1,140 matches
-
nervoasă și imposibil de controlat. Într-un gest care În oricare situație normală ar fi părut nefiresc, În lipsa cuvintelor potrivite, Ștefan le sărută mâinile lor muncite și vorbea doar cu ochii săi frumoși din care șiroirea lacrimilor calde nu mai contenea. Apoi, liniștindu-se definitiv, spuse: Vă rog să mă iertați, oameni buni și dragi sufletului meu, că mi-am pierdut cumpătul, m-am lăsat răpus de supărare și neputință, fără a realiza faptul că suferiți odată cu mine, pentru mine și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
foarte mulțumiți pentru că au un nepot ce a fost sfințit preot la Paris, la sfârșitul lunii iunie, Jérémy, în catedrala Notre Dame, împreună cu alți 11 diaconi. Am privit împreună, pe calculator, multe fotografii de la acest eveniment, iar ei nu mai conteneau să-mi vorbească. Mă gândeam la ziua consacrării mele, cu ani în urmă. Cât de repede au trecut! Deși acest tânăr provine dintr-o familie foarte bogată (tatăl lui are un mare hotel în Paris), el este detașat de bogății
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de răcoarea cețurilor dinspre Măgura, fac autostopul pe calea vieții.. Până se crapă de ziuă, rătăcesc dusă de gânduri, scormonind în iluzia primăvăratecă, acompaniată doar de șoaptele sacadate, monotone, fatale clipelor melancolice, picături șovăitoare, reci, străine sufletului. Ropotul nu mai contenește, legănându-se într-o parte și-n alta, ca o vorbărie plictisită, atemporală, ignorând tăcerea nopții, toacă cerul mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb. Sunt captiva celei de-a patra zi, de ploaie mocănească, rebelă, pisăloagă, îmbrățișată
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
și de a-i forța pe boieri să respecte măsurile luate fac să sporească din ce în ce mai mult teama ca Bucureștii să nu împărtășească aceeași soartă ca Iașii, cu toate că o treime din locuitorii săi s-au și împrăștiat și că fuga nu contenește defel. Într-adevăr, toate ulițele sunt năpădite de căruțe încărcate cu obiecte prețioase, cu mobile etc. și drumurile sunt pline de fugari; dar, cum boala bântuie aproape peste tot, se văd locuitorii alergând în toate părțile, fără a ști unde
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în cadrul combaterii maladiei în Rusia și Polonia, la 1831. Concepția medicului în ceea ce privește răspândirea bolii era dintre cele mai originale, tributară totuși vechii teorii miasmatice: dacă vântul bătea dinspre Turcia sau Țara Românească, boala începea să se întețească, iar dacă acesta contenea, atunci se micșora și virulența maladiei, după cum raporta el la 20 mai/1 iunie 1848 lui "starșîi doctor colonel Czihak" din Iași220.. De altfel, mai târziu maiorul Abegg, doctorul "garnizonului miliției" din Galați, a fost înălțat la gradul de colonel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
servească, printre altele, la redactarea în iarna apropiată a unui serios studiu anatomo-patologic asupra holerei, proiect a cărui realizare avea să fie posibilă doar în perioada postbelică. La "vremea holerei", preocupările științifice ale celorlalți bacteriologi și imunologi români n-au contenit de fel. Elevii lui Cantacuzino s-au străduit în permanență să scoată concluzii practice și chiar teoretice din experiența pe care o acumulau în cursul activității lor de fiecare zi. La fel procedau Babeș și colaboratorii apropiați ai acestuia. În
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
devenit aici o amenințare efectivă. Într-adevăr, în 1913 s-au înregistrat în București 41 de cazuri de holeră, cu 19 decese 564. Departe însă de a exprima recunoștință Serviciului Sanitar al Capitalei pentru reușita campaniei antiholerice, presa n-a contenit, în toată această perioadă, atacurile împotriva medicilor comunali pe care îi acuza fie de incurie, fie de exagerări în aplicarea măsurilor antiepidemice. La 27 august 1913, Consiliul de igienă și salubritate publică al Capitalei s-a întrunit, sub președinția primarului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
culoarea cireșului. Ne-au arătat baia. Neașteptat de modernă, curată; gresie pe jos, chiuvete albe, cu picior Înalt, pe care se afla săpunul lichid. Săpunul de pe cele trei chiuvete avea fiecare un alt parfum. Alăturat, se aflau dușurile. N-am contenit să lăudăm condițiile foarte bune, neașteptat de bune, care ne-au Încântat. După ce ne-am familiarizat cu locul de cazare, a fost chemată maica stareță, aflată la bucătărie, gătind alături de celelalte măicuțe cu care am făcut cunoștință și am schimbat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dus mortul... În a doua noapte, a simțit dureri din ce în ce mai mari în umărul rănit și că are fierbințeli. Nu știa ce să facă. A rămas în bordei. Nu se bizuia să iasă afară, mai ales pe ninsoarea care nu mai contenea. Durerile și fierbințeala îl chinuiau, dar a tot amânat întâlnirea cu hangița. A zăcut o săptămână încheiată. Mergând din rău în mai rău... Cu mare greu a ajuns în curtea hanului. Totul i se părea neschimbat. S-a oprit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu găleata. Ce mai? Eram în plină vară. Înaintam din ce în ce mai greu. După multă trudă și împins la tun, cu ultimele puteri ne-am văzut în cealaltă margine a pădurii, unde trebuia să punem tunurile pe poziție de tragere. Ploaia a contenit tot atât de pe neașteptate cum a început. ― Caii mai aveau vlagă să tragă? - a întrebat locotenentul. ― Da’ artileristul ce are alta de făcut decât să împingă la tun? Și am împins... ― După atâta „osteneală”, se cade să mai guști din paharul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un șir de patru colege care s-au perindat prin salonul meu. Trei zile. La atât se reducea, de obicei, șederea lor fericită. Fiecare își alinta bebelușul dolofan cu exces de gesturi afectuoase și mormăieli, sub ochii rudelor care nu conteneau să laude diversele mădulare ale noului membru al familiei. Și în timp ce mă prefăceam că dorm, eram sigură că imaginea aceasta se va stoca undeva în memoria mea și că voi scrie cândva despre o amărâtă care nu are norocul de
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
se grăbi să se așeze pe marginea de beton ca să se odihnească. Respira sacadat și, la un moment dat, observă că îi ies aburi din gură. Aerul devenea din ce în ce mai rece, în timp ce lui îi era tot mai frig. Deși ploaia nu contenea, zgomotul picăturilor de apă devenise mai slab. Ridică lanterna spre vârful copacilor și văzu ceața. Valuri de negură coborau de sus. Un râu albicios se scurgea peste vârful acestora revărsându-se asupra drumului. În câteva clipe era înconjurat de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că se oferise să rămână jos ca să atragă vâlva spre el. Dacă nu s-ar fi rușinat, i-ar fi cerut pe loc lui Calistrat să facă schimb. Moșul îl lăsase pe loc și plecase din nou în cercetare. Ploaia contenise și norii se răzbunaseră pe cer. Inspectorul nu putea să-și dea seama, dar probabil că luna ieșise dintre nori și se afla acum deasupra capului. Ridicându-și privirea putea distinge o zonă mai luminoasă prin ceața care de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără să-i vină creadă la îmbulzeala din jurul mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina forței cu care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuia să mă dreg cu ceai fără pic de alcool. Pe urmă, în anul cât a durat relația noastră și când eu cădeam în bețiile mele profunde de trebuia ea și cu maman să mă dezbrace-descalțe seara acasă, nu mai contenea să-mi amintească cum mă luase de abstinent. Să nu pleci până nu se termină ziarul, spune stăpâna, Portia. Eu nici n-aveam de gând, nici n-aveam unde să plec, deși altă dată plecam de la birou lăsând totul vraiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ai mei că doar așa spusese Mătușa și nu știu de ce, parcă eu mă transformam în cel din poveste sau mintea mea îi desena chipul cu propriul meu contur. Și cum a murit? tăie dintr-o dată povestea Liliana, care nu contenea să mă uimească cu felul ei direct de a întreba. L-or mâncat lupii, pieri-le-ar nesațul! Ce căuta el la lupi mătușă? întrebă iar Liliana. Apăi maică, așa i-o fost moartea. Găsise un pui de lup lovit
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Găsise cuvintul care explica totul? Fără îndoială! ne simțeam fericiți! Mai mult decât atât, ne dădeam lucid seama de prezența fericirii, fapt care îi sporea prețul. Tineri și fericiți! Și această tinerețe și fericire ne cerea să râdem fără a conteni, să comitem orice prostie, să ne afirmăm ou toată obrăznicia călcând peste reguli și conveniențe, să ne risipim ridicol energia și exuberanța care nu mai încăpeau în ființele noastre. Ce bogată a plecat în trecut prima noastră săptămână de zbor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chiar în timpul ostilităților, învinge și pune mâna pe frâne. Cine va putea să descrie cândva acest război tăcut, cu armele logicii, ale intuiției sau învățătura experienței care se sfârșește ca să reînceapă iarăși de pe aceleași poziții sau de pe altele, fără a conteni vreodată? Astfel un gând îmi sugeră cu cruzime: " Dacă, pentru a se răzbuna, Mihaela și-a găsit un... amant?" Un altul, potrivnic, interveni numaidecît: " E o femeie demnă, și femeile ca ea nu se dau decât aceluia pe care-l
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ființă deosebit de frumoasă. -Fata pustiului, fata pustiului! Au strigat cu toții în grup cu multă bucurie. -Dar ce frumoasă este! ... -Nu are asemănare în lumea noastră ... Fiecare spunea ce îi dicta gândul în acel moment și se mirau de nu mai conteneau, îndreptându-se către locul în care se afla fata. -Ce cauți tu pe aceste meleaguri? Mă întreb și te întreb: Cum ai ajuns de unul singur pe aici, cățeluș frumos? -Dar nu sunt singur. -Atunci cu cine ești? -Sunt împreună cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adiere de vânt, care tocmai și-a schimbat un pic direcția. De vorbit despre motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau să treacă, și toate o făceau în chip diferit, căci, în viața unui nebun, nicio zi nu seamănă cu alta. Când nu stătea în delir la pat, femeia se preocupa de curățenia din odăița ei, inspectând toate lucrurile și așezându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
liniștea din interior. Ea nu mai era în stare să-și trateze propria viață în mod firesc, luând-o drept una cu totul normală, ca „o viață ca oricare alta”, și nimic mai mult. De fapt, ea nu mai putea conteni acum a reflecta la lucrurile ce pe toți ne macină, la un moment dat, în viață: adică reflecta la ea însăși, la ființa ei, la rostul ei în lume și la împlinirea ei ca om. Unde îi erau, deci, toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc în pâinea care se găsește prin magazinele alimentare și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Încet, forma de umbră începu să se risipească. Cu toată lumina din jur, era greu de spus când dispăru și ultima urmă. Un moment de așteptare și dinamul refugiului Discipolului începu să piardă din putere. Treizeci de secunde, și fluxul conteni. După un timp, pila se opri. Aproape în aceeași clipă, energia magnetică a refugiului căzu la zero. Discipolul judecase foarte ingenios: deși nu putea bănui tot adevărul, luase o măsură atât de eficace, de parcă ar fi fost rezultatul unei analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
putea să facă simțită personalitatea fermă, a noului Ashargin. În sală erau deja ofițeri și încă mai veneau din mai multe părți. Sub ochii lui, alții ieșeau din cabinele de distorsoare la vreo treizeci de metri depărtare. Prezentările nu mai conteneau. Mai mulți ofițeri îi aruncară priviri aspre, auzind numele lui. Dar Gosseyn se arătă la fel de politicos cu toți. Va veni și vremea lui. Astfel atenția îi fusese distrasă. Realiză subit că sala imensă din spatele lui constituia postul de comandă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Președintelui Hardie și care mai târziu trebuia să fie căsătorită cu Gilbert Gosseyn - cu o carieră de intrigi ca aceasta în spate, cu certitudine era cineva demn de luat în seamă. Și mai ales că, după știința lui Gosseyn, nu contenise să sprijine Liga și pe non-A. Și parcă se făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]