179,899 matches
-
imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă a formelor sale, depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
necesitate ironică de a visa(...)". Autorul, într-adevăr, în cursul celor 16 texte antologate, visează eficient, branșat la mari înaintași, cum ar fi Ionesco sau Beckett. Tragicomedii în fond ale comunicării și comuniunii, într-o realitate devastată de stereotipii și convenții abuzive ce nu vor zăbovi să-și probeze côté-ul aberant și absurd. Personajele suferă de frustrare, de unde și labilitatea lor psihică și de comportament între aparențele de jucători socializați și raționali și esența de evazioniști-deliranți, prizonieri revoltați ai unui vis
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului. Electoratul carevasăzică. Un an dacă nu doi, energumeni congestivi au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor (și organizatorilor colectivi) Convenția și Președinția. Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au dispărut. Alegerile au fost cîștigate, gata, agitatorii nu mai aveau nici o treabă în Hală. Au redevenit șmenarii calificați pe care-i știam. A dispărut și coada grasă, cu zbîrciții ce făceau
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă a formelor sale, depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
Dimpotrivă. Marele bărbat de stat Ion I.C. Brătianu a încheiat, în august 1916, cu aliații Antantei, pe lîngă un tratat politic care ne garanta intrarea în trupul țării a Ardealului, Banatului (întreg), a Crișanei, Maramureșului și a Bucovinei, și o convenție militară care ne promitea armament și muniție, deschiderea unui front în sud (pentru a ne apăra de o invazie bulgară) și altele. Din păcate, aliații nu și-au respectat obligațiile din convenția militară, astfel încît am înregistrat înfrîngerile amare de la
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
a Crișanei, Maramureșului și a Bucovinei, și o convenție militară care ne promitea armament și muniție, deschiderea unui front în sud (pentru a ne apăra de o invazie bulgară) și altele. Din păcate, aliații nu și-au respectat obligațiile din convenția militară, astfel încît am înregistrat înfrîngerile amare de la Turtucaia, Flămânda și altele, încît repede s-a pus acut problema retragerii armatei române (atacată din două fronturi, de la vest sub conducerea mareșalului Mackensen, și la sud de bulgari) și cu ea
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
că atunci e momentul intrării țării în război? În al treilea articol din serial deconspiră abaterile de la Constituție și de la celelalte legi, hotărîrile greșite și neîmpiedecarea adoptării acestor decizii. Și îl făcea responsabil pe primul ministru că a semnat, el, convenția militară din 1916. De aceea a cerut prea puține ajutoare militare din partea Rusiei, cînd trebuia să obțină o încincire a lor. Apoi, de la al patrulea articol din serial, generalul, știut ca foarte priceput în meserie, începe să releve marile greșeli
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
ajuta 20 divizii rusești. Ministrul de război, civil, e responsabil de alegerea colaboratorilor militari. Or el, Averescu, fusese consultat de primul ministru care l-a însărcinat, încă în 1915, cu alcătuirea unui plan de acțiune dar, din păcate, la semnarea convenției militare, n-a fost convocat, deși "era nevoie de un ofițer priceput, care să fie în măsură să judece situațiunea momentului în justa ei valoare. Nu am fost chemat". Și cu ajutorul rusesc de numai două divizii, înscris în convenția militară
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
semnarea convenției militare, n-a fost convocat, deși "era nevoie de un ofițer priceput, care să fie în măsură să judece situațiunea momentului în justa ei valoare. Nu am fost chemat". Și cu ajutorul rusesc de numai două divizii, înscris în convenția militară "este o monstruozitate militară". Și adaugă: La masa stabilirii răspunderilor trebuie să fie chemați toți autorii acestui prim pas fatal în nenorocitul nostru război". Cerea chemarea la răspundere a militarilor vinovați de dezastrul de la Turtucaia, de cel de la Flămânda
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
s-a dovedit a fi, de fapt, un mare bărbat de stat care n-a angajat țara în război decît atunci cînd tratatul politic cu Antanta ne garanta revendicările teritoriale. Nu el era vinovat, repet, că aliații n-au respectat convenția militară chiar așa insuficientă cum o prezenta Averescu, atunci, în 1918, doritor să ajungă mare bărbat politic. Și chiar armistițiul încheiat cu inamicul, inclusiv pacea de la București, n-au căpătat putere de legalitate pentru că - la sfatul aceluiași mare bărbat de
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
acumulezi mai multe defecte sau numai îți dai seama mai clar de cele pe care le-ai avut inițial? * Luciditatea e, în esență, indiscreție. * Prin exagerare, politețea devine ironică. O putem mînui ca o armă greu de contracarat, precum orice convenție care, concentrîndu-se, se arată periculoasă prin subtilitate. * Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizați, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
și ce nu într-o anume perioadă și unde, căci se știe că existau lecturi diferite în funcție de loc și timp (se vorbește de exemplu despre arcușe à la Corelli și à la Vivaldi, se știe că ritmul era supus altor convenții la Roma decât la Versailles, iar ornamentica era altfel inventată și citită în Italia decât în Franța, basso continuo avea o paletă largă de accepții, totul era legat de contexte, tradiții locale și epocă. Față de toate acestea cuvântul-cheie este "autenticitate
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
prestanță de compozitorul-dirijor care o îndrumă de un bun număr de ani, a răspuns cu promptitudine și simț al nuanței exigențelor unei partituri dificile, cu o rafinată distribuire a accentelor de "participare" emoțională și "distanțare", să-i zicem postmodernă, față de convenția teatrală aflată la baza operei. Cornel Țăranu și-a găsit și vocile foarte potrivite pentru a-i transmite mesajul muzical. Un Gheorghe Roșu în cea mai bună formă a conferit energie și fermitate rolurilor Oedip și Tiresias, secondat de tenorul
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
să vrei să te întorci acolo unde nu mai poți... acesta pare să fie resortul care declanșează derularea narațiunii, al cărei erou este Tomasz, un băiat născut în Lituania istorică, într-o familie de aristocrați polonezi. Cu tot respectul pentru convenția ficțională, la care apelează scriitorul, nu ne putem împiedica să nu speculăm asupra similarităților existente între biografia sa și cea a alter-ego-ului său romanesc. Chiar și atunci cînd focalizarea se face prin prisma copilului de nici doisprezece ani, persistă, în
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
interpretare delirantă". Acest prim capitol, Lectura eseurilor, cuprinde și, după cum ne avertizează autoarea, inadecvările și automatismele de lectură "prin care trecem, vicios, discontinuitatea în continuitate și convertim incertitudinile la certitudini". "Eseul poate fi văzut ca expresie a unui refugiu în afara convențiilor culturii; ca semn al renunțării la artificiile obositoare ale formulelor generice, la orgoliile gîndirii sistematice și la poza neutralității; ca opțiune pentru un dialog solitar și nemediat cu un obiect cuprins în lumina autentică a de-la-sine-înțelesurilor subiective și a neînțelesurilor
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
ci aproape la fel de mult și de ce s-a stat acasă. Orice s-ar spune, în primul tur nu alegătorii PDSR-ului au lipsit de la urne, chiar dacă o parte a dat voturi PRM-ului. Au stat acasă mulți dintre votanții fostei Convenții și unii dintre cei care au votat cu PD-ul în '96. Un refuz de a merge la vot care a mărit scorul, și așa scandalos, al prezenței în Parlament al PRM, prin redistribuirea voturilor. Dacă luăm la cercetat faimosul
Spargerea bubei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16567_a_17892]
-
ușilor de fier ruginite, se identifică cu o voluptate - cum să zic? - animalică, bestială cu semănătorii de ură și de crimă. Astfel de personaje, pe lângă rolul nefast, au și funcția hârtiei de turnesol: ei ne arată așa cum suntem, dincolo de machiajul convențiilor, al fricii sau al prefăcătoriei. Cum se poate ieși din această stare de paralizie morală? Foarte simplu: demascând originile răului. Făcând procesul comunismului. Arătând că omul lobotomizat de astăzi e rezultatul sută la sută al politicii bolșevico-securiste, care a retrimis
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
că există un microfilm al acestui dosar. * Așa-zisul antivadimism a devenit însă pentru destule ziare și personalități, deodată, un fel de a jura pentru Ion Iliescu. Cronicarul nu se îndoiește de buna-credință a celor care, din foști susținători ai Convenției clasice, s-au metamorfozat în susținători de ocazie ai lui Iliescu. Dar nu se poate împiedica să nu-i dea dreptate și lui Ion Iliescu însuși, cel care s-a simțit pe bună dreptate incomodat de voturile dreptei milostive. În
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
săgeata lui Câmpeanu. Liberalul cu săgeata în pătrat a luat voturi bune de la liberalii cu săgeata în cerc, văduvindu-i pe aceștia din urmă de mai bine de un procent. * Să ne amintim însă că PNL s-a războit cu Convenția, pînă aproape în ultima clipă, pe diverse motive, dar nu a avut nici o clipă vreo reacție de refuz față de pătratul în cerc al Câmpeanului, liberal aliat cu PDSR-ul. Aripa nemțeană Că județul Neamț e o zonă cu resurse artistice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
absorbite în pînză și în culoare, se manifestă simultan, în același tip de reverie și în aceeași compoziție, nu numai cu scopul de a-și spori puterea prin cumul, ci și cu acela de a redefini coordonatele vieții. Abolind orice convenție de tip retoric, anulînd pînă și cele mai palide pîlpîiri narative de care imaginea nu este niciodată cu totul străină, excomunicînd tot ceea ce ar putea fi pleonastic în transmiterea unui semnal, Corneliu Vasilescu visează, la capătulul unui traseu pe jumătate
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
cu o perspectivă, evident, datată, depășită, corectată prin evoluția bolii și a dramei. Nu este vorba aici de trucurile compoziționale prin care jurnalul (și jurnalul în jurnal) intră în corpusul unei ficțiuni literare pentru a-i sublinia gradul de artificialitate, convenția. Caietul cu coperte îndoliate, 1985-86 și Diary M, 1993-98 sunt scoase la lumină și transcrise masiv dintr-o dorință imperioasă, o necesitate aproape organică a tatălui de a merge, cât mai mult, pe urmele fiului. Certitudinile de azi (care au
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
societății bolnave și a nimicniciei omenești, toate acestea determinate istoric, lasă locul unui insert fantasy parodic, atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția de până atunci a scriiturii este abandonată dintr-odată, deschizând cu aceeași dezinvoltură un cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
atemporal, gratuit-manierist, plasat pe un cu totul alt nivel de semnificații artistice. Contrastul creat de noul orizont narativ te lasă perplex. Discursul personajului narator, convenția realistă a epicului, stilul, firul narativ însuși totul se frânge dintr-un nemilos capriciu auctorial. Convenția de până atunci a scriiturii este abandonată dintr-odată, deschizând cu aceeași dezinvoltură un cu totul alt spațiu textual. Această strategie textuală radicală, realizându-se în final și pe un spațiu restrâns, nu transformă, totuși, cartea într-un experiment literar
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
d." (ai pierdut iar moșule) Cum ar spune Eugen Negrici, avem aici o lipsă a structurării fără adaos de sens. Pe termen lung, însă, determinarea minimală își pierde din efect și chiar din radicalitate, devine monotonă, apăsătoare și, ca orice convenție care își dezvăluie repede mecanica, plictisește. Or, poeziei îi poți ierta orice, numai să nu te plictisească. Riscul cel mare vine din oboseala receptării, a scăderii interesului lecturii. Or, acest tip de poezie mizează tocmai pe semantizarea liberă în procesul
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
lecturii. Or, acest tip de poezie mizează tocmai pe semantizarea liberă în procesul liber și individual de receptare. Antiestetică, hiperrealistă și pedant biografistă, acest tip de poezie riscă să piardă restul de reprezentabilitate și să refuze orice evaziune. Căci lipsa convenției înseamnă (și) gravitate, respingerea jocului, pariul exclusiv pe realul sec. În numărul curent al revistei "Vatra", 11-12/2004, Al. Cistelecan semnează un scurt articol intitulat Poezia leneșă (postmodernească), care ar merita dezvoltat și din care voi cita un fragment semnificativ
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]