1,070 matches
-
ci se anunța prin clopoțel și sub supravegherea pedagogului. Elevii beneficiau de un program zilnic riguros. Astfel, înaintea începerii cursurilor ascultau mai întâi slujba utreniei, apoi intrau în sala de meditație pentru studiul individual. După-amiază se plimbau alături de dascălii lor, conversau vreme de o oră, după care treceau din nou în sălile de meditație pentru studiu individual. Creșterea numerică a instituțiilor școlare în acest răstimp a impus tipărirea de cărți destinate în special instruirii tinerilor. Prin urmare, se tipăresc și se
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
N-aveți mobil?", întreabă doamna Sinus surprinsă. Jenată, nu insistă. Așteptând-o pe Cléa, se lungește pe un pat. Cerul e cenușiu, dar nu mai plouă. Dimineață. Se scoală, vrea să plece, dar nu-și mai găsește pantofii. Doamna Sinus, conversând în continuare cu prietena ei, nu vrea să audă de nimic. Nu se amestecă în treburile Cléei. "Și unde e Cléa?" Ridicare din umeri: "Cine să știe unde e Cléa?" Se enervează, vrea să iasă, dă cu nasul numai de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
comunicare între "sordid și princiar", sunt trăiri ale acelora care pot pătrunde nu în formule superlative, ci în tainele orașului moldav. Pelerini ai frumosului, veniți să redescoperiți Iașul! Grupuri de tineri vioi, exuberanți urcă panta lină a Copoului spre Universitate, conversând în ritmul pașilor elastici. Vesele și elegante, studentele urcă dezinvolt spre izvoarele înțelepciunii, neștiind că fac parte din arta vie. Dacă asupra operelor plutește binecuvântarea, artiștii înșiși fiind înzestrați cu duhul cerului, asupra vieții proaspete care pulsează exploziv planează misterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
impulsuri psihosomatice, dimensiunea a patra, farfurii zburătoare, postmodernism, internet, mai nou despre democrația din U.E., terorism, statul islamic, imigranți, fericirea care ne așteaptă... Indiferent însă de temerea de moment a omului, printre ramurile pletoase ale sălciilor din marginea râului vrăbiile "conversează" matinal și gălăgios. Necuprinsă-i tainica alchimie a naturii și a vieții. 38 "Carte de analiză psihologică, meditație filozofică și înțelepciune morală" (L. Grimberg), "Carte cu adevărat mare" (A. Gide), "Cartea franceză cea mai de seamă a secolului al XVI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sarcini în cazul în care pacienții se simt anxioși în legătură cu aceasta. Ei pot avea dificultăți în acceptarea faptului că fac progrese: Într-adevăr, am vorbit cinci minute cu cineva la petrecere, dar degeaba. Ar trebui să fiu în stare să conversez cu mai multe persoane. Pacienților trebuie să li se amintească faptul că expunerea gradată implică un progres gradual, dar pașii îi vor ajuta, pînă la urmă, să se comporte așa cum și-au propus. Oamenii învață tot timpul cîte ceva. Ei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
soția lui și două mătuși locuiau cu noi. Erau vizitați de persoane elevate spiritual, bogate în experiențe diverse, mai ales generalii și comandorii care veneau adesea la bunicul meu, oameni care știau și literatură, artă, limbi străine, care știau să converseze. Mi-au rămas în minte seratele și petrecerile de Crăciun și Revelion pe care le organizau părinții mei și prietenii lor, cu infinite dificultăți pentru a întocmi un meniu decent (mai ales după 1980), dar care erau pline de viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cumpărat, mai apoi, două șiraguri de mărgele - unul de chihlimbar și unul de agate - superbe, la 200 de rupii fiecare. Cam 4,5$. Unul asemănător celui de agate, am văzut la Duty Free în Aeroportul din Moscova cu 95 euro! Conversând mult cu noul meu prieten, acesta m-a întrebat ce limbi vorbesc. Răspunzându-i grăbit - și cu o oarecare nuanță de lăudăroșenie, recunosc! - că vorbesc bine franceza, prietenul indian mi-a replicat în cea mai curată exprimare a limbii lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
În afara faptului că am fost recenzat în toate revistele și ziarele existente, am fost intervievat pentru The Today Show (douăsprezece minute record), pentru Good Morning America, de Barbara Walters, de Oprah Winfrey; am apărut în show-ul lui Letterman. Am conversat foarte aprins cu William F. Buckley Firing Line. O săptămână întreagă am prezentat videoclipuri la MTV. După ce m-am întors la Camden m-am logodit (pentru scurt timp) cu patru fete diferite care nu păruseră foarte interesate înainte de publicarea romanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Europa - America” (Madrid - pod între Europa și America), la care citesc Carlos Casares (Spania), Asli Erdogan (Turcia), Herkus Kuncius (Lituania), Paulo Teixeira (Portugalia). Nu are loc un dialog propriu-zis pe subiectul anunțat. Moderatorul, care vorbește destul de mult, făcând introduceri flamboante, conversează mai ales cu scriitorul spaniol și cu cel portughez, pentru că lituanianul și turcul răspund aproape monosilabic la provocările acestuia. Cred că s-a greșit la selecția participanților. Cei doi confrați, din Turcia și Lituania, nu au prea multe tangențe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acesta relaxant, decomplexat - ne asigura el - creierul nostru ingurgitează mult mai ușor sintagmele englezești, asemenea unei benzi de magnetofon care imprimă cu fidelitate sunetele din spațiu. Ședința finală a fost un fel de party amical, în care a trebuit să conversăm exclusiv în engleză. Ca o aruncare în valuri: trebuia să „înoți”, să te descurci, dar fără ajutorul magnetofonului și al vocii calme, mereu egală cu sine însăși, a lui Costică Mămăligă... De atunci, întâlnirea mea cu limba engleză poartă efigia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la hanul de la intrarea în localitate unde sunt cazat. în dormitor au mai apărut doi pelerini spanioli, bărbați atletici, cu bicicleta. Acum stau la o masă, mănâncă și beau o sticlă cu vin negru. La masa de lângă ei, două doamne conversează fără pauză în engleză despre condițiile de cazare, despre dușuri, șampoane și altele asemănătoare. în zare, observ niște mori eoliene ce se rotesc încet, încet, iar între elice un bec luminează puternic și intermitent, ca și becurile de pe aripile avioanelor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
argumente mai poți apela. În sinea mea te admiram, dar simțeam și plăcerea de a te întărâta. Am să te invit la o masă cu mai mulți prieteni, ambasadori bine informați, cu care este bine să te cunoști și să conversezi. Voi veni cu cea mai mare plăcere, dar numai cu ambasadorul meu. Niciodată, această persoană nu va avea acces la saloanele mele, la recepția de anul trecut, oferită cu prilejul Zilei noastre naționale, "micul imbecil" nu s-a dezlipit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
închis 76. Însă, în anul 1513 osteria continuă să ofere posibilitatea de a lua prânzul și există o străduța ce lega taverna de Stradă Regia. În această zonă, aflată în apropierea întretăierii drumului cu Strada Regia, Machiavelli se oprea să converseze cu călătorii. În scrisoarea adresată lui Vettori acesta scrie că după ce i-a citit pe poeți în acea dimineață: "Ducându-mă pe strada sau la cârciuma, am vorbit cu acești oameni ce trec, întrebându-i despre țările lor, înțelegând mai
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
peste tot. 135 Scrisoarea lui Machiavelli era datata 26 august 1513. Se face aluzie la una dintre Fabulele lui Esop, în care o vulpe este la început înfricoșata de un leu, dar apoi prinde curaj, se apropie de leu și conversează cu acesta. 136 Fruosino da Panzano, menționat și-n Documentul 3. 137 Biserică este acum cunoscută că "SS. Michele e Magno", în limba română ar fi "Sf. Mihail cel Mare", pe (stradă) Borgo Sânto Spirito. 138 Giuliano Brancacci din Florența
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nici mângăiere, nici petrecere fără tine. Ție-ți trebuie să mor eu ca să crezi deplin în iubirea mea ", declama el în 28 decembrie 1879". Etc. E în acest mod de exprimare însă ceva din felul de a vorbi, de a conversa, de a scrie, specific epocii. Mă refer, bunăoară, la un articol analitic al lui Gabriel Țepelea care, urmărind limbajul din acea vreme, în gazete, în almanahuri, în conversații banale, în corespondența particulară etc., constată frecvența acelorași șabloane verbale pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
doar că m-a întrebat dacă nu pot să-l ajut. Să-i fac o compunere din cuvintele alea șase. Spusese așa, ca și când era pregătit să experimenteze. Ia să vedem ce iese! Să încerce și o variantă excentrică. Io mă conversam cu tipa aia de care vă spuneam că eram îndrăgostit până peste cap. Sigur că a fost greu să-mi întrerup o activitate așa plăcută. Rar apucam să stau de vorbă cu ea. Avea un prieten mai mare decât noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
impresia că-l iau la mișto, că-l iau peste picior sau am spus ceva hazliu și, în consecință, râde de se prăpădește. Așa pățesc și cu străinii. De exemplu, cu niște sârbi care veniseră la noi la facultate. Ne conversam în engleza mea de baltă, ei nu pricepeau nimic din limba mea, dar erau pe jos de râs, din cauza tonului insinuant. La fel și cu nea Titi. Îl întreb cât e ceasul, întrebare factuală, de la care nu te poți aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
despre niște cărți. A dat din mână neputincios. Las’ că știi tu! - Și era doamna Mariana la telefon sau doamna Monica Pascu? Iar a meditat olecuță și m-a privit cu recunoștință pentru că-i amintisem numele individei cu care se conversase. Interesant era că Miorița, editură, tot un drac era. Ceva în afara cartierului. Dincolo de linia lui 41. Dincolo de linia tramvaiului începe o lume a dracului de complicată, mai greu de descifrat. Ce e dincolo nu merită nuanțe pentru cei din cartier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Până la optșpe ani, a fost destul de cuminte, în liceu, chiar ciufută. Apoi a dat de Vali ăsta, care în weekend o duce la munte, urcă, coboară, gâfâie, sunt obosiți și le e bine, nu mai au nevoie să se și converseze. După asta, a dat de un bizar, de un excentric ca mine. Nici la serviciu, acolo, la revista aia, nu prea comunică ea cu multă lume. Acum câtăva vreme i-a invitat șeful pe ea și pe prietenul ei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cafelei. - Iar faci pregătire? zice Rodica, insinuant, când ne ciocnim pe hol. - Da, de toți banii. - Aha, așa se zice acuma! Nu fierbe cafeaua mai repede, bulbuci maronii, temători, și ea mă ține de vorbă. Mirunei îi place să se converseze cu Rodica, mă rog, mai mult o distrează tot ce-i povestește despre nu știu care doamnă, unde Rodica face curat ca să scoată un ban. Nu știe de unde o avea aia atâția marafeți și ei să-i dea abia 500.000 pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mi-au oferit cheia enigme“. Mai bine zis, cheița ei. Fundul domnișoarei apărea pe autobuze și tramvaie într-o reclamă foarte inspirată la un sortiment nou de detergenți. Îți ieșea în cale la tot pasul. Și atunci despre ce să converseze cu ea prietenii, cunoștințele și soții care tocmai își părăsiseră nevestele? Despre detergenți? Blocul cu nici un unghi drept Lipsa de credință e de mai multe feluri. Unii nu cred în Dumnezeu, alții în microni sau în unghiul drept. Pentru meșterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din drum, din pură curiozitate. În fundul unei curți, sub niște umbrele mari, adunați la mese de lemn cu un design mai degrabă neinspirat decât rustic, o mulțime de băieți și fete, niciunul trecut de treizeci de ani, beau bere și conversau gălăgios. Nu făceau nimic altceva decât să bea bere, să vorbească și să se simtă bine, să se simtă perfectă cu tinerețea lor. Domnul Năsturel a făcut al doilea lucru de neînțeles pentru un om care mergea la o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sigur c-a murit, pentru scris era ca și mort. Zilele trecute l-am întâlnit pe una dintre străzile unui cartier mărginaș cărând cu un cărucior niște varză. Soția, și ea, târa două sacoșe pline cu legume, dar râdeau și conversau ca un bărbat și o femeie care se înțelegeau în căsnicie și se întorceau acasă mulțumiți de la cumpărături. Unii oameni nu se schimbă deloc. La șaizeci de ani, era unul dintre ei. Tocmai de aceea l-am abordat cu prudență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dacă te stânjenește înfățișarea mea - mi-a spus - poți să pleci, că nu mă supăr. Știu că-ți vine greu să mă privești“. Am glumit, i-am spus că sunt lucruri și mai rele pe lume, totuși nu reușeam să conversez relaxat. Rămâneam cu gura căscată la jumătatea frazei, cu privirea lipită de fața sa gloduroasă, mușcată de boli de piele agresive. Avea niște urechi și un nas ce meritau să fie povestite. Ce poți să spui despre un nas? Nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-se după 1990 -, profesorul își vedea de-ale lui. Nu c-ar fi fost savantul distrat pe care-l știm din anecdote, dar firma ținea un grafic foarte angajant, iar de reușita contractului în derulare depindeau cele viitoare. După ce am conversat, în oficiul unde-și pregătea cafeaua și în balconul unde-și fuma țigara, despre una și despre alta, am purces la interviul propriu-zis, care ar fi urmat să-i consume fix o jumătate de oră. Însă ne-am dat curând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]