1,120 matches
-
mai tranșant: "Probabil că am să produc mirare spunând că unul dintre cei mai curajoși și mai buni prozatori români de azi e o femeie: Magda Ursache". C. Stănescu o consideră "critic neîmpăcat cu maladiile spiritului critic, pe care nu contenește, într-o manieră sinucigașă s-ar putea zice, să le denunțe". Și tot același comentator: "incoruptibilă și incorigibilă ca orice mare idealist, incapabilă să fie, ca un comis-voiajor, pe placul tuturor clienților ce-i pică sub condei". Cu toată strădania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
foarte urât, osos, cu claviculele ieșite în afară, vertebrele rare, torsul îngust și scurt, mâinile și picioarele excesiv de lungi." Duhnea a mahorcă, și a dantură neîngrijită dar era Stalin! Și deși se știa că Davâdova îi este amanta cvasi-oficială, nu conteneau să-i dea târcoale și să-i facă direct, brutal, propuneri amoroase, al de Kirov, Molotov, Malenkov, Kalinin, Jdanov, Kaganovici, Mikoian, Vâșinski, Budionâi, Voroșilov, Bulganin, Hrușciov (adică, aproape întreg Biroul politic), plus temuții șefi ai NKVD Iagoda, Ejov, Beria și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de critici, "fericit, la despărțire, se uita și după ultimul preparator să-i dea mâna." M-am aflat, cândva, într-o situație asemănătoare. La terminarea ședinței, nu mă mai cunoștea nimeni, în vreme ce fericiții scutiți de bubuiala de la prezidiu, nu mai conteneau să-și strângă afectuos mâinile la despărțire. Bietul Maciu trebuie înțeles: se aștepta să fie înfierat cu mânie proletară, câtă vreme tocmai fusese criticat în revista sovietică "Voprosî istorii"... Nu știa că era programat pentru altă tranșă de demascări... * A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și împrejurimi au sosit grupuri-grupuri la înmormântare să le aline durerea care era a tuturor. Inmormântarea a avut loc în comuna survolată pe deasupra lui George de aviația militară de duduiau geamurile caselor, iar muzica militară de doliu nu mai contenea, însemnând salutul de onoare adus celei care fusese un aviator destoinic. Părinții amândoi și Marcela, sora lui, au pierdut copilul cel scump iar Marcela - fratele drag. Urmare a marii tragedii, Aurica și-a piedut în totalitate vederea. Soțul ei a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
prichiciul sobei, stâng mucul de lumină care pâlpâia sfielnic și ne tragem amândouă, eu și Profira, la marginea pervazului celor două ferestruici, să vedem ce face namila aceea, vine spre noi, ori stă și așteaptă să ieșim afară; amândouă nu conteneam să facem cruce cu limba, zicând în șoaptă rugăciunile la ceas de primejdie și rugându-l pe bunul Dumnezeu să-i țină acestei lighioane fălcile încleștate și să nu-i dea prin minte să se trântească în ușa noastră, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada ochiului, spre lighioana aceea spurcată, blestemată, care băgase frica-n mine, și-mi pusese picioarele pe spinare. Și când reușeam de vedeam ce se mai întâmplă-n urmă, ce constatam? Arătarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o astfel de întâmplare atât de neplăcută, petrecută la Budapesta, Erich Beck a îndrăznit să scrie mai târziu, aproape după un an de la vizita sa în Suceava, în schimb, în prima scrisoare din 4 noiembrie 2003 soția sa, Ursula, nu contenea să mărturisească faptul că "suntem încă în întregime copleșiți de ospitalitatea de la Suceava" și că "excursia de la Râșca, realizată împreună cu Mihai Iacobescu și Ștefan Purici a fost pentru noi o înaltă și unică bucurie, inclusiv întâlnirea cu starețul, părintele Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a spus să-l caut aici, am mai zis, și uite că În sfârșit se Înduplecă să-mi dea liber arătându-mi cu coada sapei spre hangarul din spatele casei. Chiar mă așteaptă Andrei al meu. De alaltăieri n-o fi contenit să mă aștepte lungit pe băncuța asta trasă lângă un godin pântecos. — Bine c-ai venit, Relule. Foarte bine ai făcut c-ai venit... Se ridică În capul oaselor și căscă. Se Întinse, i se auziră oasele trosnind, oh, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
auzise că-n vară mâncasem o pâine pe litoral cu el și cu Gilbert, iar ea nu l-a mai văzut pe Laur de ani de zile și eu semănam atât de mult cu bietu’ taică-meu și nu mai contenea jelind-o pe surioara ei Felicia care-a fost ca și-o mamă și pentru ea și pentru Năsoasa, și pentru prostovanca aia. Altfel, Motănica nu se simțea prea bine, nu mai ieșise din casă de-o lună și ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aveau să mă pună la adăpost de orice fel de griji pentru cel puțin o lună. Grupul statuar din marmură neagră, cu doi Îngerași În formă de V deasupra crucii, mi se părea cel mai frumos monument de pe alee. Tocmai contenise ploaia În dimineața aia neguroasă de 4 martie, iar surorile ei spuneau că-i pare rău că moare, asta vrea să Însemne vremea urâtă pentru surioara lor scumpă, biata Felicia și biata madam Golan și biata Stafie. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Între timp mai multe hale prin câteva fabrici, Îndeajuns de asemănătoare ca să le confund, și nici cum Îl cheamă nu reușeam să-mi aduc aminte, după o jumătate de oră de sporovăială acolo pe bancă, În care el nu mai contenea cu Relule-n sus și Relule-n jos, iar mie mi se Îngrămădeau În minte tot felul de Întâmplări legate de figura aia bălaie, cu un aer puțin țărănos, osoasă și arsă de soare și cu țepii bărbii de un blond murdar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-mi spună ceva despre el. Și la ce naiba l-ar mai citi, dacă cel mai devreme vara viitoare. Au trecut deja trei veri. De câte ori mă vede, se Îngrețoșează instantaneu. Ea e o ciumă și eu un cancer și nu vom conteni să ne infectăm reciproc până ce unul din noi nu va da ochii peste cap. * La vreo două săptămâni după ce a plecat Laur, i s-a năzărit lui moș Victor să recondiționeze Buceagul Unității ca să-și tragă te miri ce profit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la Fabrica de Clei. Era pentru prima dată când ne chemau și pe noi să le ținem companie. Salamul n-avea zgârciuri pe care să le fi dat la câini. E carne macră afumată, da, e pentru export, nu mai contenea plutonierul să-și laude marfa, și moș Victor că ținea aicea, Costele, să-mi iei și mie un sac de pulane ca să duc la țară, și-i numără douăzeci de sute În palmă. Știam că nu-s pentru salam banii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
erau probabil banii, el era șeful și trebuie că doar el investea. Tovarășul lui Îl ajuta doar la transport. Cum și-or fi Împărțit riscurile și câștigurile era treaba lor, aparte de a noastră. Nu ne interesa, măcar că nu mai conteneau să ne Împuie capul cu greutățile lor. — Asta-i marfă de furat, spuse celălalt, și spunea asta pentru a patra oară de când intrasem În curte. Cine dracu’ ai zice că ți-o ia la preț de depozit? Nu ne scoatem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
prăduit de Motănica și-n care n-am fost În stare s-o bag pe mămica mea Felicia, hăcuită și ciopârțită În halu’ ăla. O pierdusem pentru totdeauna, da, tot zbuciumul și alergătura cu sufletul la gură ce nu mai contenea să se adune În mine de o zi și o noapte se risipea și se pierdea În ceața ostenită a memoriei, În timp ce-i vedeam pe cei patru-cinci drojdieri matinali de pe la mese Întorcând capetele și uitându-se cu jind la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
eu pă pula mea? Da’ Viorel, eh, era un mare domn... — Sfinte Dumnezeule, tresare Andrei, și lu’ Viorel i-ai tras-o? — Păi cum naiba? Da’ Viorel era un băiat delicat, care la banii lui mergea ca unsă. Nu mai contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De un an și ceva se Învârtea prin ciorba aia de aranjamente și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Andrei, sau doar unul singur, după cum ne-o fi norocul și soarta și care-i mai iute de picior și cu mintea mai iute, Însă până atunci mai bine să vorbim despre altceva, despre cu totul altceva, să nu mai contenim sporovăind și punând la cale această istorie grandioasă și monstruoasă, atotcuprinzătoare, care se Întâlnește când și când cu nevoile vieților noastre. Altminteri, la ce se mai Întorsese târfa asta cretină de Laur, ca să pice În spinarea noastră tocmai când ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
O să se umple orașul de ei. N-o să mai ai loc pe stradă și la graniță nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde vă scot. - Mmmâââ... omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Mărășești. Puțină pâine și puțină fiertură ne-ar mai lipsi ca să fim un popor definitiv stăpân În țarcul lui. Dar merge și așa. Merge ca unsă. Am scăpat Întregi de dușmanii noștri, din ghearele lor spurcate cu care nu vor conteni să scurme și să mănânce căcat din acest loc de verdeață și răcoare. Noi suntem poporu’, Pepino, iar de-acum suntem la adăpost. Nimeni nu ne mai omoară, eh, ți-ai rupt cămașa de pe tine și le-ai arătat pieptu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-a clintit din loc. Deși săpase În mine urme vizibile, acest mic ocol În timp mă readusese În locul de unde plecasem În urmă cu șase ani. Ca și altădată eu eram un cancer și doamna Plumberanu o ciumă și nu conteneam să ne infestăm reciproc până ce unul din noi n-ar fi dat ochii peste cap. Inevitabil, a venit și momentul când, pradă unei crize de isterie, ea a făcut gestul de a-și rupe rochia de pe ea strigând ca arsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de iunie... Slujba se sfârșise. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor. În glasul lor de bronz, se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Încă de dimineața, satul vuia de știrea că: „Iașul a fost bombardat”... Ziarele și radioul nu mai conteneau să transmită știrile despre luptele crâncene de pe frontul de la nord de Iași. „Comunicat al Armatei din 5 iunie” „La nord-vest de Iași, luptele continuă cu o mare îndârjire...” „În cursul nopții de 5/6 iunie, avioane rusești și anglo-americane au
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întipărită pe chip, oamenii ogoarelor... Dar, tot trăgeau nădejde, măcar într-o bură de ploaie... o bură măcar... Ei nu se lasă, tot trag nădejde că nu-i va lăsa Dumnezeu să moară. Rugăciunile pe ogoare pentru ploaie, nu mai conteneau... nădejdile nu se stingeau... Seceta, însă, nu slăbea ba dimpotrivă, parcă mai îndârjită pârjolea totul fără milă. Păpușoiul a fost compromis, n-a plouat în luna mai deloc, nici o picătură. Vitele și oamenii erau amenințați cu foametea... Bietele animale zbierau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
întunecat într-atâta mintea, încât să socotiți apărători ai libertății voastre chiar pe cei mai înverșunați dușmani ai ei !”... „Treziți-vă oameni buni... treziți-vă !” Gloata părea ca apucată de o veselie bezmetică, o veselie de iarmaroc... Uralele nu mai conteneau. Era un spectacol stradal de neînchipuit. În scurt timp mulțimea de lume, cu drapele roșii fâlfâind în vânt umplu piața. Uralele și aplauzele pentru conducătorii iubiți, și sloganele răzbăteau în tot orașul... Străzile înguste, lăturalnice, erau tixite de mulțimi de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Vânzătorii de țară și-au primit pedeapsa binemeritată, tovarăși !” Și, activistul dădu citire cumplitei sentințe de condamnare, publicată în ziarele apărute de dimineața... Prin gura lui se pronunța sentința, condamnând om nevinovat, acuzat de crime născocite. Huiduielile „Pieții”, nu mai conteneau. Valurile vacarmului... îi răsfrângeau glasul într-un șir de ecouri înmulțind, parcă, cumplita condamnare. „ La moarte.. la moarte !”, urla nestăpânită mulțimea. „ Dictatorul sângeros, tovarăși, continuă vorbitorul, încercând să se facă auzit, și clica lui de lachei și zbiri, în frunte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Un sentiment greu de întuneric se întindea peste tot, din ce în ce... Inimile erau tot mai neliniștite.. Țara intra într-o lungă și întunecată noapte... într-o noapte de peste o jumătate de veac. Arestările și procesele înscenate nu mai conteneau. Cei mai destoinici generali și ofițeri, foști demnitari, diplomați, prim-miniștri, șefi de partide, crema... crema societății românești, elita autentică a țării, cu sutele de mii înfunda pușcăriile cu regim penitenciar după modelul sovietic, exterminarea leninist-stalinistă , prin condamnări sumare, de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]