2,395 matches
-
și va fi întotdeauna rea și plină de ispite. Una dintre poezii este intitulată chiar „Trup și suflet”. În copilărie și adolescență. Dorina Stoica iubea „o floare”, „un copac”, apoi „o mulțime de păsări”, „străzile orașului” și „grădina cu cireșe coapte”; iubea viața și plăcerile ei dar „raza de soare” „intrată pe geamul îngust/ din biserica veche” era într-atât de strălucitoare încât a dorit să se facă „Lumină” prin harul divin cu care a fost înzestrată. Creațiile din această antologie
POETA DORINA STOICA – CÂND NU TE IUBEAM de PETRUŞ ANDREI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373522_a_374851]
-
bine, nu pot să mă mai joc cu tine, Am azi prieteni, tot flăcăi ca mine și bani mi-ar trebui să-i pot menține ! Dar mărul auzind așa o cuvântare, îi spuse molcom dup-o cugetare : Culege fructele-mi coapte de soare și mergi și punele-n vânzare ! Ia banii, mergi la ăi prieteni, dar grijă ai ca să ”n-ajungi la pepeni!”! Culese merele, dădu din pinteni, pe măr îl părăsi pentru prieteni. Matur fiind veni din nou la măr, spășit
MĂRUL de NELU PREDA în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371304_a_372633]
-
Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Explozia naturii Floricele ,păsărele,turturele, îmi șoptesc în graiul lor, cum învață abecede. Unde violete în formă de fete, umbre verzui,și cele gălbui; Corcodușe coapte ,bune de gustat. Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Păsărele violete, cântă toate-n cor, ciripind în graiul lor, totul e Nemuritor! Suflet dulce,suflet cald, vino degrabă la Altar! Păsărelele cântând, viață nouă aducând! Bate vântul frunzele, legănându-mi poalele
EXPLOZIA NATURII(DIN VOL.1 TREPTE SPRE CER de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371314_a_372643]
-
Articolele Autorului Faur de primăvară... Emilian Oniciuc- 02.03.2017 Nori iernatici de cenușă, Au plecat în zări albastre; La fereastră, o ,,păpușă", Constelează printre astre... Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
prietenă cu norii reci, Ce toarnă brumă peste trandafiri, Iubește chiar și vânturile seci, Ce îi stârnesc furtuni prin amintiri. Curcubeu de culori și eleganță, Toamna deține a timpului cheie, Cândva, s-a stabilit cu siguranță, Că,toamna este o coaptă femeie. Ea știe rodul lumii să-l dăruiască Și să culeagă fructul copt în soare, Să înalțe rugi spre pronia cerească, Atunci când vitregia vremii doare. Plină de frumusețe și adesea dorită, Pentru ale ei gusturi și esențe fine, Femeia toamnă
TOAMNA CU CHIP DE FEMEIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371384_a_372713]
-
s-au gătit. Pe munții semeți, covoare în felurite culori, frunzele veștede, galbene sau roșii ninsori . Un mozaic de plante uscate peste câmpii întinse, și în parcuri lungile aleei, cu mii de frunze ninse. În livezi rotunde sau lunguiețe poame coapte, păsări ce pleacă în zbor spre sud, noapte de noapte. Bruma care cade în zori pe plante vii le înfioară, în mustării cu mici și cu pastramă, se aude o vioara. Școlarii cei gălăgioși spre școală se îndreaptă, și timpul
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
martie 2017. Faur de primăvară... Emilian Oniciuc- 02.03.2017 Nori iernatici de cenușă, Au plecat în zări albastre; La fereastră, o ,,păpușă", Constelează printre astre... Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Flăcări ... Citește mai mult Faur de primăvară...Emilian Oniciuc- 02.03.2017Nori iernatici de cenușă,Au plecat în zări albastre;La fereastră, o ,,păpușă",Constelează printre astre...Luna, chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce,Peste buze îi descântăO roșeață coaptă, dulce...Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele,Amăgind cu amăgire,Doruri fine și rebele...Își topește ca o cearăDin ițiri de lumânare,Zâmbet dintr-o lăcrimioară,Prelinsă din resemnare...,, - La mine de- o să revină,Aș mai zăbovi nițelCum
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului AUTUMNALĂ Pe fruntea toamnei am zărit picuri de transpirație ale verii Pașii aud iarba culcându-se sub odihna frunzelor și-mi leagăn privirea pe sânii tăi de struguri copți; le sorb roua și-adun lacrimi din mâinile pomilor. Clipele dezbrăcate încheie ultimii nasturi la bluza ruginie a unei prietene. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: AUTUMNALĂ / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2063, Anul VI, 24 august 2016. Drepturi
AUTUMNALĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371505_a_372834]
-
un zbor, / Ci un sărut să pun pe ele / De câte ori îmi este dor. // Și nici vreo stea ce stă la geam / Să-ți vadă tainele din nopți, / Eu vreau în brațe să te am / Să sorb pe rând din nurii copți” (Simplă tăcere...) Ecouri din Eminescu, Topârceanu, Coșbuc, Al. Vlahuță, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, într-un cuvânt, clasicii noștri, răzbat în pagini nostalgice, elegiace, în catrene în care cuvântul de ordine este iubirea. Un poet, un om care nu
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu glas de câmpie verde cu tăcerea desei păduri a cărei taină doar mierla o știe n-ai să vii până la asfințit seceră luna coboară printre vise coapte zadarnic merele suferă de claustrofobie pământeană în brațele mele de lut arzând ți-am rămas amforă Referință Bibliografică: amforă / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1628, Anul V, 16 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu
AMFORĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374805_a_376134]
-
să nu furăm nimic și de la nimeni, nici măcar niște smochine din livada aproapelui, îi explica tata fetei sale. - Dar, dacă îl rugăm pe stăpân? intră în vorbă soția omului, având și ea privirea sfârșită de drum lung și necazuri. Smochinele coapte făceau cu ochiul călătorilor lihniți, așezați la umbra pomului. Între timp, bătrânul, care ședea în casa lui și gemea de durerea bolii de bătrânețe, avusese parcă o presimțire. Cum putea și el, se ridică din pat până reuși să stea
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
fel, deși cânta cu volum și penetrație maximă, dar cu inflexiuni calde, melodice, cu tonus foarte puternic seamăn unui tunet atenuat și înmlădiat pe corzi vocale de mătase, fără urmă de asprime, cu acuratețe, cu melancolie, cu dulceață de fruct copt. Era un muzician care nu șovăia cu o singură notă muzicală, nu falsifica, armoniza, cânta complex, clar, pasional, puternic, sublim, totalmente acaparator! Din păcate, prea puțin - spre deloc - știut în România, Toše Proeski a avut un har, un umanism și
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Printre vise efemere... Printre vise efemere ... Mi-am pierdut doi ochi albaștrii, Absorbita în tăcere Într-un cosmos plin cu aștrii. Îmi dezbrac sufletul ... Cand strigatul se-ascunde-n șoapte , Rătăcesc rotund în timpul Pierdut-ntre clipe coapte . Te evapori prin gând... Retrăind amintirile noastre , Si apari din când în când Secerând uitări în priviri albastre. Mă împac cu amintirea ... Între valurile lasate-n drum , Picurând stropi din iubirea Ce-a dispărut că un fum . gabrielaenerusu Referință Bibliografica
PRINTRE VISE EFEMERE… de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373837_a_375166]
-
Acasă > Versuri > Visare > ȘI CE FRUMOASĂ EȘTI Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Și ce frumoasă ești, Toamna, Femeie cu ochi de alună Cu buzele pline și coapte, Cu tâmple atinse de brumă. În trup ai sădit armonia Și vântul de seară, te-alinta Cu frunze de-arama, din vie Și mustul cel dulce din crama. Și ce frumoasă ești, Toamna Femeie cu trup de zeița, Cu-obrajii
SI CE FRUMOASA ESTI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373918_a_375247]
-
atinse de brumă. În trup ai sădit armonia Și vântul de seară, te-alinta Cu frunze de-arama, din vie Și mustul cel dulce din crama. Și ce frumoasă ești, Toamna Femeie cu trup de zeița, Cu-obrajii că merele coapte Și brațe de foc, sub altițe. Din flăcări, ai iia, țesuta, Cu flori de argint și arama. Podoabe, din boabe de struguri, Din frunze de vie, năframa. Referință Bibliografica: Și ce frumoasă ești / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
SI CE FRUMOASA ESTI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373918_a_375247]
-
Strâng de zor și ieri și azi fiindcă iarna nu-i departe . Fluier scurt răsună-n stâncă dat de țap avertizare spărgând liniștea adâncă : - Ciutelor , pericol mare ! Moș Martin care în noapte mai cotrobăie-n pubele , a pornit la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar turiști își dau pornire urcând muntele pieptiș . Vesel susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când auzi cântând cavale . Iată cârdul de mioare
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
pridvor uriaș. Din pridvor până la un copac uriaș, care mă fascina, era fixată o sfoară groasă lungă, de care erau aninate banane, multe multe banane. Eu cu Andrei în brațe priveam la acel copac și la bananele acelea frumoase și coapte și la un moment dat, Andrei a ridicat capul de pe umărul meu și a vorbit legat, așa cum nu putuse vorbi niciodată: Mama, să iei trei banane de aici și să le dai la trei copilași: unul va fi așa cum a
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
viață !) Și-o să fie arătat și va fi văzut la față ! Luați seama ce auziți : cu ce măsură măsurați, Vi se va da și de prisos, vouă care ascultați ! Împărăția DOMNULUI, e-așa : un om care-a-nsămânțat, Grâul crește de la sine : copt și bun de...secerat ! Cf.: Mt.13,1-23 ; Mc.4,1-29 ; Lc.8,5-18. Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, Jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Valceană",ș.a.). Referință Bibliografică: Pilda Semănătorului / Paulian
PILDA SEMĂNĂTORULUI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374031_a_375360]
-
creație care există între adevăr și dragostea curată pentru neamul românesc. Astfel, Domnia Sa ne spune: „Suntem/ Un fir de iarbă/ Cu rădăcina înfiptă/ În Ardeal,/ Cu fruntea/ Aplecată spre izvoare./ De va încerca/ Dușmanul/ Să ne scurteze veacul/ Din sămânța coaptă/ Va crește/ O altă iarbă/ Mai verde,/ Mai înaltă/ Și mai deasă!” (Ardeal). Radu Cârneci (România, Doctor Honoris Causa, eseist, traducător, jurnalist literar, editor), fiind considerat poetul iubirii, este la nesfârșit îndrăgostit de tot ceea ce este sublim în viața de
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
MURDARĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Sfârșit de septembrie. Soare oferit în porții, de la prânz până aproape de lăsarea serii. Frunze căzute, castane rostogolite neglijent pe trotuar, miros de ardei copți și de salată de vinete. Borcanele cu zacuscă și gem se înșiră în cămări, colorând în nuanțe autumnale atmosfera. Se pun murături, se face mustul și se culeg merele și gutuile. Școlarii învață, ziua s-a scurtat și albinele și-
FIERBINTE ŞI MURDARĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375322_a_376651]
-
la un pahar de tărie. Dintr-una în alta și dintr-un pahar în altul, ajunseră cu vorba la fete. - Mie, spuse unul dintre flăcăi, tare-mi place Florica, fata morarului. Are pielea albă ca făina, părul de culoarea pâinii coapte, ochii ca mierea și e iute ca vântul prin lanul de grâu. Chiar la primăvară am să o cer de nevastă. - Mie, spuse celălalt flăcău mi-a căzut dragă Viorica, fata fierarului. Are părul roși ca focul, ochii ca viorelele
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
fierbinte, nu mai știu: pentru-asemenea patimi o fi fost ceva leac înainte? Îmi pudrează pereții obrajii și îmi cern pe pomeți cărămidă, câțiva tei în fireturi sunt pajii, stau la poartă uitând s-o deschidă, eu mă văd cu buruienile coapte, păpădie, holeră și spin, și le strig: ne vedem și la noapte, să veniți, mă mărit cu un crin, peste ochi curg șiroaie de har, rană-n cer va deschide-aurora, nărăvită-s la dulcele-amar, toți se duc, eu fac nuntă
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
fierbinte, nu mai știu: pentru-asemenea patimi o fi fost ceva leac înainte? Îmi pudrează pereții obrajii și îmi cern pe pomeți cărămidă, câțiva tei în fireturi sunt pajii, stau la poartă uitând s-o deschidă, eu mă văd cu buruienile coapte, păpădie, holeră și spin, și le strig: ne vedem și la noapte, să veniți, mă mărit cu un crin, peste ochi curg șiroaie de har, rană-n cer va deschide-aurora, nărăvită-s la dulcele-amar, toți se duc, eu fac nuntă
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n
CRESC AMINTIRILE PE-O LIMBĂ DE GÂNDURI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375499_a_376828]