonul Societății Române de Radiodifuziune. În interval
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
fi fost. Dar au existat ele oare cu adevărat? E atâta liniaritate în noua muzică românească încât îmi vine să cred că suntem structural incapabili să producem și să savurăm o anume punctualitate. Pofta de cursivitate și reiterare, setea de contemplație ori vegetare, propensiunea pentru staza sonoră ne fac să uităm de multe ori că muzica e totuși o artă temporală, că peisajul din dreptul urechii e bine să plece, să se miște: sonoritățile se schimbă, fie și infinitezimal, de la o
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
a produs întâia traumă, prin odioasa ședință de umilință de după încercarea eșuată de trecere a frontierei, se află în plină derută existențială la Paris, unde s-a autoexilat. Golit de vlagă și de voință vegetează într-o perpetuă stare de contemplație. În mintea lui trecutul și prezentul se amestecă fără încetare, iar lipsa unui sens rațional al propriei existențe îi paralizează voința. Puțini prozatori contemporani ar putea să surprindă mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă contemplație ednică, fie ea și abstractă prin gradul înalt de generalizare, decît substanță tranzitorie culeasă de pe la ospețele orgiastice sau de prin lupanarele istoriei mărunte. Cu alte cuvinte, atunci cînd aspirațiile omenirii au fost îndreptate mai curînd către Grădina Raiului și către
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
De ce? Răspunsul se formulează de la sine. Pentru că, în chip esențial, Daniel Cristea-Enache e un publicist. Cronicile lui s-au impus nu atât prin justețea verdictelor sau prin rafinamentul demonstrațiilor, cât pentru că erau, majoritatea, scrise cu nerv. Cronici, deci, nu de contemplație, ci de acțiune. Vitale. Dintre toate calitățile stilului, aceasta e singura care nu poate fi mimată. Ea există sau nu există. Punct. Or, încă de la primele încercări analitice ale lui Daniel Cristea- Enache (mă refer la cele grupate în cartea
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
cuvinte dintre paradisul pierdut corespunzînd timpului regenerator al nisiparniței, pe de o parte și "lumea oamenilor săraci de timp" adică lumea ceasornicelor și a racordurilor, pe de altă parte ("Cel care vrea să aibă parte de liniște, de somn, de contemplație să caute izvoarele mai adînci ale timpului(...) în stăfundul nostru trebuie să avem timp. Timpul nisiparniței trăiește în noi toți, nu doar în zilele copilăriei, în zilele petrecute în grădină, în zilele de vacanță, ci adînc, în profunzimile ființei"). Cum
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]