1,116 matches
-
Ștefi, de două săptămâni i-a murit a doua nevastă, ăsta le mănâncă pe pâine, se spune că este un depravat". Se întoarce pe călcâie și pornește spre tava cu băuturi. Se clatină deja. Casa se umple de oameni, se conversează mai mult în engleză, eu stau deoparte, musafirii vin, mă salută, apoi se întrețin cu prietenii lor, se grupează. Ștefi trece din când în când pe lângă mine să se asigure că îmi este bine. O cățelușă intră pe ușă și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
XX". "Și cum vă tolerați între voi, îl întreb nedumerită, legionari, comuniști, liberali?". "Greu... Dar mâncăm bine". Îmi pare că îl cunosc de mult pe Jozsi, că azi doar ne-am reîntâlnit. Aerul șăgalnic i s-a șters de pe față. Conversăm ca între bărbați, ca între prieteni. Este prima persoană din comunitatea românească, deși este ungur-neamț din Arad, care mă face să mă simt ca acasă, în siguranță. Soarele Australiei și Jozsi îmi dau impresia de déjà-vu, parcă am mai umblat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
luat vaporul ăsta... Cei doi au urcat pasarela și i-au arătat paznicului japonez permisul de acces pe punte. Interiorul arăta ca un hotel impunător, cu candelabre strălucitoare și picturi murale. Pasagerii străini și ofițerii superiori în uniformele lor bleumarin conversau în franceză. Dușumelele erau acoperite cu covoare groase și Tomoe simțea cum i se afundă tocurile în pluș. — Tomoe, spuse Takamori ștergându-și sudoarea de pe frunte. Trebuie să merg la toaletă. Nu mai pot... — Pentru Dumnezeu! Ți-ai și găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
liniștit, Voievoade, să nu te crispezi, să nu intri la idei... Nu-i nimic serios, nu vreau nimic de la tine, nu mă leg de capul tău, nu ești obligat să mă cauți, nici măcar să mă suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
este iritată. Nu vrea daruri pentru copil, prea devreme. Cămășuța este o batistă cu două găuri, îmi vâr înăuntru degetele mari. S-a terminat apa de la masă, mă ridic să umplu carafa. Deschid robinetul, apa șterge vocile de dincolo. Familia conversează, își mișcă fețele, mâinile. Pentru mine sunt deja în spatele unui geam, obișnuitul geam aburit unde se oprește lumea când eu n-am chef de ea și ea n-are chef de mine. Elsa vorbește cu tatăl ei, îi atinge brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
celelalte camere, unde aș fi putut s-o întâlnesc pe Makiko, s-o surprind în intimitatea ei în diferitele momente ale zilei. Dar mai adesea o întâlneam pe doamna Miyagi și discutam cu ea, poate și pentru că ocaziile de a conversa cu mama - chiar de a glumi, deși cu o doză de amărăciune - se prezentau mai ușor decât cu fiica. Seara, la cină, în jurul mâncării aburinde de sukiyaki, domnul Okeda ne scruta chipurile, de parcă acolo ar fi fost scrise tainele zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dar era încă și mai conștientă de prezența lui Dean în dreapta ei. Acesta urmărise toată scena și ea a văzut cu coada ochiului că zâmbea. Apoi mai era și Toby care, în celălalt capăt al mesei, îi tot pomenea numele, conversând pe un ton destul de ridicat pentru ca ea să poată să audă fiecare cuvânt. La ora asta, ea ar trebui să se afle pe o banchetă întunecată, cu un pahar de caipirinha în mână și un tip alături în loc să îndure asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu se mai Întoarce, că voi nu le aveți cu latina. Ia mai luați un vin și hai să vă povestesc și alte chestii din culisele politichiei, că am stat azi noapte la Gâdea și la Stan și m-am conversat și cu Badea pe urmă... Da’ rămân la părerea mea și nu mi-o schimb: Crin pupă unde-a scuipat... Mi se face poftă de beție și silă de politichie... Da’ nu poci pentru ca să trăiesc nici fără stresul politic, zău
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fuzionare“. Păstrează întotdeauna, pentru orice eventualitate, o masă de treisprezece, cu un bărbat în plus. Fiecare invitat are un număr alocat în schemă. Julie avea numărul patru, iar scaunul ei era al doilea din capătul mesei dreptunghiulare, putând, astfel, să converseze cu patru bărbați. La stânga și dreapta lui Julie urmau să fie un prinț italian și un producător de la o casă de discuri, vizavi un mahăr al afacerilor imobiliare, iar în capul mesei, al treisprezecelea, bărbatul „în plus“, căruia gazda îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Larei îmbrăcată cu pantalonii Alice & Olivia pe care tu m-ai sfătuit să-i cumpăr... și să aflu c-au ieșit din modă... acum toată lumea poartă tunicile-caftan Allegra Hicks... Julie a tăcut în timp ce Mooki o consola. Între timp, m-am conversat cu Charlie. Era la fel de britanic ca și Casa Albă. Mi-a explicat că, deși se născuse în Anglia, iar al doilea nume - Dunlain - avea rezonanță scoțiană, nu se consideră britanic. Tatăl lui englez, sătul de-atâta snobism, bârfă și vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cea mai bine îmbrăcată fată. Nu făceam decât să mă întreb cum voi putea termina vreodată articolul, dacă obiectul lui principal era în mod constant absent. Daca nu ești atent, chestia asta cu cariera îți poate ruina viața socială. Am conversat un pic cu bărbatul din stânga mea, un tip care avea o fundație nonprofit pe Wall Street. Nici măcar nu observasem că scaunul din dreapta era gol până n-am auzit o voce spunând: — Mă scuzați că am întârziat. Ce nepoliticos din partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vorba de „Prologul“ la Tres novelas ejemplares y un prólogo (1920). Importantă din punctul de vedere al construcției romanelor lui Unamuno, inclusiv a „rimanului“ Ceață, este ideea de „pluralizare a intimității“ (Germán Gullón): personajele nu mai sunt inși unitari care conversează unul cu altul. Dacă rezumăm spusele lui Unamuno, când X și Y stau de vorbă, se întrețin nu două persoane bine definite, ci șase, fiecare fiind, respectiv, 1. cel știut doar de narator, 2. cel patronat de propria percepție ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care să fie mâncată, ci doar s-o scrie cu tocul și cerneala. Are dreptate Cassou, ce să caute în asemenea interviuri un om, spaniol sau nu, care nu vrea să moară și știe că solilocviul e modul de a conversa al sufletelor ce simt singurătatea divină? Și ce interes poate prezenta pentru cineva ce anume crede Pedro despre Pablo sau opinia lui Juan despre Andrés? Nu, nu mă interesează așa-zisele probleme de actualitate și care de fapt nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pământ. 1,8 km de păpșoi per capita filosoficească, în fiecare zi „lumină”. Ne întorceam când se întuneca și ne reluam locurile în paturile de sus ale dormitorului improvizat în fostele grajduri ale IAS-ului. În primele două săptămâni mai conversam despre subjecte de specialitate, că ne aduseserăm cărți să citim pentru examenul de diplomă. Apoi am clacat și ne-am adaptat. Pe jos erau bălți mari, că intra apa pe la fundație. Ne luam paharele cu șliboviță puturoasă și stăteam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a poftit în salon. O încăpere cu adevărat mare în care noi două am stat în colțul opus celui al bărbaților, cu fotoliile orientate încât ei ne puteau zări doar profilurile, iar noi le puteam vedea fața. Dar nu puteam conversa între colțurile opuse (la ei, sexul celălalt nu este nici măcar „opus”, fiindcă bărbații de-abia recunosc faptul că femeile există dincolo de bucătărie și dormitor și că și ele sunt un fel de oameni) și nici măcar nu era cazul, din respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
până cu vreo douăzeci de minute înainte de deschiderea ghișeelor, atunci cei mai tineri, nervoși ca niște începători ce erau, se repezeau pe rampă să-și ocupe locurile, în vreme ce șoferii mai vârstnici, mai ales dacă ocupau ultimele locuri la coadă, soseau conversând pe îndelete, trăgând ultimul fum de țigară, pentru că, în subteran, cu motoarele încinse, nu era permis fumatul. Sfârșitul lumii, spuneau ei, încă n-a venit, n-avea rost s-o rupă la fugă. Cipriano Algor își puse furgoneta în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în mintea lui Cipriano Algor, se gândi la ea ajutându-l la munca din olărie, însoțindu-l la Centru, așezată lângă el în furgonetă, se gândi la ea în diverse situații, din ce în ce mai intime și mai liniștitoare, mâncând la aceeași masă, conversând pe banca de piatră, dându-i de mâncare câinelui Găsit, culegând fructele dudului negru, aprinzând felinarul de deasupra ușii, dând la o parte cearșaful, fără îndoială prea multe gânduri și prea aventuroase pentru cel care refuzase până și să guste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care tocmai vrea să dea mâna cu mine când atenția îi e distrasă de sosirea unei femei cu turban împodobit cu bijuterii. Elinor mă prezintă unei doamne Parker, unui domn Wunsch și unei domnișoare Kutomi, apoi se îndepărtează, iar eu conversez cum mă pricep mai bine, deși se pare că toată lume pare să creadă că sunt o prietenă apropiată de‑a prințului William. — Spuneți‑mi, zice doamna Parker curioasă, cum se simte bietul băiat după... marea pierdere pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat imediat de o exalație explozivă care cuprinsese compartimentul, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de hârtie o bomboană. Lungă, paralelipipedică, roz. Apoi, alta, cafenie, cilindrică, lucioasă. Dulciuri, zaharicale, bomboane! Se auzi un chicotit scurt. Gina se apucă să ronțăie, cu frenezie, otrăvurile. Tovarășe Orest, L-am abordat, în sfârșit. Palavragiul nu prea vrea să converseze cu mine, se pare. Răspunde politicos și încearcă să se retragă cât mai repede. Narcis? Zilele și nopțile or fi și pentru el, știu asta, împărțite în ore de mâncare și căcare și spermă, filme, somn, policlinică, asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
identifică cu moartea! Deci, „Restul... e tăcere”, nu e tocmai tăcere, ba eu aș spune că face mult zgomot și împarte cititorii în două tabere, fiecare cu avocații ei. Sigur, o să mai discutăm pe marginea subiectului, deocamdată bine că putem conversa și regăsi de câte ori avem ceva de spus. Acum alerg cu textul la Internet (Dumnezeu să-i dea sănătate inventatorului). Al tău pentru tot restul vieții, 28 noiembrie 2005 * Mai meditez asupra celor scrise lui Clisu , mă tem să nu se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
student. Spun asta ca să mă laud cu el (o, ce rară Împrejurare!) și ca să realizați că-l cunosc bine - cel puțin, de trei patru ani, Încoace. E un om manierat, cu o figură care te trimite la eroii lui Will; conversează/discută cu gravitate, ori ironie & sarcasm (uneori, chiar umor!); scrie destul de mult - era să zic...prea mult! - dar din moment ce o face cu talent, reproșul cade. Se ocupă de istoria ...unei stagiuni, de viața unei actrițe, de biografiile unor actori, „comite
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ei! cel adevèrat încè nu i-l știu, What’s în a name?! asupra vârstei am ezitat puțin când m-a întrebat, mi-era greu sè spun cè am treizeci de ani și mai stau în fața calculatorului ore în șir conversând în jargon pe messenger, Dar, dacè tot suntem în lumea virtualè, am douèzeci și cinci de ani i-am spus atunci când nu știam cè îmi va spune vreodatè I love you, sunt trei ani de când a plecat de lângè mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care trebuie descifrat, dar cè, dincolo de coduri și maniere, crede Matei, existè în fiecare operè de artè un neprevèzut care incitè și stârnește infinite interpretèri, Aș fi putut, dedându-mè instanțelor politicoase de limbaj, sè-i vorbesc în continuare în acest stil, conversând pe marginea generoasei teme a artei, etalându-mi cunoștințele în picturè, dobândite recent de pe internet, nivel de comprehensiune Wikipedia, Studentul Matei și-a fècut temele, a studiat bibliografia, s-a informat, a rèsfoit enciclopediile virtuale! aș fi putut, apoi, ireproșabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
despre ei. Ben se ferește de privirea mea. La început arăta foarte sigur pe sine și s-a distrat de minune cu Finn când, în chip de salut, s-au bătut pe umăr ca doi adolescenți. Charlotte și Finn au conversat deja. Abia așteptau să-și înjure un pic foștii iubiți, așa că acum sunt ca două pisici satisfăcute, ghiftuite cu frișcă. E clar că nu au nici o problemă cu experimentarea și depășirea stadiului B. —Bine, fie! zic fără avânt. O voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]