1,476 matches
-
concertului din lunci și a tot ce sfânt acum mi-i. Bucuriile-mpreună și necazurile toți le trăiau ca ntr-o cunună fii, nepoți și strănepoți. Ce frumos a fost odată satul meu voievodal! Luna, ca un piept de fată, cocea cozonaci pe deal - ul plin de busuioacă rozalie ca un plin de veselie Dacă și de vin de Bohotin. 2011 Mărțișorul prieteniei Cu el și viața e mai vie, mai cum am vrea și noi să fim; cât este, Doamne, de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nu cred că o să mai scriu nimic. Nu mai am chef. Sunt obosită. Mi-au pierit din cap toate ideile. Tot ce vreau acum... Plânge copilul. Îl întorc pe o parte și-l pup de-a lungul spinării. Miroase a cozonac proaspăt scos din cuptor. Mi se face poftă să-l mănânc. — Mă, te mănânc, să știi ! Frumosule ce ești ! Îl pup pe burtă și nu mai plânge. — Ce vrei ? Ai zis „tot ce vreau acum...“. — Vreau un sac mare de
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
domnul Cazzavillan în fața nevestelor redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-aprindea unul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea, din prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de lămâie rasă, o adiere care lui Nicu i se părea că-i intră și-n nări, și-n urechi, și-n ochi, îi veni să leșine de poftă. Chiar, ce-ar fi să aibă urechi care simt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce te faci dacă pierzi o comisiune? — Ce să te faci, te dă afară, interveni vesel birjarul. Portarul le oferi musafirilor sirop cu apă - însă birjarul refuză spunând că nu-i e sete - și dulceață de prune. Nici sarmalele, nici cozonacul nu erau gata, din nefericire, așa că Nicu trebui să se mulțumească cu mirosul. Oricum erau încă în post, dar băiatul era gata să se prefacă c-a uitat. Și oricum nevasta lui nea Cercel nu i-ar fi dat, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vorbele, de cele mai multe ori. Uite ce se ascunde în părinții noștri! Tare mi-ar fi plăcut să-l văd pe papa la 20 de ani, la Paris, ca student! Papa și-a luat rămas-bun de la musafiri, noi am trecut la cozonac. N-am vrut să împărțim cadourile, fără el, am amânat pe mâine. Domnul Crețu era foarte stânjenit că nu adusese nimic pentru noi, s-a bâlbâit în scuze, dar noi știam că n-are bani și tot mama a spus
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi privi dintr-odată năuc, ca picat din lună. El, care nu avea parte din întinderea de pământ pe care o puteai cuprinde cu ochii, niciodată nu se gândise la ceea ce alții știau deja: Godun feliase din câmp ca din cozonac și se îmbogățise însutit vânzând loturi cât o batistă îmbogățiților „din noua democrație“, care apăreau în exod din oraș. Dintr-odată lucrurile se lămuriseră: înțelegea și cum se făcuseră banii pentru campania partidului în care Godun candidase ca deputat, și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cuvânt din ce pălăvrăgesc eu. Continuă într-o engleză poticnită: ― Mi-ați face o marc plăcere, mister Stanley, dacă ați accepta să luăm ceaiul împreună. Sânt sigură că în scrinul meu se mai găsesc câțiva biscuiți și o felie de cozonac. Domnul Cristescu ne va însoți, fără îndoială. Maiorul începu să râdă. ― Din nefericire, mister Stanley se grăbește. Are avion peste două ore. A dorit însă să vă cunoască. ― Oh! Melania Lupu roși convingător: Lucrurile acestea le spuneți ca să faceți plăcere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață și câteva pastile de ciocolată pe care motanul le prinse din zbor. ― Ai răbdare, Mirciulică, șopti bătrâna. Am să-ți povestesc totul. Preparăm doar ceaiul și pun un capot pe mine. E o vreme oribilă... Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
peste zece minute din chicinetă aducând un platou marc. Așeză în fața motanului o ceașcă de lapte, în care picură un deget de rom, apoi își turnă ceaiul. Adăugă o lingură de frișcă și începu să muște din felia groasă de cozonac. Frigul și ploaia îi coloraseră obrajii cu o nuanță delicată de roz. Capotul alb se închidea sus, sub bărbie, cu o camee ovală. ― Da, draga mea, o camee! Nu văd nici un motiv să nu fii elegantă la tine acasă. M-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Brown... Asta-i numărul? Mulțumesc. Glasul bătrânei izbucni melodios: ― Oh, dumneavoastră! Bineînțeles, v-am recunoscut imediat. Câtă amabilitate! ― Pot să vă dau o veste bună... ― Nu vreau să aud un singur cuvânt în plus, domnule maior. Azi-dimineață am cumpărat un cozonac proaspăt, iar ibricul de cafea nu așteaptă decât să fie pus pe foc. Vă aștept negreșit. ― Dar nu e cazul... Vă rog să... ― Doamne sfinte! N-o să-mi spuneți că sînteți în stare să refuzați o doamnă în vârstă și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador prăjiturile calde când afară e umed. Mă scuzați numai o clipă... Mirciulică, ocupă-te, te rog, de musafiri! Cristescu își roti ochii prin încăpere. Recunoștea mobilele din Strada Crăiței, dispuse aici mai aerisit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o așezase pe un scăunel. ― V-ați aranjat admirabil, spuse de conveniență maiorul. Mult mai comod decât dincolo, nu? ― Oh, fără îndoială... Cafeaua vă las s-o preparați singur. Aici aveți zahărul și frișca. Trebuie să luați o bucată de cozonac. L-am cumpărat la Capșa. Ce spuneam? A, da... Garsoniera desigur oferă avantaje, nu trebuie să ții seama de bucătărie și în special la baie de programul celorlalți... Eu și Mirciulică am ajuns din cauza asta să ne facem pur și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lână moale și sorbea încetișor din ceașca de ceai. ― Un ceai admirabil, draga mea, știi să-l prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii Valericăi Scurtu trecu o umbră ciudată. Se apropie de geam vorbind cu spatele: ― S-o fi săturat de viața asta bezmetică. Parcă poți să știi? Erau oameni ascunși. Odată, de un Crăciun, i-am chemat la o felie de cozonac. Abia mă mutasem, credeam că așa se cuvine între vecini. Au zis că n-au timp. Eu, una, știu că nu le-am mai bătut la ușă. Dacă nu era bătrâna, putea să zacă mult și bine! ― Ați remarcat ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în culori pastelate, tarte gingașe, zimțuite, în care căpșunile sau boabele de struguri se strecurau ca într-un paneraș elegant. Detesta falsurile și băga câte 20 de gălbenușuri într-un kilogram de cozonac, papanașii se înecau în unt, cantitatea de frișcă depășea de două ori felia de tort. ― Nici dumneavoastră, domnule maior? Stai, Mirciulică! Motanul i se cățăra pe poale, încercînd să ajungă la farfurie. Melania Lupu îi aruncă o prăjitură pe care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unde s-ar afla. Într-o clasă, într-o sală de spectacol, între o mie sau un milion de indivizi. Unchiul Alecu nu... El nu era așa. Ani de zile, când mă gândeam la el, simțeam în nări aromă de cozonac. Surâse aducerii aminte. Venea totdeauna de sărbători, încărcat de pachete... Mirosea a tren, a piele, a tutun fin, a hotel. Bazarurile din Madrid, Calcutta, Istanbul erau universul lui. Nu-l interesau muzee, nici edificii de renume, nici ruine sacre, n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cactus, ploști de piele din care lichidul gâlgâia cald, trezit, ca apa din pântecele dromaderilor... Bătrânul oftă frecîndu-și ochii: ― Sosea cam pe vremea asta... Spre Crăciun. Și dintr-o dată, n-a mai venit! L-am așteptat zadarnic. În anul acela, cozonacii își pierduseră aroma. Pe urmă am primit o scrisoare. Un hotelier din San-Sebastiano ne comunica moartea lui... Lăsă capul în piept și tăcu. Matei își trecu limba peste buzele uscate: ― Ce-ai vrut să spui? Bătrânul chicoti lugubru: ― În anul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dormit aproape patru ore. Tânărul se ghemui în fundul patului. Tremura. ― Moartea! Vine moartea! Pleacă! Ai omorît-o pe Valerica... Și pe unchiul Alecu... ― Vreți să spuneți domnul Popa. Nu-l cunosc pe Alecu. ― Ba da! Minți! De ce minți? Uite, miroase a cozonac... cozonac bun cu nuci și stafide. Vezi ce frumos s-a copt omulețul meu? Nu ți-l dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aproape patru ore. Tânărul se ghemui în fundul patului. Tremura. ― Moartea! Vine moartea! Pleacă! Ai omorît-o pe Valerica... Și pe unchiul Alecu... ― Vreți să spuneți domnul Popa. Nu-l cunosc pe Alecu. ― Ba da! Minți! De ce minți? Uite, miroase a cozonac... cozonac bun cu nuci și stafide. Vezi ce frumos s-a copt omulețul meu? Nu ți-l dau... ― Nu, spuse încet Melania Lupu, să nu mi-l dați. Păstrați-l... Matei n-o auzi. Își duse pumnii la gură. ― Și unchiul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
între ei cu cojile rămase. Când a început ancheta cu Croitorul Ioan, acesta a plecat imediat la casa lui Roibu povestind că legea e pe urmele lor. Dar ei glumind, au răspuns că nu sunt dovezi și înfruptându-se cu cozonac și vin în cinstea victimei spunând în glumă : ,, Dumnezeu săl ierte că a avut destul de suferit săracul până și-a dat duhul’’. Plutonierul major de la postul de miliție Liești Mândroiu a indicat ofițerului Iacob Ioan să urmărească acest caz și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mama, și i-am cerut să-mi aducă apă de acasă. Apă de la puț mi-a adus... și a zis, hai, mamă, ți-a fost dor de apă de acasă, și mi-aduce o sticlă bună de la puț. Îmi plac cozonacii ei, prăjiturile ei. Mi-aduce cărți, ziare, reviste, îmbrăcăminte, încălțăminte și lucruri ce putem primi. Am poză cu ea și o port cu mine. Și mai vreau să fac cerere la domnul comandant Stancu să fac poză cu mama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu pumnul am supraviețuit, n-am avut probleme și nu mă bag în toate. Dacă te știe, nu se ia nimeni de tine. Nu se ating nici de mine, nici de pachete. Mama îmi pune pachete. Cârnați, carne prăjită, prăjitură, cozonac, de Crăciun. Mama mi-a pus vreo două sute și vreo șaptezeci de pachete, o sută de conserve. Le țin pe beton, mai bine ca-n magazin. Nu e soare. Am fost și șef de cameră, respect. Nu ceream din pachet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de leatul tău s-au căsătorit toți, că doar n-or vrea să-și lege o piatră de gât. Nu mai găsești tu un bărbat cu un salariu frumos ca al lui Antonio, cu un avocat care să-i trimită cozonac la fiecare Crăciun și turtă dulce, și șampanie. Unul care să vrea să se distreze cu tine În pat Îl mai culegi, dar peste câțiva ani, ține minte ce-ți spun: ai să te trezești singură, ca și mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ce avea multe pietricele colorate zăcea pe fundul lăzii. Fără să mai stau pe gânduri am probat-o. Mi se potrivea perfect. Am luat albumul și am urcat grăbită în casă. Din bucătărie se răspândea în toată casa miros de cozonac. „știe bunica ce-mi place cel mai mult!” Când am apărut în ușă îmbrăcată cu acea rochie și cu albumul strâns la piept, bunica a înlemnit. Privirea mea ageră a văzut câteva lacrimi curgându-i pe obraji, dar și le-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]