1,366 matches
-
antinomiilor imaginare, Editura Media Concept, Sibiu, 2005, p. 3. Prin aceasta, autorul se referă, însă, la un ansamblu de structuri și raporturi, care au ca punct comun ideea de opoziție. În acest sens, el vorbește de "antinomii, polarități, antiteze și contrarii", sau de "trăiri duale, de polarități și disjuncții, de relații și corelații, de antiteze și antinomii" (p. 4). 6 Liviu Petrescu, "Modelul Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2000, p. 7. 7 Dicționarul explicativ al
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Sosa (eds.), Dicționar de filosofia cunoașterii, vol. I, Editura TREI, București, 1999, pp. 59-60. 16 De exemplu, Zenovie Cârlugea operează, în extinsa sa radiografie, cu un înțeles mai larg al conceptului de antinomie, în care intră deopotrivă "polarități și disjuncții", "contrarii", "relații și corelații" "antiteze și antinomii" (Zenovie Cârlugea, op. cit., p. 4). 17 Athanase Joja, "Adevăr formal, contradicție și sofisme în istoria logicii", în Probleme de logică, vol. X, București, 1993, p. 12. 18 Athanase Joja, "Asupra unor aspecte ale logicii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
149. 443 Angela Botez, "Introducere" la vol. Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga, Editura Științifică, București, 1996, p. 10. 444 În legătură cu predilecția lui Eminescu pentru structuri din orizontul antinomicului, se poate vedea Irina Andone, "Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor, Editura Cronica, Iași, 2002. 445 În timp ce textul cărții de față își aștepta publicarea, în cadrul Simpozionului Național Constantin Noica, ediția a III-a, desfășurat în zilele de 5-6 mai 2011 la Universitatea "Petre Andrei" din Iași, am prezentat comunicarea "Elemente de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
potențialitate. Dar nu poți cuteza la o cunoaștere superioară, in divinis, dacă nu ești un om drept. Vei cunoaște tot felul de strîmbătăți, pe care degeaba te vei strădui să le aduni în diverse formule de așa-zisă "coincidență a contrariilor". Odată cu morala, lumea noastră și-a pierdut sufletul. Celebrul Axis Mundi este drept și duce către Cer, în vreme ce Anima Mundi rătăcește într-o ceață etică, într-o noapte de sens. Unii numesc asta absurd, dar absurdul nu există decît în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Orice monedă are două fețe. Ambiguitatea devine regulă. Margini vagi, vîrfuri estompate, aluzii îndoielnice, tăceri echivoce... Realitatea are cel puțin două fețe. Dar să nu fim înțeleși greșit : nu facem aici un elogiu al ambiguității. Dimpotrivă, eu cred că ambiguitatea, contrariile trebuie depășite în mersul către Unu. Aceasta nu înseamnă a gîndi prin excludere, ci prin integrare, prin armonizare. Cu cît privim lucrurile de pe un nivel de realitate mai înalt, cu atît ele devin mai transparente, multiplii se reduc, iar contradicțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e un paradox dar, pentru mintea umană, Dumnezeu însuși este un paradox. Percep lumea din interiorul său și pe Dumnezeu asemenea. Trăim, cumva, într-un spațiu intermediar. Simbolul Yin-Yang exprimă bine, cred, această îngemănată împreună trăire, această unitate inseparabilă a contrariilor. Ea este formă în act și sens în devenire. Ca oameni, o sorbim prin toți porii. Astfel, realul și sensul merg mînă în mînă, pe calea către adevăr. La fel, știința și filosofia, precum cele două picioare necesare mer sului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de credință, fără de care "ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu" (Sri Aurobindo), dor de lumina conștiinței faptului că nu există nici o cale de a scăpa de conștiință și dor de unitatea regăsită dincolo sau dincoace de lumea contrariilor, care sunt, în ultimă instanță, pure complementarități. Creația este unitate, nedivizată și nediferențiată, tot restul nu e decît iluzie, joc cosmic. Numai împreună suntem-ceea-ce-suntem. Oriunde am fi, aici și acum, numai conștientizarea acestui împreună ne poate ridica la demnitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mecanismele legării de prietenii (dragoste): a) atracție prin asemănări și b) atracție prin complementaritate. Bunul-simț a condensat și, desigur, într-o anume măsură, a și simplificat aceste explicații prin expresii de genul: a) „cine se aseamănă se adună” și b) „contrariile se atrag”. Cititorul ar putea face un interesant și, probabil, util exercițiu de transcriere de la un nivel la altul, dintr-un limbaj în altul, și a altor idei și teorii. Considerăm, prin urmare, necesară sublinierea adevărului că, în domeniul socioumanului
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
de credință, fără de care "ne jucăm de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu" (Sri Aurobindo), dor de lumina conștiinței faptului că nu există nici o cale de a scăpa de conștiință și dor de unitatea regăsită dincolo sau dincoace de lumea contrariilor, care sunt, în ultimă instanță, pure complementarități. Creația este unitate, nedivizată și nediferențiată, tot restul nu e decît iluzie, joc cosmic. Numai împreună suntem-ceea-ce-suntem. Oriunde am fi, aici și acum, numai conștientizarea acestui împreună ne poate ridica la demnitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și să le activeze în mod inconștient. Avem nevoie să redescoperim dimen siunea transcendentă, să învățăm din mituri întoarcerea la începuturi, neprihăniți ca niște "feți frumoși". S-ar putea să avem nevoie de sacrificii pentru transformare și revelație, pentru unirea contrariilor, pentru a dobîndi hrana spirituală și a merita Arborele Vieții. Artha noastră, theoria, ca și practica ei, sunt întru totul un dar al lui Dumnezeu. Unul în Tot. 4.13. Umbra Papei. La Stambul Papa Francisc I surprinde din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
în teologie, decât să-i maimuțărim fie pe nemți, fie pe franțuji, fie pe ruși (cu câteva serioase excepții).” E aici ironie puțin acidă, umor tandru și ceva (falsă) autopersiflare, dar și un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiție sau angajare religioasă și chiar politică, dăruire creștină, răceala bibliotecii sau cinism necruțător, patriotism ardent sau cioranizare vituperantă? De ce moralitatea îi ocolește pe români? Cum de s-au adunat atâtea complexe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
poem („vreau acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul întâlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sistem ontologic imuabil. Filozofia sa grefată pe cultul regulilor, ierarhiilor și autoritarismului acceptă necesitatea drept axis mundi, umanitatea avînd obligația să-și organizeze istoria după principiile ei. Spuneam că, tematic vorbind, asemenea lui Bartleby, Benito Cereno este o alegorie despre contrariile absolute, care sfîrșesc prin a se combina. În Bartleby, învinsul (copistul) și învingătorul (avocatul) ajung să fie indistincți la analiza detaliată. Aici, stăpînul și sclavul, chiar după modelul interpretării hegeliane (nu demonstra oare Hegel, în Fenomenologia spiritului, că, prin dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-L caută pe Dumnezeu este o permanentă luptă. Credința nu este ceva cu care te naști, ci este un lucru pe care-l dobândești pe parcurs. Desigur, la un moment dat, se ajunge la o limpezire, la acea armonizare a contrariilor. A.S.: E așadar un paradox... Steinhardt spunea că paradoxul, coincidentia opossitorum ar fi legea fundamentală a universului. R.D.M.: Cu siguranță. Descoperim paradoxul peste tot în natură; iată, lumina: undă și corpuscul. Cu cât pătrundem mai adânc în structurile creației întâlnim
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația poetului fără a ignora viziunea și structura intelectuală a matematicianului, de vreme ce el aspiră la unitatea contrariilor și la „elaborarea unei metode riguroase, geometrice de captare a inefabilului”. Se obține astfel o reorganizare din interior a simbolurilor poeziei și o invitare a lor de a-și arăta partea ascunsă, locul secret prin care fiecare dintre ele se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice. Structurată în mai multe părți (Niveaux de réalité, La Transdisciplinarité, La Poétique quantique, La Nature ș.a.), cartea pornește de la aceeași reverie a terțului secret inclus și a unității contrariilor și poate fi considerată și un „curs practic” de poietică, o cale de aproximare a mijloacelor de „captare” a ceea ce poeți romantici precum Nerval înțelegeau prin „poezie organică” sau „poezie transcendentală” ori poeți moderni precum Rimbaud prin „imperativul vizionarismului”. Drumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
vizionarismului”. Drumul de acces spre poezie ar fi tot fizica cuantică, înțeleasă ca metafizică pornind de la premise științifice. Astfel, imaginarul poetic nu este altceva decât imaginarul cuantic, în care cuvintele sunt cuante etc. Comentând aspirația lui N. spre revelarea unității contrariilor, a legăturii poeziei cu știința, Mircea Anghelescu îl plasează pe exeget într-o „familie” specială a esteticii românești, alături de Ion Barbu însuși, de Pius Servien și Matila C. Ghyka. SCRIERI: Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, București, 1968; Nous, la particule
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
lui Dumnezeu, îl înțelege cu această noțiune pe Dumnezeu, îl definește cu această definiție pe Dumnezeu? Nu, căci dacă l ar înțelege, dacă l-ar defini nu ar fi Dumnezeu, care este și rămâne Nevăzutul, Neinteligibilul, Indefinibilul: coincidentia oppositorum - coincidența contrariilor.“ În contrast cu Dumnezeul persoană, înfățișat drept Creator al lumii, Dumnezeul teologului este, pentru Küng, infinitul în finit, nemărginitul în mărginit, necondiționatul în condiționat, altfel spus, absolutul în relativ. Spre deosebire de tot ceea ce este finit, mărginit, condiționat, de lumea naturală, Dumnezeu nu poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
personaj cu o viață pitorească, spectaculoasă, până la un punct chiar scandaloasă prin îndrăzneală și libertate morală. Om de modă veche și concomitent de modă nouă, el face sensibilă, într-o epocă de trecere, întâlnirea dintre secole, lumi și vârste. Conjuncția contrariilor este de domeniul evidenței în atitudinile și întreprinderile lui, iar scrierile - un mozaic de preocupări practice, dar și prilej de desfătare. Lucrează mai întâi la „românirea” liniei melodice, la aranjarea și șlefuirea textelor din cântările liturgice, editând, după 1840, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
Adevărul literar și artistic", cu solidaritatea intelectuală, prețuirea reciprocă și recunoștința datorată de tânărul cronicar înseamnă în fond, pentru acesta din urmă, o sporită dificultate. Căci critica impune, în primul rând, detașare: afecțiunea, iubirea, gratitudinea și alte sentimente frumoase, precum și contrariile lor de pe versantul negativ, disprețul, aversiunea, ura, nu au ce căuta aici. Citim și evaluăm cărți, nu oameni. Pe acest principiu disociativ se întemeiază critica de întâmpinare, și cine nu îl poate asuma și transforma în reflex cade, ca tânărul
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
stării de revelație... Comparația nu merge mai departe și constituie, într-o încercare de cuprindere a unei lirici în trepte o simplă etapă de încălzire înaintea unei coborâri de sonde ce va trebui să taie în straturi de roci de contrarii consistențe, cu acces, din fericire, la alternanțe, de la stratul permisiv la cele de dură densitate, reflectând severe lumini. Sunt caracteristici prezente în toate mai vechile volume de versuri ale unui poet prolific, cu specificarea că, în timp, a intervenit o
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
-o făptură osândită de soartă să spună nimic minute în șir, ne contrazicem îndelung și cu deplină obiectivitate, ce să facem și cum să-i venim în ajutor... Fiind telespectatorii-adepți ai materialismului dialectic și având în vedere că din lupta contrariilor se naște valoarea (Haralampy a spus-o nu eu!), ne încăpățânăm să demonstrăm famliilor noastre că, la televiziune, orice e posibil. Și așa e! Sigur că, de cele mai multe ori, ne certăm minute în șir, sau chiar ore până să găsim
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Patriarh al sculpturii românești contemporane, Ion Irimescu a știut, în- tr-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe muzicală
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
dușmanul de clasă... Moment pe care nu am putut să-l uit niciodată... Acum, Ana nu mai era Ipăteasca de la patrușopt, cu pistolul în mînă... Acum, în intransigența ei brutală, bolșevică, era chiar Ana Pauker: cum seamănă între ele, cîteodată, contrariile, care, în aparență se exclud - nu și în jocul obscur al istoriei. Pentru disprețul, pentru aversiunea, pentru scîrba ei ideologică arătată mie, poeta aceasta răsfățată, avînd aerul unei cățelușe mops, cu fălcile arătîndu-și colții, trebuie să mai spun că mai
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
de angeologie - subzistă îndeobște, având termenii aruncați de-o parte și de alta a baricadei confruntărilor ideologice. Mai totdeauna s-a dovedit însă că nu se poate nici trăi, nici gândi, fără ambele aspecte și că, din perspectiva dialecticii, “lupta contrariilor” este surclasată de “unitatea contrariilor”. Astfel alternativa holistică apare, din ce în ce mai mult, ca fiind mai aproape de adevăr, confirmare târzie a celebrului dincolo de bine și de rău.. Când am auzit prima dată formula “mary stop” mi-am închipuit că este o construcție
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]