2,692 matches
-
Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n bleu cu lacrimă de stea Și despletind un gând ce adormea, Pe un ciorchin, sub strugurii necopți, Ne-am contopit frenetice priviri - Adam și Eva, renăscând din sloi (Un aisberg cu țurțurii săi goi Ai reușit, pe raze, să înșiri!). S-au destrămat ninsorile, pe rând, Pe harta noastră crește-un anotimp Cu aripi noi, la margine de timp, Renaște
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de nor,Arome seci din primăveri ce morRescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți,Pictate-n bleu cu lacrimă de steași despletind un gând ce adormea,Pe un ciorchin, sub strugurii necopți,Ne-am contopit frenetice priviri -Adam și Eva, renăscând din sloi(Un aisberg cu țurțurii săi goiAi reușit, pe raze, să înșiri!).S-au destrămat ninsorile, pe rând,Pe harta noastră crește-un anotimpCu aripi noi, la margine de timp,Renaște universul mai
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
să te zăresc cum vii, neavând nici un motiv pentru a mă iubi, dar vii să mă cucerești, cănd distanță a evadat, dintre noi... A disparut ceea ce ne-a unit, ceea ce ne-a înstrăinat, iar acum când privirile noastre s-au contopit, privim în aceeași direcție. Te-ai instaurat cu ochii tăi... Lilia Manole Referință Bibliografica: Te-ai instaurat cu ochii tăi / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1998, Anul VI, 20 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia
TE-AI INSTAURAT CU OCHII TĂI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381367_a_382696]
-
și misterului feminin, al nesecatului sentiment matern, închinat bunicilor sau surorilor care ne-au înflorit viață și care trezesc în noi gânduri și sentimente ce ne înaltă într-o altă ordine, cea a curățeniei și frumuseții sufletești. Imaginea femeii se contopește adesea cu cea a iubirii. Fiecare din noi avem nevoie de atingerea blândă și buna, plină de căldură a femeii înzestrata de Dumnezeu cu căldură iubirii. Ea este împlinirea în viață prin iubire și dăruire. Fiecare femeie poartă în ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
și misterului feminin, al nesecatului sentiment matern, închinat bunicilor sau surorilor care ne-au înflorit viață și care trezesc în noi gânduri și sentimente ce ne înaltă într-o altă ordine, cea a curățeniei și frumuseții sufletești.Imaginea femeii se contopește adesea cu cea a iubirii. Fiecare din noi avem nevoie de atingerea blândă și buna, plină de căldură a femeii înzestrata de Dumnezeu cu căldură iubirii. Ea este împlinirea în viață prin iubire și dăruire. Fiecare femeie poartă în ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
morții, corpul uman pierde instantaneu douăzeci și unu de grame din propria-i greutate. Unii susțin sus și tare că această cantitate, aproape neglijabilă, reprezintă greutatea sufletului care, în momentele trecerii trupului de carne în neființă, se desparte de acesta și se contopește cu Lumina Ființei Unice din Astralul atemporal. Hmmm ! Poate părea incredibil. Oare toate bucuriile, toate necazurile, toate sentimentele omenești înmagazinate de-a lungul vieții în „hard-discul” numit SUFLET, toate iubirile și urile din noi, toate amintirile, toate experiențele noastre, se
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
a lungul timpului. Popică Mardeiaș a murit de infarct în timpul unui act sexual cu propria-i nevastă. Sufletul bietului om trecu printr-un tunel la capătul căruia se zărea o luminiță ce creștea, creștea văzând cu ochii, după care se contopi cu cea mai vie și superbă lumină ce i-a fost dat să vadă vreodată. Zări o siluetă apropiindu-se de el și simți instantaneu un sentiment imens de iubire care-i umplu neființa. - Isus ? bâigui Popescu fericit de Marea
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
de moarte au fost de venerație pentru marele Budha. Trecu din nou prin tunelul care desparte cele două tărâmuri (material și spiritual), apoi își aminti subit, cu ajutorul memoriilor sufletului ascunse în subconștient, supra și infraconștient, de viața lui anterioară. Se contopi - firește ! - cu lumina aceea puternică (dar care nu-ți provoca senzația de orbire) și zări o siluetă zvealtă apropiindu-se de el. - Budha ? îndrăzni el fericit să întrebe. - Nu, eu sunt Allah. Budha lipsește momentan; din nefericire a trebuit să
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
șoapte, Cum oare să îți spun de abia-n acest târziu, acum, Că-ți sunt o simplă muritoare în a vieții noapte? Că sunt în viața ta aceeași salcie înflorită A cărei albe, neculese si preacurate flori, Cad și se contopesc pierzându-se într-o clipită, În infinita albie a râului fără culori, În toamna urgisită de ploaie deplorabilă, Plete bălaie-n frunze răvașite cad și pier, Cu neputința dintr-o boală incurabilă În care totuși eu mă mai înverșunez să
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
autumnală”, „Gând hibernal”, „Tablou de Septembrie”, „Degeaba toamnă”, „Neguri”, Se petrece iar”, Iarnă în sat” și altele, surprind peisaje, ipostaze cromatice, nostalgii ale poetului, infuzând prilejuri de reverie și meditație asupra relației om-natură. Pe un ton elegiac, Toni Dincă se contopește cu natura. Își etalează realitățile sufletești, gândurile, filtrându-le, privindu-le din exterior, ca mai apoi să le expună pe un ecran mental, pentru lungă contemplare... „Sunt prins deja în scoarțe, mă simt stejar și-s matur, / Văd cum se
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
de o zi e tot ce-ți dorești. Ajunge, zilei, trăirea ei, să nu luăm mai mult decât putem duce! Cerul din noi ne vorbește, culorile sunt mai intense, sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii, un anotimp al nostru. Contopită-n tine, încep să mă cunosc. Purtată de tine, zările se deschid, distanțele se risipesc, imaginea prinde contururi nebănuite. Pășesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii, primesc fragmente, copleșită, o putere ... Citește mai mult CERUL DIN INIMA MEAEternul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
trage cu ochiul , pe furiș, pe la colțul cortinei spre sală. Luminile erau stinse.Nu se descifrau chipuri, doar o mare de oameni. În schimb, scena era luminată puternic. Parcă mai luminată ca întotdeauna! În momentul în care intră, Maria , se contopi cu personajul, se transpuse în pielea lui, și triumfă.La sfârșitul reprezentației, în sală s-a pornit un ropot de aplauze și toată lumea se ridică în picioare. Atunci s-au aprins și luminile. Și Maria văzu! Văzu , în dreptul scaunului de la
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
podul palmei ca trofeu, / Mă asaltează clipele din toamne, / Iar pasărea de noapte mă strigă tot mereu // Suspină lacrima de ceară-n lumânare, / Iar fruntea mi se pleacă obosită / Și mă întorc din nou la clipa-n care / Ne-om contopi în toamna mult râvnită (Toamna mult râvnită). Solilocviile revoltei Și totuși, deși timpuri s-au adunat deasupră-i, poetul nu renunță; mai luptă încă să descopere calea dreaptă, îmbrăcând hainele unui gladiator, pentru o ultimă șarja, chiar dacă și aceasta, ca atâtea
VASILE BURLUI-SOLILOCVII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374358_a_375687]
-
țărâna, e-ntuneric, m-apasă și mă strânge cu ură de mijloc. Simt sarea mărilor moarte, pe buzele arse de sete și atunci, mă deștept, sub o ploaie de stele...Toate temerile mele, dispar, luate de vânturi. Punctele cardinale se contopesc în zenit, iar acolo, acolo sus, văd Steaua milenară, veghetoare, incandescentă. Privesc spre munții înalți, spre văile adânci, întunecoase. Universul șoptește în adieri, strigă în vijelii, că exist... Dincolo de ce sunt eu, vibrații adânci îmi spun, că sunt un rod
E AȘA DE GREU SĂ IUBEȘTI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374531_a_375860]
-
ar exista persistența folclorului în Maramureș, n-am putea face vorbiri despre cultura sătească a acestui rai românesc, fără teamă de o evocare caleidoscopică. Unde se cântă cu suflet se și ivește tendința de a cânta toți, și atunci se contopesc unele într-altele cântecele, iar influențele reciproce pot să altereze valoarea. Și-atunci, intervine o forță ancestrală de rezistență a muzicii cu rădăcină și de biruință a artiștilor autentici care o preia, apără și perpetuează la răstimpuri. Așa a răsărit
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
cât mai aproape de mine Și vei vedea culoarea pasiunii mele, Ce-i de un roșu sângeriu, Ca rubinul ce picură din buza ta, Din buza ta, din care însetată am mușcat, Ca dintr-o fragă parfumată, coaptă... Vreau să ne contopim, O singură ființă-n iubire să fim!" Când o femeie îți vorbește, Ascult-o cu atenție Și înțelege că ea așteaptă, Ca primul pas, tu să îl faci... Referință Bibliografică: Patimă de femeie / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PATIMĂ DE FEMEIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374557_a_375886]
-
vechi, pastelate, pline de povești și istorie, cateva încă în picioare, restaurate și salvate de urgia vremurilor. Povestea mea și a lui Marius, povestea colecției lui, povestea lui Marius și a iubitei lui, povestea familiei lui, povestea orașului, toate se contopesc și devin în mintea mea însetata de nou și frumos,o singură poveste, o poveste de 3 zile într-o vară idilica acasă. Urmează o nouă suită de experiențe, o excursie într-un alt oraș aflat în împrejurimi, de o
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
îmi dau putere să zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și mă rematerializez Când ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ingerCe îmi dau putere să zbor.Ador cuvintele tale,Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare,Mă descompun în pulberi și mă rematerializezCand ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș.... XX. ZBOR, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015. Renasc și zbor când suntem împreună În colțul de Răi știut doar de noi, În care-mpreuna-am pictat Un colț de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
verale ) Iubito, vine toamna, cețoasă și străină - Ai fost mereu adepta ideilor impare ( Dând de-nțeles că, faptic, doar timpul e de vină...) Femeie ruginie, a buzelor-vioară... Am coborât cărarea ce duce spre uitare, Mișcările trufașe, intimități furate Le-am contopit în mine, le-am adumbrit în zare. Iubito, vine toamna...Ți-am pregătit eșarfe Din frunze seci, uscate... Sub cerul gol și mut, Pe ramurile-n salbe, pustii și scuturate, Stau sufletele noastre, strict modelate-n lut. Privesc înspre-nceputuri
IUBITO, VINE TOAMNA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373496_a_374825]
-
pe care ai împlinit-o. De poporul de care ai fost străină la început, dar pe care l-ai iubit mai mult ca mulți români. De poporul pentru care și cu care ai suferit. De poporul cu care Te-ai contopit dăruindu-i inima, sufletul, lacrimile Tale. De poporul pe care l-ai înțeles. De poporul căruia i-ai fost Mamă. De poporul al cărui puls bătea în Tine, al cărui sânge era sângele Tău. De poporul căruia i-ai trăit
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
eliberându-se de dogmatismul laicului, dar și de stridențele, vulgaritățile moderniste și postmoderniste. Dispariția ad literam a sexului explicit, a exchibiționismului afișat, prin atingerile ei feminine, capătă accente de senzualitate, de simțire asemănătoare celei divine. O alchimie plimbă, transformă și contopește, ca apoi să dispară, apărând în alte planuri și timpuri, dar rămânându-ți certitudinea că a fost totdeauna acolo; a vegheat și a așteptat, întrupându-se, având nu numai coerență spirituală, dar și transcendentă. Iubirea, speranța și perpetuarea ei sunt
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
cea regală Ți-oferă o hrană frugală. Sus în amonte de urci Poți drumurile să le-ncurci Sălbăticia te uimește, Soarele dulce te încălzește. Codrul e o nebunie, un vis, Simți că te-afunzi în Paradis, Verdele-n arămiu se contopește, Pe creste neaua strălucește. Totu-i de vis, de nedescris, Te rătăcești în luminiș. Cerbul, mistrețul întâlnești, Pe Martinică din povești. Te lași purtat în nesimțire, Ești uimit și beat de fericire. Ai vrea să te întorci napoi, Pe apele
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
umărul soțului ei drag și simțea cum inima se încălzește și devine mare și largă cuprinzând în ea cu atâta iubire pruncuțul ei iubit și pe tatăl lui...Simțea ceva nou. Două feluri de iubiri care se îngemănau și se contopeau atât de armonios: iubire pentru soț și iubire pentru fiu. Amândoi o chemau cu iubirea lor și deodată simți o îngrijorare: cum o să se împartă? Câtre cine va alerga prima dată? Amândouă iubirile erau la fel de puternice... Privi spre Dragoș, care
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
va stăpâni acest pământ! Pe ușă deschisă,ruginita de vremuri războiul din noi se-ntinde în genuni nevăzute lătra un câine ,mlăștinoase terenuri se-ntorc din iluzii să acopere mari și oceane suflete albe ,curate, caută în zările pierdute ne contopim cu știința ,suflete sârmane! Am închis ochii pentru amintirea ultimului vis am vrut să te văd zâmbind ,înainte să plec războiul din noi se-ntinde ,nu va fi interzis privim spre cer cu rugăciune,ultim ajutor armă secretă răscolește imaginații
RĂZBOIUL DIN NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371367_a_372696]