80,416 matches
-
doar din intuiție. "Tipul", așa cum îl consideră Goethe, devine, ca model descriptiv, ca "fotografie sincronică", o proiecție a diacroniei, căci el fixează, în dinamica lor, datele procesualității; în sinteza trecutului, în reconstituirea "plantei originare", se prefigurează evoluțiile viitorului. Este notorie corespondența mereu subliniată și repetată de Goethe între demersul științific și cel artistic, între care voința armonizantă a clasicului constituie canavaua comună; dealtfel, în fragmentul Naturphilosophie Goethe face o paralelă clară între poet și artistul plastic, observatori privilegiați ai naturii înconjurătoare
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
mediu, în comunități monahale sau în singurătatea pustiurilor 46. Asemenea Sfinților Apostoli, Părinții sunt forțe în mers, pescari de oameni, călăuziți de Duhul Sfânt spre a cuceri mereu alte suflete, învățând toate neamurile. Prin cuvânt, cateheză, cult, Sfinte Taine, agape, corespondență, tratate variate și mai ales prin puterea irezistibilă a dragostei, Părinții au câștigat progresiv, prin stăruință, majoritatea populațiilor așa de variate ale Imperiului Roman, inclusiv o bună parte din barbarii de la hotare: goți, huni, gepizi etc., pe care de fapt
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
a reușit s-o stingă. Și sunt sigur că ea nu se va stinge, indiferent care va fi viitorul Rusiei." * Din aceeași secțiune, teribil e colajul scriitorului Venedikt Erofeev (1938-1990) intitulat Mica mea leniniadă, în care sînt alăturate pasaje din corespondența privată și de afaceri a lui Vladimir Ilici dintre 1895-1922. Portretul astfel realizat e mai convingător decît o mulțime de studii în ce privește cruzimea, fanatismul, psihologia acestui personaj nefast. * Cu un simț al valorii devenit marca redacției sînt alese și textele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
întrucît îi certifică aievea dedublarea." (p. 155) În cea de-a doua parte intitulată Ecouri și interferențe vocația de comparatist a lui Ion Ianoși este și mai evidentă, iar miza studiului său se dovedește a fi, o dată în plus, surprinderea corespondențelor intertextuale. Sînt aduși în discuție autori importanți, (de la Nietzsche și Șestov, la Gide, Camus și Thomas Mann), a căror trăsătură comună ar putea fi aceea că, asemenea lui Dostoievski însuși acționează în faze succesive: întîi meditează, apoi evocă, cu alte
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
viselor, De la interviu la terapie, Reguli, Mijloace, căi, obiective, Teoria specială a bolilor și desfășurări tipice ale terapiei și Teme speciale. Remarcând caracterul lor și exhaustiv, și aprofundat (exigență în genere greu de atins), devine obligatoriu să amintim totodată perfecta corespondență și complementaritate cu primul volum. Coordonare care, în întregime premeditată (pe baza a numeroase exemple clinice extrase din analizele a 37 de pacienți: 20 de bărbați și 17 femei), recompune dialectica flexibilă a fundării conceptelor în istoriile de caz. Cum
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
este, de altfel, un filon epic care se regăsește într-o manieră stilistică similară doar că mai concentrată în Corul pompierilor, metrajul mediu semnat de tînărul Cristian Mungiu, prezent la festival și cu două microeseuri consacrate maniilor televizive. Cu siguranță, corespondențe de fond și formă se pot descoperi și în zona documentarului și în cea a filmului experimental. Aceste notații sînt doar cîteva dintre multiplele argumente pentru perpetuarea Festivalului româno-maghiar Senzor.
Senzor II: Szeged by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16492_a_17817]
-
clișeizate de deschidere și de închidere. Lăsând la o parte extremele - scrisorile oficiale, extrem de formale și scrisorile familiare ultrainventive, glumețe, ludice - rămîne puțină alegere pentru nuanțele de amiciție și de cordialitate respectuoasă. Pe hîrtie, inventarul poate părea bogat: manualele de corespondență, dintre care multe traduse și adaptate din alte limbi, conțin uneori o mare varietate de formule, dintre care prea puține sînt cu adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe din formulele deja înregistrate, pentru
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
adevărat în uz. Ar fi interesant să supunem unui test cît mai multe din formulele deja înregistrate, pentru a verifica și cîte din cele valabile în trecut mai sînt folosite astăzi. Diferența poate fi urmărită și prin examinarea volumelor de corespondență ale unor personalități culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment Scrisori către Ion Bianu, ediție de Marieta Croicu și Petre Croicu, vol. I-V, București, Minerva, 1974-1980. O clasificare formală (gramaticală sau lexicală) a încheierilor epistolare nu spune mare
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
revedere și cele mai bune salutări" (Iorga, 1914), "Multe salutări" (Iorga, 1914) "Cu toată prietenia" (Iorga, f.d.), "Să auzim de bine" (Ispirescu, 1881, Jarník, 1883), "Cu deosebită stimă" (Lacea, 1913) etc. Pentru situația actuală, putem judeca după propria experiență și corespondență, dar putem să ne și verificăm intuițiile cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discuții și "Cărțile de oaspeți" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
din viață a poetului) pînă în 1939 au apărut aproape 80 de ediții din opera sa lirică. Și asta, bineînțeles, pentru că poetul nu și-a editat, el singur, după a sa concepție, poezia, deși, cum reiese din recentul volum de corespondență inedită Eminescu-Veronica Micle, T. Maiorescu i-a propus, în 1882, să-și alcătuiască o ediție din opera sa lirică. Cum poetul n-a dat curs invitației și din iunie 1883 a intervenit fatala boală, rolul autorului l-a îndeplinit marele
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
o întrevede în ceața care-i constituie climatul preferat. Asociindu-mă empatic lui Harvey Keitel, care a venit să-l salute pe maestru și a constatat că trăiește sentimentul de "coming home", am înregistrat la rîndu-mi tendințe și similitudini, fericite corespondențe, dătătoare ele însele de speranțe. În pragul anului 2001, frenezia milenarismului s-a mai domolit, dar persistă în forme disimulate, subsumate parcă titlului generic "Eternitatea și o zi". Concentrîndu-și acțiunea la granița dintre veacuri, filmul lui Dimitris Athanitis 2000 + 1
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
considerînd că " În ziua de azi cel mai comun drog e banul", austriacul Götz Spielmann a înnobilat un story ca oricare printr-o idilă între un taximetrist vienez și o traficantă mexicană, născută frumos dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul care a creat-o
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
la un moment dat, iar astăzi se apropie de zero. M-am întrebat de ce. Un răspuns relativ evident este că, în anii '80 mai ales, renăscuse teama că plicurile ar putea fi deschise și că securitatea își vîră nasul în corespondența particulară. N-am descoperit dovezi în Cartea albă pentru această intruziune, dar ea nu este exclusă și, în orice caz, noi o bănuiam ca foarte posibilă. Alt răspuns privește epoca mai dincoace. Deja telefonul a dat o lovitură grea corespondenței
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
corespondența particulară. N-am descoperit dovezi în Cartea albă pentru această intruziune, dar ea nu este exclusă și, în orice caz, noi o bănuiam ca foarte posibilă. Alt răspuns privește epoca mai dincoace. Deja telefonul a dat o lovitură grea corespondenței. Deceniile din urmă, cînd aproape fiecare familie poseda un astfel de instrument de comunicare, nici prea scump, pînă deunăzi, n-aveau cum să fie favorabile înfloririi genului epistolar. Confortul convorbirii telefonice duce la rărirea scrisorilor. Noi citim și scriem din ce în ce mai
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
e-mail-ul) a pus capac genului epistolar. Gata, nu mai scriem scrisori adevărate, ci surogate electronice, de cîteva rînduri și care nici nu se mai păstrează, fiindcă nu e nimeni nebun să-și umple fișierele computerului cu frazele banale ale acestei corespondențe impersonale. Urmașii noștri nu vor mai avea problema mea de azi, cu pusul ordinei în scrisorile primite. Edițiile din operele lor nu vor mai conține capitolul cu pricina. Marii epistolieri ca Alecsandri, Ghica, Hasdeu, Odobescu, Maiorescu, Caragiale, Barbu, Steinhardt și
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
Dalos, istoric de origine maghiară, publică inițial cartea în germană în 1996, recuperînd pentru cititori un fragment neprețuit despre legătura dintre mediul literar sovietic și cele mai înalte eșaloane ale conducerii staliniste. Pornind pe urmele arhivelor KGB despre scriitori, recuperînd corespondențe, citînd articole, memorii și interviuri cu supraviețuitorii și reproducînd anecdote din epocă, Dalos scrie o parabolă despre cruzimea și anomaliile lumii staliniste revelate prin țesătura unei povești de dragoste între doi intelectuali aparținînd unor universuri diametral opuse. În 1945, tînărului
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
se rezolvă repede, doi tovarăși subalterni dau o directivă prin care restul ediției este retras de pe piață. În 1945, din Moscova, Isaiah Berlin poartă cu un vechi prieten, Maurice Bowra, specialist în literatură rusă și traducător al Annei Ahmatova, o corespondență simptomatică pentru impenetrabila barieră de comunicare prin care cerberii staliniști au reușit să izoleze o întreagă lume. Cei doi cercetători occidentali nu știau că Osip Mandelstam murise de șapte ani, iar comentariul făcut de I. Berlin despre Ahmatova suna cam
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește aici. în 1979, la apariția traducerii Darul lui Humboldt și înainte de publicarea celebrei Ierni, am făcut un interviu cu Saul Bellow, prin corespondență, interviu apărut în revista "Secolul 20". }in să reproduc două dintre răspunsurile pe care mi le-a dat, unul pentru că ilustrează umorul lui Bellow, și al doilea pentru că se leagă de o chestiune mult controversată - prietenia sa cu Mircea Eliade
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește aici. în 1979, la apariția traducerii Darul lui Humboldt și înainte de publicarea celebrei Ierni, am făcut un interviu cu Saul Bellow, prin corespondență, interviu apărut în revista "Secolul 20". }in să reproduc două dintre răspunsurile pe care mi le-a dat, unul pentru că ilustrează umorul lui Bellow, și al doilea pentru că se leagă de o chestiune mult controversată - prietenia sa cu Mircea Eliade
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
a beneficiat. În Nota asupra ediției, însoțind primul volum, Gavril Scridon își înfățișa astfel proiectul: "Prezenta ediție își propune să cuprindă, pentru întâia oară, cea mai mare parte din opera lui George Coșbuc: poezie originală, proză literară, studii, publicistică, traduceri, corespondență. O ediție cuprinzătoare a operei lui Coșbuc este o veche cerință a culturii noastre. (...) Ediția prezentă urmărește, în limitele posibilităților și ale exigențelor, să cuprindă opera lui Coșbuc, reconstituind, în esență, drumurile creației" (p. LVII). După cum se va dovedi, ediția
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
pentru ca în vol. IX, apărut abia în 1998, să fie editate comentariile coșbuciene la Divina Comedie. După patru decenii de la începerea ei, ediția selectivă Coșbuc nu s-a încheiat nici astăzi, rămânând complet pe dinafara ei secțiunile de publicistică și corespondență, iar parțial secvențe din poezie și proză. Deși vremea propice operei lui Coșbuc a cam trecut, rămânem cu o datorie anacronică față de opera lui. Înfruntând acest anacronism, e bine că onești cercetători ca Mircea Popa și Constantin Catalano se străduiesc
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
dicta un poem (în care nu e, pare-se, loc de echivoc) "desenează", printr-un soi de "frotaj", portretul lui Marcel Raymond, critic și universitar. Erudit, dar nu sec, este, în primul rînd, un iubitor de poezie, de suplețe, de corespondențe. Știe că, servită în porții mici, poezia conține aromele unei întregi istorii de reverie, imposibil de redus la compartimente care să nu comunice între ele. De la Baudelaire și pînă la suprarealiști circulă "flogisticul" aceleiași arderi, într-o ștafetă a recuperărilor
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Marina Constantinescu Dacă am întreba de ce este nevoie mai tare pe lume, probabil că cei mai mulți semeni ar răspunde, fără tresăriri majore, că de cale ferată. Cu ajutorul ei sînt transportate de ici, colo, mărfuri vitale, petrol, grîne, corespondențe de tot felul, ființe de tot felul, gînduri de tot felul. Cu ajutorul ei, chiar și în acest secol, oamenii se deplasează, merg unii către alții, călătoresc cu diferite interese, cu diferite viteze, străbat distanțe pe care le vizualizează, intră în
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
rămas în amintirile celor care l-au cunoscut. Așa cum era de așteptat, și această carte insistă pe relația dintre Ioan Petru Culianu și Mircea Eliade, dar nici în această zonă nu se produc revelații semnificative, mai ales acum, după publicarea corespondenței dintre ei. Pentru scrierea acestei cărți, Ted Anton a depus un efort considerabil. Vreme de cinci ani a intervievat sute de oameni, răspîndiți pe toate meridianele globului, în încercarea sa de a lua mărturia tuturor celor care l-au cunoscut
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
neagă, dar nici nu confirmă. Lasă să plutească dubiul, căci strigoii țin de două lumi, însă nu aparțin nici uneia cu totul. în scena următoare, cînd rupe sigiliul și-și apropriază, indiscret, scrisoarea, Chicot se face responsabil de un viol - al corespondenței! - deci de un asasinat in nuce. Și, desigur, o scrisoare omorîtă de un spectru poate fi transpusă numai într-o limbă moartă. Sau aproape moartă, tot ca și tălmaciul. Căci latina nu murise chiar de tot, la acel sfîrșit de
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]