1,710 matches
-
doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
nu vrei să afli, crede-mă! Câtuși de puțin! S-au întâmplat, adineauri, lucruri mai grave ca dezertarea, pe timp de război! Morți, răniți... Tu dormeai dus, băi, boierule, că n-aveai treabă! O-hooo... și-ncă cum dormeai, ca o copită, ca o loază, puiule! Portretul fotbalistului vândut, la tinerețe! Boier Bibescu! Boier Bucă! Anesteziat, cloroformizat, lobotomizat, cu bășini, ce era la brăcinaru' tău! Fagure! completează Dănuț. Copilaș drăgălaș, având curu' plin de caș! À propos, ți-ai uscat cioarecii? Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o trăsură, prefectul poliției, în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a adăpat, când le-a băgat în grajd să le lege la ieslea lor, nu se știe cum și ce, dar s-a pomenit cu iapa roaibă, sperioasă, că începe să sară în două picioare, ș-apoi să zvârle din copite până tot l-a zdrobit pe bietul om de I-au scos pe cergă afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre. Grigore era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sub soarele umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru ni se părea că au farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai tropot de copite, iar granitul lucios al caldarâmului începea să reflecte strâmb albastrul cerului; în locul beznei prin care-o condusesem toată iarna pe Gina spre casă, acum înaintam amândoi printr-un crepuscul de vis, cu miros de iarbă și calcar vechi, cu ferestre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor, zăceau, cu labele întinse, păianjenii. Ciudat că aceste fețe ale groazei n-au apărut niciodată în tablourile medievale despre ispitirea Sfântului Anton, despre gurile infernului, sau ca întruchipare a diavolului în centrul iadului. Pe lângă el, dracul cu coarne și copite e ridicol. Și ce nume aveau, cum se înșirau în borcanele lor: toate sugerau, în înțeleaptă latină, cutremurarea, oroarea. Unii erau groși, cu corpul vânjos și picioare scurte, cu gheare vizibile, alții întindeau căngi roșii ca muiate în sânge. Unii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ridice în picioare din nou, ceea ce umplea sala de trepidații; în jur, în toate cuștile de sticlă, animalele, erbivore și carnivore, începuseră să se întindă, ca după un somn lung. Leoparzii își unduiau coada și mârâiau, antilopa gnu bătea din copită, girafa își întinsese înainte gâtul pătat, în diorama cu "Viața în Antarctica" ,uriașul elefant de mare, cu colți de trei ori mai mari decât ai morsei, răgea deja, cu grăsimea tremurîndu-i sub pielea lucioasă. Fugeam disperați și auzeam în urma noastră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ferman, să-și scape capul. Străbunicul și-a trimis întîi familia la loc sigur, în Silistra, unde mai avea neamuri, iar apoi, doar cu un vătaf care-i era mai credincios, au luat-o noaptea pe gheața Dunării, cu copitele cailor învelite în câlți. Din negură au ieșit deodată acîngiii cu iataganele trase și i-au prins lângă rădiile de la mal. Cincizeci de ani urmașii lui au rătăcit prin Bulgaria și Banatul sârbesc, au trecut la nemți făcând comerț, din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cavalerului. Ușori ca fulgul, săriră din camion, se îndreptară la pas spre gardul de la stradă, peste care trecură atât de lent, încît zborul lor prin aer părea că nu se mai termină. Mult timp am auzit, din ce în ce mai stins, tropotul de copite în josul străzii și un nechezat ca de pe altă lume... Când și această arătare s-a stins, am așteptat degeaba să se spargă și ultimul ou, al meu. Dar el nu s-a spart niciodată. De atunci l-am purtat tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aruncat pe umeri, peste cămașa lungă de noapte, cu trupul năpădit de o transpirație lipicioasă, cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă copitele calului pe caldarâm și fâșâitul roților faetonului, și zgomotul garnițelor de lapte care se ciocneau între ele. Aceasta era ora la care se simțea totdeauna mai bine, lumina sângerie a răsăritului se făcea trandafirie, păsările ciripeau asurzitor în grădină... El
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac, care mai păstrează un aproximativ aspect de hrană pentru oameni... niște zgîrciuri, parizerul ăla scîrbos, margarina aia ca un săpun... are gust de săpun... Ai Înnebunit? Nu-ți mai amintești ghearele de pui... copitele de porc? Ai uitat celebrii adidași de porc? Ai uitat că astea sînt singurele „alimente“ pe care le mai găsești În magazine? Cu greu, abia dacă, doar stînd la niște cozi infer nale... Du-te la cofetărie, plăcinta cu brînză
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bate iar toamna în ferestre, iubito și, din nou, tăcerile vin ca zăpezile, încât aproape orice duce gândul înapoi la satul natal, ale cărui zvonuri numai el, poetul, le aude, după cum tot el le poate recepta pe cele străvechi, ale copitelor cailor călăriți de vizigoți, străbătând Caucalandra, și pe care eul liric îi urmărește, închis într-un trunchi de arin, cu sufletul rătăcind spre Danubius. Aspirații frânte, renunțări născute din teama anticipativă de neîmplinire (steaua - sic! - care-o caut poate nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
piatra stă să aștepte fulgerul, iar o formă de reacțiune la acțiunea acestuia, izvorând din frământări lăuntrice, e arta, de vreme ce poemul e un cuib / unde trupul meu cu amintiri și cu febre / e un ou cald de care se apropie copita, cu alte cuvinte, o matrice spirituală, de o fragilitate evidentă, supusă întâlnirilor, fie și tangențiale, cu contondența unei realități strivitoare, incapabilă să alcătuiască o ierarhie a lumii pe criterii axiologice sau, măcar, să deceleze adevăratele ei valori. Dubla identitate a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
râu / în muzica de trestii și smarald, încât dintr-o coastă o femeie lin / răsare vie repetând un mit / mărind uimiri în ochiul adormit / între iertare vină și orfin, vegheată de prezența lui Pan care Spărturi de flaut calcă sub copite / și lasă mângâierea bărbii / caier /.../ Merge pieziș ca umbra înnodată / sămânța risipind pe dedesubt / belșug de foc de magmă întrerupt... Expresia artistică e, în ansamblu, prețioasă, livrescă (manifestată la nivel lexical, morfologic, dar și sintagmatic: parfume; zăpada din versete; clepsidra
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să facă respirație bouche-en-bouche leului de pe moneda națională, euroleul devenind de la minut la minut tot mai valutar. Marile cotidiene s-au aliniat perfect evenimentului scoțând din copitele alergătorilor de cursă lungă idei, expresii și alte adevăruri neînchipuite. Este de așteptat ca în următoarele zile avalanșa de turiști să echilibreze, să dea o nouă strălucire turismului românesc. Totodată se prognozează un ușor salt înainte a monedei naționale față de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Sperăm să revenim cu primele concluzii ale Comisiei Parlamentare create în acest scop, exact peste doi-trei ani. {{ EXTRAGERI SPECIALE }} RADIO K.L. “ Agonie și extaz. În definitiv nu e singurul caz în care istoria ne dă cu tifla și norocul cu copita. Avem, se află însă cu noi curajul de a trece și peste aceste momente, nenorocirea unindu-ne tot mai uniți pentru a face față și a plăti conștiincios cele 421 de taxe pe care le avem de plătit pentru prosperitatea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pămîntului. 3. Să nu mănînci nici un lucru urîcios. 4. Iată dobitoacele pe care să le mîncați: boul, oaia și capra; 5. cerbul, căprioara și bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică și girafa. 6. Să mîncați din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărțită în două și rumegă. 7. Dar să nu mîncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai copita despicată și unghia despărțită în două. Astfel, să nu mîncați cămila, iepurele și iepurele de casă, care rumegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
căprioara și bivolul; zimbrul, capra neagră, capra sălbatică și girafa. 6. Să mîncați din orice dobitoc care are copita despicată, unghia despărțită în două și rumegă. 7. Dar să nu mîncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai copita despicată și unghia despărțită în două. Astfel, să nu mîncați cămila, iepurele și iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviți ca necurate. 8. Să nu mîncați porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
în două și rumegă. 7. Dar să nu mîncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai copita despicată și unghia despărțită în două. Astfel, să nu mîncați cămila, iepurele și iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviți ca necurate. 8. Să nu mîncați porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviți ca necurat. Să nu mîncați din carnea lor, și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte. 9. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
sau care au numai copita despicată și unghia despărțită în două. Astfel, să nu mîncați cămila, iepurele și iepurele de casă, care rumegă, dar n-au copita despicată: să le priviți ca necurate. 8. Să nu mîncați porcul, care are copita despicată, dar nu rumegă: să-l priviți ca necurat. Să nu mîncați din carnea lor, și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte. 9. Iată dobitoacele din care veți mînca, din toate cele ce sunt în ape: să mîncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
primite înapoi se făcuse o foarte gravă confuzie în capul meu. Am început să încurc și alte lucruri. Noaptea mi se părea că aud lumea înghesuindu-se pe străzi să se ducă să vadă spectacolul ghilotinei. Parcă treceau trăsuri, auzeam copitele cailor lovind caldarâmul, după care veneau căruțe cu roțile de lemn, auzeam pașii târșiți ai unor bețivi care strigau parcă sughițând "a la guillotine, a la guillotine". Și atunci mă repezeam la fereastră să pândesc strada. Uneori nu vedeam nimic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
chiar deasupra mea un păianjen își țesea pânza. Dar uneori mi se pare că mai alunec încă... Nu e și destinul ca un elefant orb? m-am întrebat atunci. El nu alege între bine și rău. Și dacă nimerești între copitele lui... Eleonora mi-a spus mai târziu că mă credea în stare să pledez orice, la fel de bine, și pro și contra. Se înșela. Dacă s-ar putea pleda la fel de bine și pro și contra, ar însemna că nu există dreptate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a vorbit lui Moise și lui Aaron, și le-a zis: 2. "Vorbiți copiilor lui Israel, și spuneți-le: "Iată dobitoacele pe care le veți mînca dintre toate dobitoacele de pe pămînt. 3. Să mîncați orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărțită și rumegă. 4. Dar să nu mîncați din cele ce rumegă numai, sau care au numai unghia despicată. Astfel, să nu mîncați cămila, care rumegă, dar n-are unghia despicată: s-o priviți ca necurată. 5. Să nu mîncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
casă care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat. 6. Să nu mîncați iepurele, care rumegă, dar n-are unghia despicată: să-l priviți ca necurat. 7. Să nu mîncați porcul, care are unghia despicată și copita despărțită, dar nu rumegă; să-l priviți ca necurat. 8. Să nu mîncați din carnea lor, și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte: să le priviți ca necurate. 9. Iată viețuitoarele, pe care să le mîncați dintre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]