4,062 matches
-
creștinului, ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă până la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, ca să întâmpine apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908 (Psalmus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Pelagius pentru că pelagianismul era, în esență, negarea experienței personale a lui Augustin însuși: așa cum am spus, Pelagius susținea că harul nu intervine înainte de păcat pentru a-l preveni, ci doar după aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertirea sa înțelesese legea lui Dumnezeu, dar nu putuse s-o ducă la îndeplinire; esențial este fragmentul din Confesiuni VII, 21, 27, în care scriitorul alege drept fundament pentru experiența sa experiența apostolului Pavel, Rom. 7, 19-25: „Căci nu fac binele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era deja monah. Deci nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. În schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian din Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului pe care de-acum îl cunoaștem. Opera a fost scrisă în jurul anului 430. Motivele spirituale din operele lui Euherie sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. În schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian din Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului pe care de-acum îl cunoaștem. Opera a fost scrisă în jurul anului 430. Motivele spirituale din operele lui Euherie sunt în esență aceleași. Ascetul trăiește retras și în liniște în așteptarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și civilizația romană din care și el făcea parte. Însă nu aceasta trebuie să fie interpretarea operei lui Salvian. El gândește ca un teolog și ca un profet și nu ca un istoric sau ca un politician. El observă cum convertirea la creștinism obținută prin legile Statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor care au rămas în esență tot păgâne. Nu numai barbarii nu sunt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcea distincție între cetatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să fie interpretarea operei lui Salvian. El gândește ca un teolog și ca un profet și nu ca un istoric sau ca un politician. El observă cum convertirea la creștinism obținută prin legile Statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor care au rămas în esență tot păgâne. Nu numai barbarii nu sunt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcea distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgânismul care era simbolul și structura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alți literați din Galia: Evagrie, Ghenadie, Iulian Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspândită în Galia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține foarte noi ??? (p. ms. 141) (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului), intitulată Dispută despre Lege între iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum et Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al cincilea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul poem este înțesat de motive moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întâmplă în general cu toate poemele acestor poeți galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sunt departe; de-acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrânit și devastările barbarilor arată că sfârșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; apare și câte-o reminiscență
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
contrastează cu stilul poeziei creștine a epocii; modelele poetului sunt Claudian, Stațiu și Virgiliu. Dar, și în cazul lui Sidonius, datoria de a se dedica, odată numit episcop, cu trup și suflet păstoririi poporului creștin, a produs un fel de convertire. El a considerat nepotrivită poezia pe care o cultivase până în acel moment, dacă nu pentru un creștin, cu siguranță pentru un om al Bisericii (așa cum spune în epistola în versuri IX, 16, 55: „pentru ca faima poetului să nu aducă atingere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
accentuat encomiastică, atribuită lui Ferrando din Cartagina (cf. PL 65, 119), aflăm (dacă e adevărat) că vorbea curent grecește și că se dedicase studiului lui Homer. După o carieră în administrația statului, iată că, la maturitate, trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărât să se dedice vieții monastice. Însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrâns să fugă din mănăstirea sa, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deloc) s-a apropiat și Boethius, îmbogățind-o cu contribuția sa personală; în al doilea rând, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sunt multe elemente specifice credinței creștine). În sfârșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boethius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-o cu contribuția sa personală; în al doilea rând, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sunt multe elemente specifice credinței creștine). În sfârșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boethius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filosofice care nu fuseseră expuse în operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținând tot timpul strânse raporturi cu papa. A condus un conciliu local organizat în Galia care, în 517, a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așadar, așa cum era obiceiul în epoca dinainte, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale culturii medievale. Literații din regatul romano-vizigot sunt preocupați în secolul al șaselea mai ales de religie și morală spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. În cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atât a vizigoților înșiși cât și a populațiilor păgâne care mai trăiau încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atât a vizigoților înșiși cât și a populațiilor păgâne care mai trăiau încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întâmplat când regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase împotriva lui. Momentul era foarte periculos pentru regatul vizigot, având în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de canoane destinate societății spaniole. În același timp, s-a înregistrat o intensificare a activității literare a Bisericii în care au fost implicați chiar și regii: regele Sesebut, de pildă, a fost un scriitor și un poet destul de cultivat. Așadar, convertirea vizigoților a fost un succes deplin al comunităților creștine din Spania, a fost rezultatul activității lor energice. 1. Martin din Braga Înainte de Isidor de Sevilia, cea mai însemnată personalitate din Spania a fost Martin de Bracara (astăzi, Braga) care s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2. Leandru din Sevilia Printre scriitorii minori (sau mărunți) din Spania vizigotă îl putem aminti pe Leandru, originar din Cartagena, fratele mai mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. Într-adevăr, el a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese și la Constantinopol în 582 unde îl cunoscuse pe Grigorie care apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mare al faimosului Isidor, episcop de Sevilia; Leandru a fost călugăr și a desfășurat o intensă activitate de convertire a vizigoților. Într-adevăr, el a fost sufletul conciliului din Toledo care a consfințit trecerea lor la catolicism ca urmare a convertirii regelui Reccared, în 589. Leandru fusese și la Constantinopol în 582 unde îl cunoscuse pe Grigorie care apoi avea să devină papă; printre epistolele lui Grigorie cel Mare găsim și unele adresate lui Leandru căruia acesta i-a dedicat și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
4. Cronicari Au existat și autori de cronici: de exemplu, Ioan din Biclarus, episcop de Gerona din 592 până în 621. Era un got de religie catolică, educat la Constantinopol; întors în Spania, a asistat la luptele care au dus la convertirea goților la catolicism. A scris o Cronică prin care continuă opera lui Victor din Tunnuna ajungând până în al patrulea an al domniei lui Reccared, adică se întinde din 567 până în 590; această Cronică este foarte interesantă pentru că prezintă întâmplările din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se focalizează asupra evenimentelor din regiunea sa, asupra războaielor purtate de regele Leovigild pentru a recuceri Spania de la bizantini și asupra conflictelor dintre Leovigild și fiul său, Ermenegild, care, convertit la catolicism, se răsculase contra regelui. După aceea, urmează povestirea convertirii lui Reccared la catolicism, fără ca lucrul acesta să implice și condamnarea lui Leovigild care, totuși, tocmai pentru acel motiv se luptase cu fiul său rebel și îl întemnițase. Așadar, Cronica prezintă evenimentele din Spania, dar povestitorul rămâne întotdeauna loial față de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestuia, regele Reccared. Între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat probabil de acel episod crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism în 587-589 în cadrul conciliului de la Toledo. În 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și de stima regilor vizigoți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
său Leandru, și rămâne aici până la sfârșitul vieții (anul 636), bucurându-se de prietenia și de stima regilor vizigoți. Sigur de autoritatea sa, organizează al doilea conciliu provincial de la Sevilia în 619 și conduce marele conciliu de la Toledo din 633. Convertirea goților la catolicism a fost, nu încape nici o îndoială, un eveniment cu o semnificație majoră pentru istoria Spaniei, a catolicilor din acea țară și a lui Isidor însuși: era nevoie, așadar, de eforturi pentru reeducarea culturală (în sensul cel mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
maiora) care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta, mai lungă, în 625. Însă opera sa profană cea mai importantă care i-a adus și cea mai mare faimă este o vastă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scripturae) și în Întrebări privind Vechiul Testament (Quaestiones in Vetus Testamentum). c) Doctrina creștină În sfera dogmaticii și a moralei creștine, partea cea mai semnificativă este reluarea doctrinei augustiniene a harului și a liberului arbitru și a temelor ascetice axate pe convertire și pocăință, derivate din tezele lui Cassian. Doctrinele etice ale lui Isidor sunt adunate în cele trei cărți de Maxime (Sententiarum libri tres) care, potrivit unor studii recente, trebuie plasate în ultimii ani de viață ai scriitorului, adică în perioada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ni l-a transmis într-o cantitate atât de mare. De aceea, erudiția lui Isidor nu trebuie înțeleasă ca un simplu conglomerat de informații, ci trebuie văzută în raport cu viața și personalitatea autorului care, catolic dintotdeauna, asistă în vremea sa la convertirea unui întreg popor la dreapta credință și vrea, de aceea, să ofere societății sale recent convertite un sistem cultural valabil atât în plan profesional cât și în plan religios. Isidor era perfect conștient că aceasta era sarcina sa permanentă, atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]