1,024 matches
-
valoare, la nivelul textului propriu-zis, semnificația arhetipală, constantă. Liantul discursiv dintre text și co-text se stabilește prin intermediul codului semantic reprezentat de metaforă care contextualizează semnificațiile originare. Astfel, contextul este cadrul semantic în care semnificația primară devine manifestă într-un praesentum continuum, prin intermediul circumstanțelor textuale, reprezentate de meta-imagine. Astfel, la nivelul arhicodului, ca totalizare a semnificațiilor textuale și metatextuale, relația dintre text, context și co-text poate fi reprezentată în felul următor: CO-TEXT◄----------------►CONTEXT◄---------------- TEXT II.1.1. LIMBAJUL POETIC STRUCTURĂ ȘI FUNCȚIONALITATE
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dual și intermitent al semnului poetic deslușește codul poetic din dublă perspectivă, ca instanță discursivă, dar și ca entitate a existențialului semantic referențial. a. Starea existențială originară, a imaginilor, este recuperată, la nivelul textului, ca nucleu constant antinomic, ca un continuum spațial, dar și ca discontinuitate temporală: b. Metafora subordonează unui cod semantic semnificațiile originare și circumstanțele textuale, făcând posibilă, în același timp, inter-relaționarea dintre imaginea constantă și dinamica imaginilor. c. Codul gnoseologic prezintă drumul imaginii de la gestualitatea originară la cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
centrul imobil al Pământului (Aristotel). Ca entitate activă fizic, spațiul se poate subdiviza în sfere concentrice în care domină câte un element material (pământ, apă, aer sau foc). În gândirea modernă, spațiul nu mai este "abstract și vid", cu un continuum al agenților fizici (electromagnetismul), teoria relativității propunând interdependența spațiu-timp.20 În civilizația clasică, pentru Aristotel, timpul era "numărul mișcării conform antecedentului și succesorului", în timp ce pentru Sf. Augustin, timpul este o realitate insesizabilă (trecutul nu este, viitorul nu e încă, prezentul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dimensiune a spațiului.21 Această "spațializare a timpului", prezentă de la Zenon până la Bergson, restabilește echilibrul ontologic dintre elementele originare și prezent, stabilindu-se un pact continuu, prin intermediul ritului și ritualului. Timpul și spațiul, ca ratio essendi, se supun acestui praesentum continuum, recuperat prin ceremonialul "trecerilor", devenind ratio cognoscendi, ca temporalitate și spațialitate: "temporalitatea apare ca o deschidere ce se închide în prezent spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginea-cronotop capătă multiple fețe, sub puterea destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a timpului, prin coparticiparea la acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului prin conștientizarea "temporalității" și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funcționale și/sau structurale patologice acute sau cronice. În al treilea rând, accesul la îngrijirea medicală și tipul de îngrijire medicală pot fi influențate de sursele de suport social existente (Hamingway, Marmot, 1999). Factorii psihosociali pot fi plasați pe un continuum ce conține în principal componente psihologice la o extremă și o puternică componentă socială la cealaltă extremă (figura 1). Figura 1. Factorii psihosociali cu impact asupra sănătății Studiile prospective privind relația dintre factorii psihosociali și starea de sănătate, realizate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
sfera psihopatologiei: a ști și a cunoaște. Deși aparent diferite ele se completează întâlnindu-se în intenția lor finală. A ști, este partea formal-externă a problemei. A cunoaște reprezintă descifrarea conținutului intern, privind semnificația faptelor observate. Coroborate, ambele configurează un continuum metodologic al domeniului științific al psihopatologiei. Cunoașterea duce la înțelegerea fenomenului psihic morbid. K. Jaspers subliniază faptul că „putem cunoaște fenomenul psihic morbid, dar nu-l putem înțelege întrucât el este o experiență sufletească strict individuală și personală, interioară, a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
animale sunt pentru moment neconcludente. Există un număr crescând de dovezi că endoteliul reprezintă ținta și punctul de plecare al afectării angiopatice în DZ. Dacă disfuncția endotelială care este prezentă atât la diabetici, cât și în stadiu prediabetic reprezintă un continuum, atunci orice mecanism celular care operează în absența valorilor glicemice ridicate ar putea fi agravat de hiperglicemie, iar dacă disfuncția endotelială și apariția DZ sunt legate, se poate presupune că cele două entități ar putea fi generate prin mecanisme comune
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de schimb Între actori raționali, utilitariști, ce Își urmăresc propriile interese. Organizațiile sunt entități instituționalizate care generează cooperare În cadrul structurii de statusuri și roluri diferențiate și coordonate funcțional, care actorii individuali le asumă prin socializare. Piețele și organizațiile formează un continuum de-a lungul căruia Întâlnim forme de cooperare mediu instituționalizate precum câmpurile sociale ce presupun deopotrivă acțiunea rațională interesată și asumarea unor roluri sociale. Cooperarea socială exercitată În cadrul instituțiilor formale ori organizarea oamenilor În structuri sociale instituționalizate constituie o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
al Școlii de la Chicago). În cele ce urmează, ne propunem o abordare dialectică a raportului acțiune - instituții care să ne conducă la identificarea structurilor de organizare socială și a logicii câmpurilor organizaționale, spații mezo-sociale organizate ce se află pe un continuum Între piețe și organizații (structuri sociale stabile). Vom prezenta o sociologie a relațiilor de schimb economice ce se bazează pe combinarea modelului implicării (embeddedness) acțiunii În relații sociale, prin excelență sociologic, reprezentat de Granovetter (1985) cu teoriile neoinstituționaliste (Coase, 1937
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
default), cum le denumește Masten, variază semnificativ Între relațiile comerciale, de „piață”, formele hibrid de cooperare (implicarea relațiilor În rețele) și organizarea ierarhică În cadrul unei firme. Totuși, din exemplele menționate se poate concluziona că, mai degrabă, ne aflăm În fața unui continuum decât a unor valori discrete, baza legală (componenta instituțională) variind de la stabilitatea relațiilor comerciale clasice, la elasticitatea relațiilor de muncă. Williamson (1993) consideră că selectarea componentei indtituționale sau a default-ului are În vedere reducerea costurilor tranzacționale. Alegerea ar fi astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
normativ sau cognitiv. Diferența majoră Între cele două abordări constă În rolul atribuit acțiunii individuale raționale În procesul construcției și schimbării instituțiilor. Desigur, nu există o graniță, o delimitare strictă Între cele două curente, ci vorbim mai degrabă de un continuum de-a lungul căruia ar putea fi plasați autorii instituționaliști În funcție de modul În care concep formarea, reproducerea și schimbarea instituțională și a rolului acțiunii intenționale În acest proces. La un capăt al continuumului, autori precum Williamson consideră acțiunea rațională, Îndreptată
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
curente, ci vorbim mai degrabă de un continuum de-a lungul căruia ar putea fi plasați autorii instituționaliști În funcție de modul În care concep formarea, reproducerea și schimbarea instituțională și a rolului acțiunii intenționale În acest proces. La un capăt al continuumului, autori precum Williamson consideră acțiunea rațională, Îndreptată spre finalitatea propriilor interese ca fiind sursa generării instituțiilor. Instituțiile economiei capitaliste, firma și ierarhiile, dar și formele hibride, sunt rezultatul căutării raționale a eficienței, apărând ca urmare a eforturilor de economisire a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este că gradul În care implicarea favorizează acțiunea economică (În sensul optimizării tranzacțiilor și adaptabilității organizațiilor) depinde de calitatea legăturilor interorganizaționale, poziția În rețea și arhitectura rețelei (1997:60). În ceea ce privește calitatea legăturilor, acestea se plasează, În concepția autorului pe un continuum Între legături ocazionale, impersonale, de piață și legături implicate. Preluând distincția lui Granovetter (1973, 1983) am spune că, Între cele două extreme, se află legăturile slabe, legături ce permit transferul de resurse sociale (reciprocitate, Încredere, atașament), dar care, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
1994:552) care difuzează de-a lungul câmpului și ajung să fie considerate modalități obiective, luate ca atare, care inspiră strategiile practice ale actorilor. La nivelul sectorului există deja o importantă variație În ceea ce privește integrarea activităților productive. La un capăt al continuumului Întâlnim un număr relativ redus de firme care dezvoltă propriul produs, realizează activități integrate, incluzând design-ul propriei colecții, realizarea documentației tehnice, aprovizionarea cu materie primă, producție și desfacere În lanțuri de magazine sau În magazine proprii. În 2002, numai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
urmă pot produce restructurări ale relațiilor dintre actori declanșând o reorganizare a câmpului pe criterii noi. Câmpul social sau organizațional este o instanță socială de manifestare a cooperării cu grad mediu de organizare și instituționalizare. Câmpul se plasează pe un continuum Între piețe, În sens neoclasic, având o instituționalizare minimală sub forma regulilor jocului (definirea drepturilor de proprietate) și organizații ce sunt structurate În baza regulilor instituționale. În cadrul câmpului, actorii constitutivi sunt organizații productive, de reglementare, actori individuali ce acționează Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
fie surclasat de sau/sau. Se anunță intoleranțele ce vor domina literarul până în ultimele decade ale secolului al XX-lea, temperându-se abia odată cu postmodernismul. Veacul istorism-pozitivismului, al marilor legi și al sistemelor impunătoare de gândire absoarbe literatura într-un continuum de valori heteronome, concatenate și de determinisme rigide. În partea opusă termenii sunt la fel de tranșanți: arta pură sau frumosul pur etc. Survine ruptura dintre rațional și poetic. Sâmbure incandescent cu potențial seismic al stratului specific, periclitând periodic stabilitatea rețelei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
aflate în dificultate, rezidențiale sau comunitare). În continuare, tot în introducere, autorul analizează distincția dintre public și privat, menționând, printre altele, faptul că „nu avem de-a face cu o dihotomie - fie public, fie privat -, ci mai degrabă cu un continuum de la publicul pur la privatul pur”. De asemenea, spre finalul „Introducerii”, autorul dezbate problema asigurărilor sociale de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aducând, totodată, argumente în favoarea asigurărilor private voluntare și a introducerii pensiilor ocupaționale și în România, Alte
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
pentru a face față situației stresante. Anxietatea poate fi descrisă ca semnificând modificări specifice la patru nivele: subiectiv, cognitiv, comportamental, și biologic/fiziologic. Activarea (arousalul) reprezintă o stare generală de stimulare fiziologică și psihologică, a cărei intensitate variază pe un continuum de la somn adânc la stare de excitație intensă a întregului organism. Anxietatea cognitivă este componenta mentală a anxietății și este cauzată de expectanțe negative cu privire la succes sau de autoevaluări negative. În sport, anxietatea cognitivă se manifestă cel mai frecvent prin
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Vasile Septimiu Ormenişan, Cristina Ormenişan, Ioan Pop, Alexandru Mureşan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_807]
-
se face confuzie Între concepte, precum „politica de securitate națională”, „politica de apărare” și „strategia de securitate națională”. Figura 2.3. Încearcă să clarifice, grafic, distincția dintre aceste concepte. Distincția principală are la bază concepția lui Clausewitz, care vede un continuum politici - strategii - tactici (apud Jablonsky, 2006, pp. 116-120). Clausewitz considera că victoriile pe câmpul de luptă (tactice și operaționale) nu au nici un sens dacă nu răspund unor comandamente politice (ale statului). Prin urmare, strategia ar fi veriga dintre tactică și
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
proletariat-burghezie. Mai apropiat de actualitate, Robert Redfield pune sub semnul întrebării încercările clasicilor de a opune comunitatea de societate, ruralul de urban și concluzionează că între cele două tipuri polare sunt alte tipuri intermediare, în loc de opoziție existând mai degrabă un continuum. 2.2.2. Perspective teoretice actuale în cercetarea comunității După ce au debutat cu metode caracteristice monografiei (realizate de antropologi ca R. Redfield și M. Gluckman), studiile comunitare au devenit începând cu anii 1920-1930 foarte frecvente în antropologie și sociologie. Comunitatea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Dindelegan, 2004)120. Este de menționat că între polul pozitiv și cel negativ al afectivității, adică între depresie și euforie, trăirile afective sunt nuanțate, acest aspect oferind unitate universului afectiv uman. Trăirile afective ar putea fi astfel plasate pe un continuum, polii semnificând nu de puține ori "incapacitatea de a face față propriilor noastre emoții" (Marian, 2004)121. 8.2. Clasificarea tulburărilor depresive În categoria tulburărilor afective din DSM IV, pe lângă tulburarea depresivă majoră (depresia unipolară), sunt incluse tulburările bipolare și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
textul sau relația între hărți, texte și narațiune. Abordarea unor asemenea aspecte presupune însă o extensie a definiției narațiunii ca expresie a experienței umane de natură temporală, spre un construct mental complex care să implice toate cele patru dimensiuni ale continuumului spațio temporal. Pentru Ryan dimensiunea temporală a narațiunii nu se manifestă în formă pură ci în conexiune cu spațialitatea. Lectorul ar fi incapabil să-și imagineze întâmplările narate fără să le asocieze cu actorii care participă la aceste întâmplări și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
structurii narative. Când selectează însă informația pe care intenționează s-o modeleze, cartograful literar întâlnește mai multe bariere. Apare dificultatea geografică de a proiecta o suprafață curbă, tridimensională pe o suprafață plată și limitată. Apare dificultatea de a proiecta un continuum spațio-temporal multidimensional pe o pagină bidimensională. Apare, de asemenea, așa cum spune Jorge Luis Borges, dificultatea de a construi o hartă geografică de amploarea dimensională a teritoriului proiectat în plan narativ. Ryan crede că în aceste condiții cartograful literar trebuie să
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
v. cap. 5), dar și în cea a instaurării (v. cap. 4). O asemenea dimensiune se concentrează asupra rapoartelor dintre instituțiile publice și societatea civilă și se poate dispune simetric de-a lungul "axei" autonomie/control. Cu precizarea că acest continuum are diferite dimensiuni interconectate 23, se pot distinge patru posibilități sau tipuri: c.1. Autonomie; c.2. Semi-autonomie; c.3. Semi-control; c.4. Control. Simplificând prezentarea, în societate există autonomie față de instituțiile publice, incluzând partidele, în momentul în care avem
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]