9,770 matches
-
le-a revenit "cărăușilor", țărani recrutați de armată pentru efectuarea transportului materialelor de tot felul (inclusiv a celor de folosință sanitară) cu căruțele proprietate a lor personală. Datorită lipsurilor și extremelor osteneli la care erau supuși, cărăușii "au dat un contingent destul de mare de holerici și, în parte, au introdus în țară holera"550. Asupra nefastelor consecințe epidemiologice ale regimului inuman la care erau supuși țăranii cărăuși români rechiziționați atunci de armată a insistat eminentul chirurg și anatomist Dimitrie Gerota în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și ceva certitudini în privința noastră? Religia este telefonul fără fir dintre om și Divinitate. La Judecata de Apoi, Dumnezeu ne va adresa o singură întrebare : ceați făcut cu darul meu? Nici lui Iisus nu i s-a acceptat ieșirea din contingent. Nu toți cei răstigniți au putut să întemeieze religii. Omul de astăzi se debranșează de încorsetările sacrului. Și firul de iarbă are o motivație transcedentală. Dumnezeu nu răspunde la rugăciuni. Și nici nu ține periodic conferință de presă. Doamne, ce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și VIP. Scriu ca să-mi justific zăbava terestră. Talentul și chinul artistului polarizează magma spre sens. Scriu ca să deranjez neantul. Cultivarea talentului poate fi justificarea esențială a existenței. Adun zilnic pietre pentru soclul micii mele speranțe. Talent înseamnă ieșirea din contingent. Scriu cu gândul la agricultorul Ion, dar și la fratele lui, renumit doctor docent. Absența unui ideal în viață este un lux imbecil. Mulți visători cad sub dărâmăturile unui ideal. Singurătatea creatorului de frumos o vindecă pe a celor din
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cel învins, umilința intră ca toporul în varză. Viciile sunt asemenea buruienilor. Se descurcă și singure. Există creatori de artă care se străduiesc să conserve arta în alcool. Nici un zeu nu a avut mai mulți fani decât dolarul. Ieșirea din contingent nu rămâne nepedepsită. Artiștii de curte formează o specie perenă. Inchiziția ni s - a infiltrat în priviri. Și chiar în suflete. Pentru unii, lenea este o anticipare pământeană a raiului. Nu s - au descoperit încă daruri gratuite. Ne rătăcim uneori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Regulamentului - Eteria) 88 {EminescuOpXV 89} ["STAREA ROMEI ÎN VREMEA COLONIZĂRII DACIEI... "] 2285 Starea Romei în vremea colonizării Daciei cu romani. Politica Romei în vreme de suprapopulații: răzbel și colonizație. Elementele de colonizare din clasa a patra - care pot servi de contingent ideilor comuniste. Creștinii din imperiu persecutați pentru că profesau teorii comuniste. Probabila colonizare a Daciei cu creștini. Limba romană deznaționalizează pentru că e singurul element unitar între elemente foarte diferite. Cugetări sintetice asupra istoriei romanilor. [MUNTELE ÎN ISTORIA ROMÎNILOR] 2275B Este muntele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
lipsește sensul absolut, ultim și definitiv. Iată, deci, că angoasa este o trăsătură antropologică. De altfel e adevărat că «dacă omul ar fi un animal sau un înger, nu ar putea cunoaște angoasa». Prin urmare, a ne recunoaște drept ființe contingente înseamnă a ști că angoasa se află în fața fiecărui om și, totodată, a recunoaște că «Providența și Răscumpărarea sunt categorii ale disperării». Tot Kierkegaard spune: «Este un lucru excelent, unicul necesar și clarificator, ceea ce spune Luther: toată Doctrina (Revelației, și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
trebuie subliniat în această împrejurare este faptul că omul failibil care trăiește într-o lume nesigură - căci o atare concepție reiese din cele mai expresive curente ale gândirii contemporane - este omul care, în măsura în care era credincios, știa prin credință că este contingent. Iluminatio fidei cuprinde și apără autonomia rațiunii umane și, în același timp, dă în vileag și luptă împotriva erorilor și ororilor, roade ale abuzului rațiunii care generează monștrii. În felul acesta, iese la lumină o primă trăsătură a relevanței și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
a vieții în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
change in the Balkans, Routledge Studies of Societies in Transition, Londra. Pridham, G., Herring, E., și Sanford, G., (coord.), (1994), Building Democracy? The international Dimension of democratization in Eastern Europe, Leicester Univer-sity Press, Londra. Przeworski, A. (1988), "Democracy as a Contingent Outcome of Conflict", in J. Ester și R. Slagstad (coord.), Constitutionalism and Democracy, Cambridge University Press, Cambridge, pp. 59-80. Przeworski, A. (1991), Democracy and the market, Cambridge University Press, New York. Quercia, P. (2005), "Nel 2006 il Montenegro lascerà la Serbia
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
determine dacă o anumită logică teoretică se aplică în viața reală. Dacă o "teorie bună", în sensul unei logici riguroase a interacțiunii, este o teorie "bună de aplicat" în orice caz particular depinde nu de teorie, ci de faptele concrete, contingente. Dacă nu se ajunge la un rezultat prezis pe cale teoretică deoarece asumpțiile teoriei nu au fost în totalitate satisfăcute în situația în cauză, o asemnea "eroare" trebuie atribuită în întregime analistului. Dacă asumpțiile importante sunt satisfăcute, dar rezultatul prezis nu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o critică a credinței învestite în frontiere. Din nou, ținta principală a postmodernismului este faptul că scopul statului suveran este apărarea unor frontiere rigide. Frontierele teritoriale, ce sunt considerate limitele comunității sau identității politice, sunt văzute de postmodernism drept rezultate contingente din punct de vedere istoric, și extrem de ambigue (Ashley și Walker 1990). Ca atare, ele nu au un statut transcendental. Ca o provocare adusă delimitărilor etice impuse de suveranitatea statală, etica postmodernă "etosul diplomatic", așa cum îl numesc Ashley și Walker
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
universale, transistorice, dezrădăcinate, autonome cultural. Astfel, majoritatea constructiviștilor consideră urmărirea unei teorii generale a relațiilor internaționale o absurditate, și își limitează ambițiile la oferirea de interpretări și explicații clare despre aspecte discrete ale politicii mondiale, fără a depăși stadiul "generalizărilor contingente" extrem de precaute. De fapt, au insistat ei în mod repetat, constructivismul nu este o teorie, ci mai degrabă un cadru analitic. Singura excepție notabilă a acestei tendințe este Wendt, care s-a angajat în proiectul ambițios de a formula o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
conținutului argumentării, evidențiază ceea ce se spune de cum se spune, punând în lumină atitudinea locutorului față de conținutul transmis. În acest sens, se delimitează propozițiile asertorice (dictus) de cele modale (dictus + modus) și, de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat) sau opinabile (convingerea, considerația, părerea nedecisă, contestarea)62. Constantin Sălăvăstru constată că, în ceea ce privește eficiența argumentării, "performanța opinabilă a intervenției argumentative polemice este favorizată de parcurgerea gradată a modalităților opinabile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de o învățare teoretică, transmis prin academii, afectat altor locuri decât atelierele, slujit prin vocații glorioase. Ea este o expresie printre altele a cultului polisului. Expresia artistică, scrie Louis Gernet, nu se adaugă drept ceva mai mult sau mai puțin contingent la gândirea religioasă: ea este una cu aceasta"60. Mi se va obiecta că, din acest punct de vedere, nici religia greacă nu există și că mă joc cu cuvintele. Nu există, în această limbă, un termen canonic pentru "religie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în stare. Dar iată că, la începutul secolului, cinematograful, complicație serioasă, își însușește fictivul și narativul. Sfidează pictura de gen și de istorie pe propriul ei teren. Nu e de ajuns să vezi, trebuie să știi, replică ingenios cubistul. Evacuarea contingentului, repliere în Necesitatea Interioară. Loc pentru abstract. Și pentru fantasmă. Zăcăminte de nepătruns: Forma pură și Inconștientul. Kandinsky și Max Ernst. Odată materialul și temporalul ocupate de imaginea mecanică, arta pune stăpânire pe Spiritual. După Kandinsky, eliberarea. Duchamp, cu mult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
valori care să fi fost stabilite o dată pentru totdeauna și care să se afle în permanență în legătură cu o lume a esențelor. Nu sunt valori "întemeiate rațional" și nu sunt nici valori cu "validitate universală". Potrivit gânditorului american, ele sunt creații contingente, sub aspectul istoricității lor, adică părți ale unui "vocabular" care corespundea, în trecut, așteptărilor relative la ce înseamnă binele ale membrilor unei comunități și pe care membrii societății civilizate de astăzi le pot redescrie, survenind astfel o permanentă confruntare a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
științelor sociale. Plasând dezbaterea noastră în acești termeni, trebuie să avem în vedere două argumente principale care au fost inserate în contextul relației dintre ideologie și diversele modalități de cunoaștere a socialului. Este vorba, pe de o parte, despre argumentul contingent, potrivit căruia "putem cunoaște adevărul asupra vieții sociale, dar există totodată variate circumstanțe care îl vor face dificil de cunoscut"197. Pe de altă parte, este necesar să luăm în calcul și argumentul determinist, în conformitate cu care "cunoașterea adevărului despre problemele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că dinamica interioară a procesului globalizării este dată de o logică multicauzală, chiar contradictorie teoria socială și politică reușește să evite caracterul istoricist pe care îl presupune, îndeobște, orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Dimpotrivă, procesul globalizării este unul contingent, iar această caracteristică e dată de faptul că interdependența dintre anumite evenimente care au loc în diferite părți ale globului nu implică și posibilitatea de a controla consecințele acestei interdependențe. Pentru înțelegerea modului discontinuu și inegal în care operează globalizarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mare distanță și invers. Acesta este un proces dialectic, deoarece astfel de evenimente locale se pot deplasa într-o direcție opusă relațiilor la distanță care le-au dat formă"503. Așadar, caracterul procesului socio-istoric al globalizării, deși dialectic, este unul contingent. Prin această modalitate de a articula structura internă a globalizării, ultimele teoretizări ale acestui proces reușesc să evite tendința istoricistă pe care o presupune orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Contingența procesului globalizării este dată de faptul că interdependența
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mod necesar globalizarea politică și socio-culturală ne-ar deplasa pe terenul mișcător al istoricismului; în acest context, teoretizarea procesului globalizării s-ar apropia periculos de mult de imaginea unui proiect de inginerie socială, nemafiind interpretată în termenii unei dezvoltări dialectice contingente. Ca atare, pentru a rămâne în spațiul contingenței, trebuie să apelăm la o distincție conceptuală, aceea dintre termenii interconexiune și interdependență. Astfel, în vreme ce ultimul termen ar implica o condiție de vulnerabilitate mutuală între evenimentele economice, pe de o parte, și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lui particularitate, oricărui alt finit; nici finitul deficitar și plictisit de sine, visând steril, în febra unei exaltări pasive a sufletului, mereu alte finituri, ci universalul concret, o formă a universalului istoric-determinată, o structură completă, dar deschisă, imperfectă, dar atotperfectibilă, contingent specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre sine, ci confluente în libera ordine universală a unui singur viitor omenesc, mai cuprinzător și mai înalt.“ Voiam să spun că pământul, limba
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
interesat mai ales de ce anume urmași au mai-marii ahei, înțelegem că avea și el mândria lui de tată. Și îi dă fiului său, încă neștiutor de soartă, tot ce primise de la zei, armura, lancea, caii nemuritori. Precum și, firește, un însemnat contingent de mirmidoni, cu comandanții cei mai buni, iar, drept însoțitori, pe Foinix și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dintre ele, în legătură cu Ahile. Câtăva vreme, adunarea trupelor grecești a așteptat la Aulis. Ahile sosește în fruntea mirmidonilor săi, însoțit de Foinix, de Patrocles, de Automedon și de restul trupelor sale (Ahile a participat la campanie cu cincizeci de corăbii, contingentele oscilau între 30 și 100 de vase având fiecare câte cincizeci de vâslași-luptători; corăbiile erau grupate câte zece, în frunte cu câte un comandant: Menestios, Eudor, 32 Pisandru, Foinix și Alchidamas). Urmează debarcarea la capul Sigeu, lângă Troia. În acest
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui în ierarhia lumii aheene, căpetenia de nimeni contestată a întregii armate, care se adunase lângă Troia la chemarea lui, cu scopul știut. Veniseră acolo îmbarcați în peste o mie de corăbii, dintre care Ahile comanda cincizeci, 134 deci un contingent de forță mijlocie. Iar Ahile, locuitor al Ftiei, în sudul Tesaliei, era față de lumea grecească de atunci un principe de la marginile ei. Lângă Troia, Ahile trăiește tensiunea dintre poziția lui militară, cea mai înaltă, și poziția lui ierarhică în cadrul armatei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui particularitate, oricărui alt finit; nici finitul deficitar și plictisit de sine, visând steril, în febra unei exaltări pasive a sufletului, mereu alte finituri, ci universalul concret, o formă a universalului istoric-determinată, o structură completă, dar deschisă, imperfectă, dar atotperfectibilă, contingent specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre sine, ci confluente în libera ordine universală a unui singur viitor omenesc, mai cuprinzător și mai înalt.“ Voiam să spun că pământul, limba
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]