996 matches
-
acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja plin, ea continua să înfulece cu o hotărâre neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul. — Ești în siguranță pentru moment, zise Scout, ca și când mi-ar fi putut citi gândurile, ridicând o clipă ochii de la o bucată de șuncă pe care o fugărea prin farfurie, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țigări în timpul uneia dintre aventurile noastre subpământene, informația asta se află în arhivele lor, undeva. Într-o cutie de sticlă, probabil, prevăzută cu o etichetă de identificare. Ceva din ceea ce spunea făcu un vechi reflector industrial să se aprindă în cotloanele întunecate ale minții mele, dar era mult prea în spate, prea departe ca să-l pot distinge. Dându-mă bătut, am zis: — Credeam că tu, practic, nu ești membru al comitetului. Dacă au într-adevăr un - m-am simțit puțin prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Gândindu-se la asta, Scout ridică din umeri copilărește. — Poate Dumnezeu? M-am uitat la ea. — Ce? — Uau. — Ce? — Doar uau. — Termină. 19 Istoria se scufundă în adâncuri În lumina lanternelor noastre, spațiul din spatele bibliotecii deveni surprinzător de comun, un cotlon mic de ciment cenușiu, cu o gaură circulară săpată în podea și o scară de fier ducând în jos. — Pe-acolo, zise Scout. O să trebuiască să-ți dai jos rucsacul și să-l ții deasupra capului ca să cobori. — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care am spus-o o făcu să lase focul și să se întoarcă pentru a se uita bine la mine. Asta mă făcu și pe mine să mă privesc cu atenție. — Nu? — Nu. — De unde știi asta? Ceva absurd dintr-un cotlon al minții mele mă îmboldi: Spune-i. Spune-i ce ai simțit când ai văzut-o prima dată, spune-i de tatuajul de pe degetul mare de la picior, spune-i cum mâinile tale au știut singure cum și unde să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
așa e bine. Ei bine, ai dreptul să crezi ce vrei. Să nu observi, mi-am spus, strângând paharul la piept, să nu observi că-mi tremură mâinile. — Bine. Voiam să știu totul, voiam să pătrund în cele mai adânci cotloane ale poveștii, să simt textura fiecărui moment în parte. Să nu știu totul ar fi mai rău de o sută de ori. — Deci ai hotărât să rămâi fidelă planului, să mă aduci la Fidorous și să mă lași să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pe lonelyswingers.net ne vedeau căsătoriți. Rezervaserăm deja un salon la marriagesonline.org, când a avut loc cearta. Ca de obicei În astfel de cazuri, totul a pornit de la un fleac. Într-o dimineață, am prins-o fofilându-se prin cotloanele Întunecoase ale Mess-ului. A ignorat Buzzzz-ul meu lung. Pe toate conturile deschise părea absentă, dar o simțeam acolo. Era clar: Charlotte (sau Tanya de pe amateurteenies.ru, sau Vika de pe lustychicks.co.za, sau Masha de pe realsluts.nl) se afla Într-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oră pe zi, la momente numai de ea alese, Închisoarea Își oferea holul spre explorare, cu o nerușinare care ni se părea expresia perfectă a libertății; ca urmare, ne buluceam ca niște copii În recreație, dornici să cutreierăm cele două-trei cotloane deja bine cunoscute și, mai ales, să vedem ce făceau semenii noștri atunci când nu știau că erau priviți. La Încercarea de-a lua legătura cu ei am renunțat relativ repede: comunicarea cu un alt grup n-ar fi dus la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se urcară pe pervazul ferestrelor, în picioare pe bănci, iar cei mai mulți se trîntiră cu burta pe podea. Fiecare își dobîndea locul cu bușaie și amenințări feroce. Într-un cotlon de lîngă sobă, altul ridicase genunchii ca pe-o masă la gură. În chip obișnuit stigmatizați de către învățătorul lor, șapte copii se ridicaseră în picioare: niciunul nu știa să scrie. Dealtfel chiar cea mai bună școlăriță de abia putea silabisi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini ieși somnoroasă ca să zvîrlă cu bulgări în cîine. Cînd mi s-a părut că tovarășul Șoptelea e dur, mă înșelasem. Deși șezuse toată toamna la Dobrina, n-a putut zmulge mai mult de treizeci
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
l‑a făcut pe unul să‑și piardă părul de pe cap, pe altul dinții din gură, iar altuia i‑a îndesat mizeria sub unghii. Hans se distanțează în sinea lui de ei, iar exterior se înghesuie în cel mai întunecat cotlon, ca nu cumva să fie observat și asociat cu turma asta. Din greșeală. Dar dacă apare vreo domnișoară drăguță și singură, îi face cu ochiul provocator. Asta se numește flirt și e o activitate pentru oamenii lipsiți de griji. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Încăperea căzută în muțenie și umbră. Nici cald, nici răcoare : toropeală, pândă, letargie, plictis. Până te-apucă așa, din nimic, cheful de-a repune gândurile în mișcare, un trotil îngust și rapid, dai drumul la imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează tristețea, molozul minciunilor, tainele tulburi, intențiile vinovate, ipocrizia și frica, amânatele ranchiune. Pune sângele în mișcare, încălzește și ustură sufletul, pneuma aceea gingașă, s-o tot ocrotești în otravă și cântece. Interlocutoarea simte repede despre ce e
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asta era vorba acum. O să vă povestesc altă dată, în amănunt, cum a decurs interogatoriul meu la Securitate. Voiam acum să arăt, că și eu într-o oarecare măsură am căzut în capcana întinsă de vânzătorii de țară, aciuați prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a scărpinat îndelung
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
strige peste gardurile unse cu păcură ale vecinilor: țață Leano, tanti Jenica, Cocuțoo, nea Fanee! M-am întors, bre! Hai v-aștept pe la mine, să punem țara la cale nițeluș. Odată în bordei, mătușă-mea își rotește ochiul prin toate cotloanele. Ehe, când stătea ea mai mult pe-acasă ce ordine și curățenie era! Pornește televizorul, caută știrile de pe Antena 1, dă volumul la maximum. În fața Guvernului s-au strâns două mii de camionagii nemulțumiți de scumpirea benzinei. Pe DN-1 a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de căruță se lărgea nestingherită. Existau desigur și alte drumuri prin curtea aceea, cotloane, unghere, culcușuri, și el se Încăpățâna să le tot cotrobăie pe toate, să se ascundă prin ele, să se scurgă neștiut dintr-unul Într-altul, să se piardă și să se lase apoi căutat ore În șir de vocea plângăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a greșit galaxia (și, folosind pluralul, își asumă statutul de purtător de cuvânt al semenilor, pe care-i simte la fel de dezamăgiți de toate) și că altceva e ceea ce și dorește, care ar putea să-i gireze fericirea, de pildă un cotlon dumnezeiesc. Această stare de nehotărâre - între a accepta viața, așa cum este, ca darul cel mai de preț, și a căuta dincolo de închipuirea comună - este benefică, generând procesul de creație, definit, între altele, în volum, ca decolarea în neantul infinit. Demersul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
indirectă. Dunăre, Dunăre, apă tulbure... “Poate cea mai măreață operă a sa, ca o încununare a tot ceea ce a clădit până aici - delta. Cât de mult au călătorit o parte din aceste ape până să ajungă aici? De prin ce cotloane depărtate ale munților le-a adunat Dunărea pe cei 2 850 de km cât are lungimea sa? Care din mulțimea de afluenți ce o aprovizionează cu ape strânse de pe o suprafață de circa 800 000 kmp (adică o suprafață de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al Pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Catapeteasma neamului nostru creștin se clatină. „Desfrâul se desfată în tainice cotloane”. Nemunca și ferocea sete de îmbogățire pe seama altuia întunecă mintea celor fără de Dumnezeu. Cel drept se ofilește așteptând. Nu mai există dragoste omenească, iubire față de aproapele. Omul de altădată, de înaltă trăire și sănătate morală, a dispărut într-o țară
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care s-a dat sânge și morminte. Noi, legionarii, am slujit lui Dumnezeu și legilor Sale. Dreptul la credință e mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acești oameni, personalitatea mea literară și aceasta a dus la o schimbare de perspectivă, la o schimbare de atitudine, la o schimbare ireversibilă a întregului caracter al lucrării. A început să capete aspectul unei expediții științifice, al unei cercetări în cotloanele cele mai întunecare și în cele mai tainice ascunzișuri ale istoriei familiei. Ceea ce a însemnat, imediat ce m-am luminat, că nu-mi voi afla odihna, că nu voi considera expediția încheiată până ce nu voi găsi răspunsul la o întrebare fundamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luminoasă și veselă, care dădea spre strada principală. Avea un pat dublu, aranjat frumos pe deasupra cu o cuvertură roz și mai multe perne bleu peste pernele de dormit. În mijloc era un obiect pe care l-am recunoscut scotocind prin cotloanele cele mai îndepărtate ale memoriei: un urs de pluș galben jerpelit numit Barnabas, cu care dormea în pat de când era mică. Am observat că ochii nu mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Michael erau îmbrăcați în lambriuri de stejar închis la culoare și un mic foc electric încă nu avusese timp să încălzească aerul umed. În ciuda luminii acestuia și a două lumânări de pe masa de toaletă, un întuneric sumbru învăluia fiecare cotlon. Aerul din cameră avea și el o particularitate ciudată: sugera putreziciune și mucegai, era stătut ca în încăperile de la subsol. Singura fereastră îngustă și înaltă zăngănea neîncetat în rama ei, zguduită de furtună, până când părea că sticla ei se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vrei să intri în întovărășire. Ai să-ți muști mâinile pentru asta! Nici la această amenințare n-a răspuns, dar gândea: „Oriunde mai trimite, nu poate fi mai rău ca în liniile inamicului, unde moartea te pândea din zeci de cotloane. 126 Asta s-o știi, nemernicule! Acolo să fi fost și ai fi văzut tu cum te scapi pe tine la primul foc de pușcă...” Anchetatorul a deschis dosarul ce îl avea în față, a făcut o însemnare în el
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Uite că m-am apucat să scormonesc tocmai acolo unde doare, dragă ieșene. Mai degrabă spune-mi cam ce crezi că făceau ei acolo la han? Odată ajunși la han, cei doi buni și nedespărțiți prieteni se aciuau într-un cotlon liniștit și în fața unei ulcele cu vin sporovăiau uitați de lume, până hăt, târziu, când luna plină și îmbujorată se arăta deasupra mănăstirii Aroneanului sau, cum i s-a mai spus, „Mănăstirea din Țarină”. Și fiindcă veni vorba de Mănăstirea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]