2,935 matches
-
Să mă duc nu-mi este grabă, Unde vântul nu m-ajunge Și nici luna nu m-o plânge. Curgea-voi... să curg atunci Prin izvoare pe sub lunci, Pe sub fir de verde iarbă, Nimeni de-am fost nu-ntreabă, Doar corbii or bate clopot, Peste mine-o cade ropot Uitarea... uita-voi toate, Clipele nu m-or socoate, Nici în piatră nici în lemn, N-oi avea de-atunci însemn. Clocoti-voi clocoti Când dorul se va roti, În alt drag
DOINA VÂNTULUI DE SEARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380538_a_381867]
-
-i ceară DOMNIȚEI NEGRE - RĂDĂCINA CURCUBEULUI (s-ar traduce prin „RĂDĂCINA PARADISIACĂ A DEMIURGIEI, A DINAMISMULUI DEMIURGIC”). Dar aceasta ar necesita un SACRIFICIU MAJOR! Natura SACRIFICIULUI îi este lămurită Puiului de Inorog de însăși (aparent, paradoxal!) DOMNIȚA NEAGRĂ (sfătuită de CORB - pasăre legată de sfera semantic a morții, dar, la traci și la irlandezi, fiind și PASĂREA FOCULUI REGENERATOR!) : „Vei da culoare ținutului tău, dar tu vei deveni alb, la fel cu părinții tăi. Și asta nu e tot! Veți merge
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
grădini de rai: eroi ai spadelor cu grai arhangheli - împărțeau lumine au fost cândva - în vremuri sfinte - dar cine-și mai aduce-aminte ? acum e crivăț și pustie zbătut neam în nemernicie au fost cândva - în vremuri pline - azi - dintre păsări - corbul vine și din moșia necuprinsă a mai rămas o vatră stinsă a fost cândva - cine s-o știe când bate vântul de robie... lungi șiruri - umbre fără cale se scurg pe drumuri voievodale și nici măcar nu-s rupți de jale
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
zorilor, peste biciuiala Crivățului își înalță frunțile, Crinii aceia plăpânzi și răsăriți printre miile de zăbrele reci și sinistre. Neaua era și atunci, dar parcă mai puțină. În locul urărilor se auzeu sudălmile gardienilor însoțite de țipătul cucuvelelor și de croncănitul corbilor înfometați. Colindele se cerneau mai rar. Mai des se cerneau sufletele și trupurile lor atât de chinuite. Viețile la toți cei dinlăuntru și la toți cei de-acasă le erau furate, le erau interzise. Din mantia de argint a Lunii
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Păcăliții ce au vina De a nu se mai trezi, De a trage ca bovina Și-n prostie-a lâncezi... Păcăliții ce au soartea Unui neam de surzi și orbi Ce-și acceptă-n lene moartea, Cum decid ai lumii corbi... Din greșeală în greșeală, În luat leapșa se întrec, În a da-lua păcăleală Și în a călca pe bec... Referință Bibliografică: Ziua națională a păcălicilor... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie 2015
ZIUA NAȚIONALĂ A PĂCĂLICILOR... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379615_a_380944]
-
neîncetat în candela sufletului mirul și mireasma bucuriilor sfinte! ---------------------------------------------------------- Cu aleasă prețuire, Gheorghe Constantin NISTOROIU și familia. Brusturi, Neamț Sfânta Seară de Crăciun 24 Decembrie 2015 „Orbecăiau în beznă/ Se târau pe brânci,/ În întuneric și minciună./ Un stol de corbi,/ Le croncănea lozinci...// O furtună,/ Lovise dinspre răsărit.../ Așa s-a nimicit/ Tot ce era frumos și bun./ Un nebun, mai mulți nebuni...// Nefârtați domneau peste pământ/ om și fire zăceau sub cnut./ Întreaga viață a pornit de s-a
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
posedă parolă. Pe-o altă cărare subtil mă strecor, Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere, M-apasă-asfințitul din noul decor, Din creștet coboară și până-n viscere. Un drum către mine încerc să găsesc, Smerită de umbra plutind pe cuvinte, Dar corbii durerii barbar mă lovesc, Am ceață pe gene, nu văd înainte... Referință Bibliografică: DRUMUL SPRE MINE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2172, Anul VI, 11 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate
DRUMUL SPRE MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381118_a_382447]
-
să o atribuie îndeosebi femeilor. De pildă înainte de revoluția masono-bolșevică din Rusia existau de 3 ori mai multe monahii decât călugări. În țara noastră acest fapt este o tradiție milenară, iar excepția o constitue în mod expres schimnicele hrănite de corbi, ce trăiesc secular încă, în pădurile noastre, în micile pâlcuri rămase virgine din Grădina Maicii Domnului, pustnice care brodează în verdele codrului unda cerului isihastă. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi L-a coborât pe Fiul Său pe pământ. Negrăita iubire
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
fier/ Toate cântecele pier/ Zboară paserile toate/ De neagra singurătate/ Numai umbra spinului/ La ușa creștinului/ Codrul geme și se pleacă/ Săraca, țară, săraca!// Cine ne-a adus jidanii/ Nu mai vază zi cu anii/ Și să-i scoată ochii corbii/ Să rămâie-n drum ca orbii/ Cine ne-a adus pe greci/ N-ar mai putrezi în veci/ Cine ne-a adus Muscalii/ Prăpădi-l-ar focul jalei/ Să-l arză, să-l dogorească/ Neamul să i-l prăpădească,/ iar
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Chipul lui Hristos, Care este Chipul lui Dumnezeu, iar prin înfierea Duhului ajunge fiu al lui Dumnezeu, ... XXV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016. „Pe trădător nici corbii nu-l mănâncă.” „Pentru trădare nu există iertare.” (N. Roșianu, Maxima populară rusă) Dacoromânul precreștin și creștin a avut permanent, încă din fașa istoriei, în vreme de prigoană, de răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
pământului, cu râuri, cu lacuri, cu munți, cu podișuri, cu câmpii, cu aer, cu soare, cu floră și faună, cu oameni, cu surâsuri de cer și cu pădure cu tot sunt averea inalienabilă și ... Citește mai mult „Pe trădător nici corbii nu-l mănâncă.”„ Pentru trădare nu există iertare.”( N. Roșianu, Maxima populară rusă)Dacoromânul precreștin și creștin a avut permanent, încă din fașa istoriei, în vreme de prigoană, de răstriște, de persecuție, lăuntrică sau din afară, ca sprijin, aliat și
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
posedă parolă. Pe-o altă cărare subtil mă strecor, Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere, M-apasă-asfințitul din noul decor, Din creștet coboară și până-n viscere. Un drum către mine încerc să găsesc, Smerită de umbra plutind pe cuvinte, Dar corbii durerii barbar mă lovesc, Am ceață pe gene, nu văd înainte... Citește mai mult Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin,Mi-e glezna strivită de marginea gropii.În sufletu-mi ars - chinuit beduin,Pustiul de vise-și adună azi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
posedă parolă.Pe-o altă cărare subtil mă strecor,Bizar, mă pătrunde-un deșert de tăcere,M-apasă-asfințitul din noul decor,Din creștet coboară și până-n viscere.Un drum către mine încerc să găsesc,Smerită de umbra plutind pe cuvinte,Dar corbii durerii barbar mă lovesc,Am ceață pe gene, nu văd înainte...... XXVI. ÎNGERUL DIN SUFLET, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016. (mamei mele) Înfloresc amintiri sub cascada de ploi (Anotimpul de jad se-oglindește
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
îi spui. Ba mai pune și de la el. Din bulibășie. Numai să-i dai și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. Citește mai mult • Când copiii se joacă
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
îi spui. Ba mai pune și de la el. Din bulibășie. Numai să-i dai și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui...• La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie.• Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță.... IX. LIVIU JIANU - DIALOGURI CU ELISE (6
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
și de tradiție. Bunicul a fost miner, tata încă mai lucrează la o mină. Ce sfântu’ să fac eu aici în Lugoj, cu toată Politehnica ta timișoreană ? Am mângâiat-o pe păr (avea un păr lung și negru ca pana corbului), i-am prins capul în căușul palmelor și am sărutat-o lung pe buzele-i cărnoase. - Ai putea veni tu în Petroșani după ce termin armata. Îți găsesc de lucru și încercăm o relație împreună. Dar fără copii pentru început. Gândește
POVESTE TRISTĂ DE AMOR CU AMURG DE MOARTE ÎN PRAG DE SEARĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381401_a_382730]
-
sală. Intrară smeriți toți slujitorii, se înclinară adânc în fața tronului și se așezară la masă, fiecare după rangul său. Maestrul Ciorică rămase la intrare, întări straja de Fulgoi și Țurțurași (soldații din corpul de gardă) cu vreo două duzini de corbi croncănitori, transformați în flăcăi mătăhăloși în costume de sportivi, având clonțuri de oțel pe sub haine. Lupul Colț Fioros fu pus de pază la intrarea în palat. Ședința nu dură mult. A vorbit numai Iarna: - V-am chemat ca să vă spun
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copacii mor precum oamenii în pustiu, de secetă, de focul auriu, nici câinii nu se mai opresc pentru un piss, începe drumul către Paradis. Acolo vravia e mult mai jucăușă, Corbii ceremiomioși stau doar la ușă, iar cariul și furnicile lucrează, să roadă-n carnea înmuiată de gălbează. În care limbă noi murim? În geamăt, iar geamătul nu prea se ia în seamă, tradu-l în versuri ori petrece cum dorești
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
în facultate. Nu prea a dat importanță când s-au cunoscut datelorde origine alecolegei sale. Era suficient că s-au simțit atrase una de cealaltă, amândouă suple și frumoase, una blondă, cealaltă brunetă, cu ochii negri și părul ca pana corbului, lăsat în plete să-i curgă peste umerii săi firavi, ca norii prevestitori de furtună pe o mare învolburată. Fata era internistă, stătea la căminele studențești. A încercat să-și găsească o gazdă unde să locuiască cu o altă colegă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de veste Din cuibul pripășit în nuc, Că liniște-n cetate este. Acesui rai odihnitor Ce
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374459_a_375788]
-
verde și compactă, Cucul dând ora exactă, Mierla-n prun cântând o horă, Iar prin roua incoloră Un arici ca un moșneag, Strecurându-se pribeag; Pomii-n floare de sidef Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii care Zboară vesele, ușoare. Ghiță este fascinat, Tot ce vede-i minunat, Cât și-ar mai dori și el Să fie un copăcel!... Referință Bibliografică: LIVADA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
ne mișcăm într-o lume IT, de roboți generație tristă cu viii săi morți marea criză a pus sufletul la gunoi conectați la facebook toți părem mari eroi bate inima surd anexată la corp stă avidă la pândă privirea de corb avem capul plecat tastăm viață pe SIM downladăm vise noi și pe desktop trăim vânzători ambulanți ... Citește mai mult Ne-am închis în mormintedeși n-am muritși-am ales să urâmfără să fi iubitne mișcăm într-o lumeIT, de roboțigenerație tristăcu
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului E primăvară-n suflet Iarnă și ger, și viscol, dansând la braț cu norii, Orchestrele-n văzduh și-alungă dirijorii. Copacii își înalta smeriți, brațe spre cer, Un corb strivește-auzul cu țipat fals, stingher.. Se înfășoară munții în mantie argintată, Pădurea se alintă cochetă, în alb înveșmântată.. Rănit de țurțuri cristalini, izvoru-și cânta dorul, O frunză în cădere, în undă își frânge zborul. Cuvintele pe buze renasc și zboară
E PRIMĂVARĂ-N SUFLET de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371490_a_372819]
-
cândva adevărul. Din labirintul înghețat iese regina, Bătrânul gringo vine s-o salute, Deși nu-l lasă măscăricii, Soarele-i gol, spune domnișoara Dory, Ea ne va dărui sărutul morții, cine știe? Barbare insecte vor cuceri Capadocia, Candizii dorm printre corbi și visează Prea albe fecioare, Troia s-a dus în adânc Din prea multă trufie, trădare, Cucuta în doze mai mici nemurire aduce, Râde bufonul, el este om, știe-l Domnul. Voi visa fără grabă, te ridic cu brațe mereu
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
Autorului I-auzi paișpe! Pădurea făr’ de breton, făr’ de tulee, cu siluetele copacilor căzute-n gânduri funebre, se laie-n umbrele norilor parfumați în mov, portocaliu, galben - brun, ori cenușiu - bacovian. Noaptea cu mâinile la ochi se furișază-n Valea Corbului. Pe umerii crucilor cu identificații bătrâne dospește bruma neagră, iar rufele Domnului adorm pe sârma de fum a vremurilor triste și fumegoase care-au fost, ce sunt și care vin. Mereu este vremea când copiii își culcă părinții cu coatele
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]