62,644 matches
-
este un povestitor cuceritor", virtuți așadar ce ele singure confirmă un comportament uman de o virilă cordialitate. Dacă mai adăugăm la toate acestea oralitatea unei dicțiuni poetice ce se ascultă în răsfrângeri paralele și ironice, botezate spontaneitatea înțeleasă și iluzia continuă, avem portretul unui artist ce nu pregetă să fișeze crepusculul modernității între avangarda noastră interbelică și surrealismul incisiv al anilor '90. În rândurile de față, nu ne vom referi la proza sau traducerile lui Radu Sergiu Ruba, ci doar la
Horoscop baroc by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16682_a_18007]
-
opera și prin personalitatea ce îl garanta - fiind al Domniei Voastre însuși". Oricîte s-au schimbat în cîmpul criticii din anii '40 pînă acum, oricît se cuvine a ține seama (fără a le fetișiza!) de "noile metode" venite în flux continuu și frecvent înlocuindu-se, în ritm alert, una pe alta, rămîne - să recunoaștem - o permanență a esteticului, pe care, depășind un snobism superficial ca oricare altul, nu putem a nu o lega de cei ce i-au fundamentat teoria și
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
silabe,/ Ne adună, ca-ntr-un snop,/ Să fim aceiași/ Pentru totdeauna." (p. 12) Tocmai de aceea, poetul aspiră să găsească formele imuabile. Își visează mereu Cartea, editarea mai multor volume de poezie până în momentul de față trădând o cursă continuă, neabandonată, a căutării ei. În aceste condiții, atașamentul său profund pentru Eminescu devine plauzibil. Și totuși decretarea lui drept "ambasadorul nostru/ Cu Divinitatea" ("și chiar dacă/ Încerci să-l convingi pe Domnul/ Că nu suntem atât de răi/ precum ne arată
Resuscitarea romantismului by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/16716_a_18041]
-
unui "scriitor exilat în meseria de profesor de liceu": Cum spuneam, lucrez din 1980, ca profesor de liceu. Nu știu dacă vă puteți închipui ce a însemnat asta: săptămâni cu peste 30 de ore, orare în trei schimburi, o istovire continuă, o dezintelectualizare rapidă și forțată. Dacă elevii sunt istovitori fiindcă trebuie să-i stăpânești și fascinezi secundă cu secundă, în schimb sala profesorală e extenuantă fiindcă înseamnă bârfe și rețete culinare, fiindcă mă obligă, continuu, să mimez o identitate comună
O "carte-Apostrof" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16751_a_18076]
-
substituie actului de educație și de comunicare pe care îl presupune obligatoriu existența oricărui muzeu. Subsumat, așadar, acestui proiect cultural și instituțional atît de ambițios și de complex, Salonul intrenațional de gravură mică trebuie privit ca un fenomen unitar, în continuă mișcare, cu elemente care se transmit de la o ediție la alta prin structura lui interioară și prin însăși natura regulamentului, după cum fiecare ediție trebuie înțeleasă și ca un fenomen unic și irepetabil, ale cărui resurse de înnoire sînt inepuizabile. Mai
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16791_a_18116]
-
colocvial dominat de distanțarea metatextuală, de spiritul ludic și umoristic. El se caracterizează prin puternice trăsături de oralitate, dar și prin "reciclarea" unui material lingvistic marcat, aparținînd altor registre (arhaisme, regionalisme, neologisme de ultimă oră), ca și prin apelul intertextual continuu la citate, aluzii și parafraze. La nivel lexical, rezultatul acestei tendințe e specializarea ironică a unor cuvinte - plod, odraslă, june, amor, amic, politichie, muzichie etc. - , prin fixarea conotațiilor lor mai mult sau mai puțin depreciative. Preferința pentru termenul (ușor) învechit
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
zece ani de la moartea acestui român excepțional, care a iubit Perù ca pe patria sa adoptivă". Articolul reia mare parte din informațiile cunoscute, despre cariera diplomatică și cea artistică a autorului, la care adaugă - desigur din partea soției - altele care arată continua sa relație cu țara, de care amintește și Monica Lovinescu în paginile pe care i le dedică în cartea din 1992, dar contribuie în același timp la consolidarea imaginii sale de personalitate secretă și geniu ascuns în anonimat, care trebuie
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
artiști care pot picta tăcerea. În jurul filozofului aplecat asupra cărții lui se aude tăcerea, se aude viața lui interioară intensă. Alături de el se află - nu întîmplător - o pană; un cititor serios trebuie să răspundă unei cărți, să fie în dialog continuu cu ea, să poată face sublinieri, adnotări și observații în marginea ei. Un amănunt interesant: pe una din paginile volumului din tabloul lui Chardin se află o monedă de bronz. Pe vremea pictorului, se obișnuia să se pună cîteva monede
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
care abia i-a împlinit, se îmbracă mereu subțire, chiar și cînd e ger, cel mult cu un fîș pe el și cu capul gol. Tremură tot timpul. Uneori îl aud clănțănind din dinți. Veșnic emană senzația aceea de frig continuu pe care a trăit-o în cei șaptesprezece ani de detenție. Se îmbracă sumar totdeauna. De mîncat, mănîncă puțin, glumind că marii patroni capitaliști, ca Ford, erau abstinenți; abia dacă ciuguleau cîte ceva, alcool nimic, nici dulciuri prea multe. Lasă
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
și în desenul propriu-zis - și feminin, selenar, trăind în vecinătatea materiei gestante și răscolit de frămîntări și de pulsiuni baroce, în pictură. De altfel, pictura pare și din punct de vedere tehnic, mecanic, un spațiu care se construiește printr-o continuă adăugare, prin acel proces de înmugurire expansivă tipic pentru lumea vegetală.
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
o alegere excelentă, un text edificator pentru tendințele gândirii critice americane. Radiografia jurnalismului american actual, făcută de Sheilah Kast Rosapepe și conceptele de generație X și Baby Boomer explicitate de sociologul Janelle Wilson completează imaginea unei realități complexe și în continuă transformare a cărei mișcare e surprinsă în linii gnerale în noul număr al revistei Secolul XX. Secolul XX. America, editat de Uniunea Scriitorilor din România și Fundația Culturală Română, 334 pag., 35.000 lei.
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
fapt s-au scurs 300 de ani. Ospitalitatea transportă într-o sferă diferită, plăcerea, confortul, luxul sînt în afara realului. Adevărul profund exprimat aici spune că să fii bine primit înseamnă să nu vezi timpul trecînd (opusul plictiselii), să fii în continuă sărbătoare care înseamnă suspendare a timpului (vezi Odiseea) și că, pentru a fi cu adevărat unde ești și pe deplin, trebuie să uiți de unde vii. Dar prea multă plăcere distruge dorința și eroul se întoarce la Timp ca să moară, așa cum
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
un fel sau altul, o axiologie politică pătrunsă de un relativism înțelept, de un umanism deschis, binevoitor. Mutațiile actuale ale puterii În perspectivă actualizantă, trebuie să constatăm că epoca noastră stă sub semnul consimțământului, e dominată de exuberanța lui în continuă și surprinzătoare instituționalizare. Menționăm numai trei procese capitale pe care le trăim zi de zi. 1. La nivelul cel mai înalt al puterii, consimțământul realizează o schimbare spectaculară, menționată mai sus și anume trecerea de la sistemul tradițional de comandă, unitar
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
în costume", "de largă respirație romanescă". În Esther Kahn, tînărul (n.1960) Arnaud Desplechin filmează la Londra, cu o distribuție internațională și, firește, tot în engleză! Acum cîțiva ani, la Cannes, Desplechin a venit cu un film care era o continuă conversație; în fond, ne aflăm în țara în care Paul Valéry, întrebat de o doamnă ce sport practică, a răspuns: "Conversația". O bună parte din scenariile filmului francez practică acest sport. În Esther Kahn am descoperit un alt Desplechin, adept
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
toate astea?" (raționament pe care l-a împins, în scenariu, pînă la ultimele consecințe logice!) În fine, ultimul film francez al competiției - Cod necunoscut - a aparținut unui regizor austriac de teatru și film, Michael Haneke. Un puzzle în mișcare, o continuă intersectare de fragmente din povești diferite, din lumi diferite (Estul, Vestul, realitatea, ficțiunea), lumi cu "coduri" existențiale diferite, și cu limbi diferite (franceza, africana, limbajul gestual al surdo-muților, româna). De ce româna? Pentru că la Paris, unde începe și unde se sfîrșește
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
joc "în care fiecare jucător dispune de cinci cărți, cu care poate să cîștige dacă are combinația cea mai bună sau dacă reușește să-i convingă pe adversari de acest lucru" (DEX). Jocul - în care intră deopotrivă norocul și strategia - continuă deci să ofere un model pentru a interpreta comunicarea, viața socială și relațiile politice.
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
la un liceu (uriașă distanță între tine și profesorii tăi de chimie) acum ți se întinde o foaie albă" (Bancnota). Acestei existențe înțărcuite atît exterior (prin toposul provincial), cît și interior (prin structura morală), îi corespunde apăsătoarea senzație de reluare continuă, de monotonie. Mecanica unei asemenea psihii repetitive, ducînd la impresia că nu mai e nimic nou sub soare, e un simptom al "epuizării care durează": "Ce să fac bine gloria sapă vechile galerii pentru fiii ei mai mărunți cineva îmi
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
un lichid, printre degetele celui ce încearcă a o strînge în pumni: "din sînii desenați cu stîngăcie pe varul/ adăposturilor curge lapte îndoit cu nisip" (Sînt un popor neguvernabil). Sau: "Dar nu se aude nimic. bat tunurile dintre/ pleoape" (Războiul continuu). Sau: "văd cum zidurile/ se strîng/ ca un pumn de flăcări într-un felinar/ amenințînd întunericul/ stau cocoșat și însămînțez cu sînge/ acest trup/ însămînțez cu verbe poezii care s-au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
de Gheorghe Grigurcu. De acolo, din Târgu-Jiu, unde locuiește în continuare, ca un exilat, el vede tot ce se întâmplă în literatura română. Este ca și cum un reflector și-ar plimba fasciculul de lumină asupra întregii țări. Această supraveghere atentă și continuă este fără îndoială necesară, dar creează și un sentiment de teroare. Numeroși autori îl antipatizează sincer pe Gheorghe Grigurcu, exasperați de intransigența lui (estetică și, mai ales, morală). De mai mulți ani, Gheorghe Grigurcu și-a luat și o altă
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
și mai pertinentă analiză aparține totuși celui de-al doilea. Afirmația: "Viața e vis", arăta chiar de la începutul scrierii sale Eliade, nu trebuie în nici un caz luată cu sensul de "viața e ireală", ci mai degrabă că viața este o continuă creație de miraje, o continuă intervenție a visului prin instinctul pe care îl are omul de a ieși din realitate, de a nu fi prezent, mai precis, de a crea continuu un prezent al său personal. Bovarismul și cinematograful par
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
totuși celui de-al doilea. Afirmația: "Viața e vis", arăta chiar de la începutul scrierii sale Eliade, nu trebuie în nici un caz luată cu sensul de "viața e ireală", ci mai degrabă că viața este o continuă creație de miraje, o continuă intervenție a visului prin instinctul pe care îl are omul de a ieși din realitate, de a nu fi prezent, mai precis, de a crea continuu un prezent al său personal. Bovarismul și cinematograful par a fi două dintre căile
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
oameni în jurul anului 500 și patru milioane și jumătate în jurul lui 1800. Raportată la Europa (inclusiv Rusia), populația de pe aria noastră geografică reprezenta între două și patru procente și jumătate, în același interval, doar că n-a fost o creștere continuă, ci frecvente suișuri și coborîșuri, procentul cel mai mare fiind atins în anul 650, iar cel mai mic în anul 1600. în vremea lui Ștefan cel Mare, în Moldova, erau patru sute de mii de locuitori, iar în Țara Românească de sub
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
a apăra structuri și rezultate politice în care nu era implicată. României în anii dictaturii comuniste rămînea într-un plan secundar. Și totuși, discuția ar fi putut continua, pe aceeași temă... Chiar astăzi, în cursul atîtor ani după 1989, procesul continuă: neacceptarea (sau ținerea la distanță) a celor care ar fi putut fi "utilizați" cu mult folos în viața României actuale (culturale, politice, poate și economice) se observă încă. Am mai scris despre aceste probleme. Au vorbit despre ele, și au
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
sînt valori ale teatrului românesc. Și politica lor directorială tot în jurul valorii s-a învîrtit. La un astfel de drum, trupa merge alături de cel care o conduce. Acest interval petrecut împreună este bazat pe încredere reciprocă, pe respect, pe un continuu dialog. Dacă în această zonă apar fisuri, se surpă construcția. De o lună de zile, singura instituție care avea obligația să soluționeze conflictul de la Nottara - favorabil sau nu directorilor sau trupei - este Primăria Municipiului București prin Direcția de Cultură și
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
accesam și puteam fi accesat de nebănuite alte lumi aflate la distanțe inimaginabile și pe niveluri de dezvoltare și evoluție nu numai diferite dar și contradictorii. Dar EU făcând parte intrinsecă din acest concert universal al cunoașterii și al perfecționării continue reprezentam o verigă utilă și necesară între acest ocean uriaș, nețărmuit, infinit de cunoaștere și cei din jurul meu cărora le voi transmite fiecăruia după nivelul de înțelegere cunoștințe benefice și folositoare. Nu suntem singuri și parabola întâmplării de mai sus
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]