5,945 matches
-
în Totul sau nimic: Ovidiu vrea să treacă repede la fapte, iar necunoscuta îl amână sistematic. Negocierile sunt de un comic involuntar. „Doar puțin, așa, un început...“ - se milogește la un moment dat Ovidiu. Când ea se lasă, în sfârșit, convinsă, avem vaga bănuială că el nu se va ține de cuvânt. Limba de lemn a poeziei Autor de sonete și glose, Vasile Mustață respectă cu strictețe regulile acestor vechi forme fixe de poezie. Din strădania lui rezultă poeme cu o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
greșeli de gramatică, de genul: „A urmat focul, cina, așteptarea.“ Dacă erau doar focul și cina, mai puteam trece cu vederea singularul verbului. Dar focul, cina și așteptarea, toate trei, a urmat?! Editura Emia, optimista editură Emia, cea atât de convinsă că volumul va suscita un interes devastator în țară și în străinătate, ar fi trebuit să facă și precizarea: „Nici o greșeală de gramatică din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea noastră scrisă.“ Un mach-ist surazator Feministele din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
folosire hazardată a mijloacelor lingvistice. Este exact ceea ce se poate observa citind versurile scrise de Beatrice-Silvia Sorescu. Beatrice-Silvia Sorescu a publicat o carte, La țărmul pleoapei (ROM TPT, Craiova, 2002), plină de absurdități. Autoarea le folosește cu o siguranță surâzătoare, convinsă fiind că în felul acesta își afirmă dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de faptul că între subiect și predicat nu se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-o cît a putut. Noroc că vodca stătea în mîna lui Darie. Ai înnebunit, muiere? Vezi că-ți mut falca cît ai zice pește! Să i-o muți lui mă-ta și lui Cîrteală al tău! Darie se apropie amenințător, convins că nu va fi nevoie de o demonstrație de forță. De obicei, în astfel de situații, Saveta o lua la picior. De data aceasta, muierea pune mîna pe bărdiță. Vino, bețivanule! Te ciopîrțesc și... la valiză cu tine! Darie este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aduc de la București? Tu îmi ești de ajuns. Mergem puțin prin nord? Să văd... Bine, te aștept vineri. Pa. Pa, iubire! Lena avea un talent unic de a nu-și încurca vizitatorii. Pentru secretarul Corbu avea o mare slăbiciune. Era convinsă că acesta poate fi o soluție la celibatul său. Era aproape la cincizeci de ani, avea soția mai mare decît el cu doi ani și n-avea copii. Chiar bîzîise cîndva de o însurătoare, dar ea s-a făcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prelung, fără sfîrșit. Își pune uluită mîna la ureche și devine confuză. Se îmbracă în tăcere și pleacă fără a mai spune ceva. Dan este buimac și privește cu o neutralitate de bovină tîmpă: Nu-mi mai trebuie nimic, afirmă convinsă Claudia. Dar i-am păpat caimacul, se grozăvește Dan. Sînt încă foarte tineri și alte pățanii îi așteaptă în viața asta atît de plină de neprevăzut. Tino și Tina Revenit în familie din Italia, Romeo Panaitescu a fost primit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Genia, marginile sunt perceptibile doar atunci când te temi de hău, așteaptă-mă, vin în curând să-ți alung spaima. Om drag, icoană, contur, umbră, nisip, înger, așteaptă-mă, mai am de lepădat o singură cămașă. Sufletul meu greu se lasă convins să umble gol prin lume. Privește-i veșmântul: mâinile îi sunt pătate până la coate de dragoste, pieptul îi este împodobit cu degetele unei inimi de copil, înflorește trifoiul în poale. Petre, în această biserică ai primit însemnele cerului: ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în interiorul țării. Dimpotrivă, i-au ales pe cei care aveau mai multă abilitate, pentru a-i folosi la negocieri. Căci, dacă nu este vorba decît de a menține ordinea și dreptatea în stat, onestitatea este de ajuns; dacă însă trebuie convinși vecinii și urzite intrigi, se știe bine că probitatea nu-i atît de potrivită ca abilitatea și inteligența. Mi se pare că un principe nu va recompensa niciodată de ajuns fidelitatea celor care-l slujesc cu zel; există în noi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe la ea rudele și consătenii. Găsind-o cu fața la perete și văzînd că nu se Întoarce la auzul glasurilor, un unchi a Întrebat-o: — Mă cunoști, nană Mărie? — Da. — Cine-s io? — Radu. Nu s-a Întors nici cînd a răspuns convinsă că eu eram cel ce venise de la București să-și ia rămas bun. Nu venisem. A luat-o Dumnezeu a doua zi, În lunea din Săptămîna Mare. Îl luase și pe tata cu aproape opt luni mai devreme. Îl prinsese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tâlc, ciocănindu-și discret tâmpla cu degetul. ..."În numele comuniștilor italieni și a solidarității muncitorești internaționale... vă solicităm, dragi tovarăși români... să revedeți cu toată seriozitatea și responsabilitatea... cazul tovarășului Lucrețiu Pătrășcanu, personalitate marcantă a mișcării comuniste și muncitorești internaționale... Fiind convinși că în acest caz este vorba de o regretabilă eroare și că de dumneavoastră depinde ca ea să fie îndreptată mai înainte de a fi prea târziu..., vă rugăm, dragi tovarăși români... să luați toate măsurile necesare... în vederea eliberării și reabilitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de revoltă permanentă. Cu toate că trebuise formal să se conformeze deciziei luate de conducere, ca să nu rămână pe drumuri, dar și în virtutea spiritului de disciplină cu care fusese deprins din copilărie, el nu era nici pe departe resemnat cu soarta, convins fiind că serviciul de la cimitir nu era decât o scurtă și tristă paranteză a carierei sale inginerești. Simțea, știa, era perfect conștient că pregătirea și competența lui meritau mai mult decât această pasageră și jalnică situare pe scara ierarhiei profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vorbeam așa, în principiu, îi explică Sever. Că azi toate sunt pe interes... Dar în fine! Să vedem ce-o să mai fie... Eu cred că prietenul tău e om serios, fu de părere Norica, repetându-i că ea una era convinsă că lucrurile aveau să-și afle o rezolvare cât se poate de potrivită. Trecură, însă, zile și săptămâni și amicul lui Sever nu mai dădu nici un semn de viață. În schimb, într-o seară de pe la începutul lunii mai, după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
eu și planuri de distracție, să nu crezi că o să mă fac călugăr... Dar toate la timpul lor! Bine, Victoraș, așa o fi, numai sa nu-ți strici ochii, că stai prea mult cu nasu-n cărțile alea, spunea Mafalda, deloc convinsă și liniștită de această logică a fiului ei unico. Într-o zi de septembrie, proaspătul student al familiei ieși în oraș și, după ce își făcu niște fotografii la minut, pentru legitimație, luă la rând toate librăriile din centru, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spună "Harașo" la Brodoc, iar al doilea, complet necunoscut, mai tânăr, au intrat în camera lui Gerhard care slujea și de birou. După vreo jumătate de oră l-au chemat pe Vasili căruia ofițerul cel tânăr, care părea un comunist convins, foarte îndoctrinat și neînduplecat, i-a pus cu o voce ce-ți îngheța sângele în vine sumedenie de întrebări de sondare a memoriei, de comportament, de disciplină. Vârstnicul a continuat cu o voce mult mai conciliantă, cu întrebări simple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am recunoscut ca ființă care vibram la unison cu atmosfera de acolo. Acasă, ritualul mi se pare că uită să se mai sfârșească. Aici parcă stă mereu cu ochii pe orizontul finalului. Acasă am întâlnit și preoți despre care eram convinsă că au chemare, că trăiesc aproape mitic în timpul slujbei. Aici, Dumnezeu să mă ierte, parcă a fi preot nu este decât o ocupație oarecare din nomenclatorul meseriilor. Poți comunica oare cu un preot pe care-l întâlnești o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bine. Ardeau de curiozitate să pătrundă în intimitatea celeilalte. Cu chipul său vesel, de personaj de poveste, căsuța te întreba din ochi dacă nu vrei să-ți mai înșire încă o dată peripețiile lui Hänsel și Gretel. Pentru că nu te lăsai convins, începea să-și depene epopeea muzicală a celor doi minunați eroi de poveste, prin vocea lui Engelbert Humperdinck. Era de poveste căsuța. Capela, înălțată pe verticala unei îndrăzneli care căuta cerurile, avea aerul unei păsări care ar vrea să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru vară, căci părinții mei sunt plecați în străinătate și vor să fiu cu cineva care să poată avea grijă de mine. Dacă vei fi aici toată vara, ți-i voi prezenta pe câțiva din prietenii mei cu care sunt convinsă că te vei înțelege bine. Vino, spune câte ceva despre tine! Vorbirăm un timp și venisem înapoi la grupul unde era și Angi. Ciudat, parcă fusese cu mine tot acest timp. Ce ciudat fu să constat că de fapt el fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am fugit? De ce fug oamenii? Unde fugii? Departe, foarte departe. Cât mai departe. Și data viitoare voi proceda la fel. Mă sperii și fug. Există o plăcere în a fugi. Să fugi e frumos, e bine. India? În India sunt convinsă că am fost mai mult decât cei care chiar au călcat acel pământ. Eu în minte mea , mai bine. Cine mă iubește? Pe mine cum mă iubești? Pe cine iubesc? · · · · Je ne sais pas. Într-o zi frumoasă de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
extraordinară, nu? (La Veneția toate nopțile sunt) Da, am observat și eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu-și mai poate desprinde privirile de la mine. La el eu văzusem ceva nemaiîntâlnit. Însă eram convinsă că mi se părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea inima după el. Însă nu vroii să mi-o dau pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vezi? Asta este. După plecarea Leontinei, Natalia și-a făcut un proces de conștiință ajungând la concluzia că vară-sa a avut perfectă dreptate, deși cuvintele ei înțepătoare o cam deranjaseră. S-a hotărât să-și pună nădejdea în Dumnezeu, convinsă că poate o va ajuta mai mult decât doctorii. Leontina a trecut pe la Matei înainte de plecare. — Acum știu de ce mi-ai pus acele întrebări. Ai crezut că mintea Nataliei a luat-o razna. — Aceeași părere a avut-o și bolnava
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna Istorisiri nesănătoase fericirii 7 dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie să i se amputeze partea bolnavă. Nu cedează. Învață să scrie cu stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în 110 Rareș Tiron joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
există uneori în viață situații cu două fețe, iar eu, orbită cu totul de radicalismul meu (pe care mi-l condamn acum), să nu fiu capabilă să văd decât pe una și, pe urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... 188 Rareș Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acum), să nu fiu capabilă să văd decât pe una și, pe urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... 188 Rareș Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de centimetri, "nu sunt decât niște muncitori, care, în cel mai rău caz, o să ridice din umeri. N-o să aibă nimeni curajul să se lege de tine". Ca suprem argument persuasiv, adaug că ne învârtim în cerc de o oră. Convinsă oarecum, ea mă însoțește, incertă, blândă, fără nerăbdare, pe îngustul drum improvizat care conduce la intrarea în perimetrul schelelor. Distanța dintre noi și grupul de lucrători se micșorează vizibil: în fine, ajungem față în față. Surpriza este totală. Toți ne
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]