1,052 matches
-
prefăcându-se că fuge? Era și ea un Înger sau Mercur Îi apăruse sub Înfățișarea ei? Era mort și camerele acelea erau anticamera Hadesului? Continuă să Înainteze spre capăt, În timp ce sunetul devenea tot mai intens. În mintea sa Încețoșată luceau crâmpeie de amintiri, ce nu reușeau să prindă contur. Apoi, dintr-o dată, memoria i se limpezi, În timp ce ajungea la ultima cameră și se oprea În prag, din nou pradă amețelilor. Își aminti natura acelui sunet Încă Înainte să vadă. Intră bălăbănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei ale ierburilor uscate înainte de vreme. Eu, genele îmi plec spre verdele din frunză,/ Iar cerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din nectarul zeilor. Lacrimile de plumb ale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se cernea în pânze subțiri peste el. Crâmpeie Lacrimile de plumb ale cerului, trezesc în suflet mișcări ondulatorii, așezat pe ramurile unei clipe, crâmpeie de teamă, suspinul ce se prelinge pe frunze îi stinge frica și-l îmbată cu o picătură din nectarul zeilor. Lacrimile de plumb ale cerului pentru mine au încetat să mai existe de multă vreme, acum eu nu mai cred
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cine să se sfătuiască sau cine i-ar putea da răspuns la asemenea întrebări chinuitoare și noi? Dacă ar fi acum în Atlantida, poate că numai Marele Preot ar fi în stare să găsească în mintea lui adâncă măcar un crâmpei de lămurire. Pe când aici... Să încerce oare să-i vorbească lui Tefnaht? Slujitorul Zeului Puterii cunoștea stelele cerești și lucrurile pământești destul de bine, chiar dacă îndeletnicirea lui era mai mult cunoașterea neamurilor și a bogățiilor lumii. Oricum, pentru cercetarea, dacă nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pentru dumnezeiescul lor Hapi: Când se revarsă Hapi, sclipește pământul. Pe toți oamenii i-a cuprins bucuria. Toate spinările se zguduie întruna de râs Și toți dinții mestecă hrana. Iahuben asculta vrăjit aceste cântece. Dintr-unul i-a rămas un crâmpei în minte și acum îl mormăia singur, în graiul din Ta Kemet, așa cum era făcut cântecul. Graiul din Ta Kemet nu era mult deosebit de cel atlant, totuși în cântec Iahuben nu-l înțelegea tot dintr-o dată. Într-o zi, spre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-i tremure. Ființa aceea, îmbrăcată cu o haină argintie ca dintr-un fel ciudat de mătase, îi zâmbea. Auta se uită mai bine: da, era sau cel puțin părea zâmbet. Hainele erau cu totul închise, nelăsând să se vadă nici un crâmpei de trup, de la gât până la glezne. Dar se vedea că sunt haine. Încălțămintea părea mai groasă, însă avea aceeași culoare. Ființa străină care-i ajungea sclavului numai până la umăr avea nu cap de cleștar, cum povestise țăranul, ci un cap
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și, tulburat, o scăpă. Se făcu palid și nu îndrăzni să se mai uite jos, dar străinul se aplecă și o culese, dîndu-i-o din nou. Placa nu era nici măcar îndoită. Marele Preot o privi cu luare aminte: era tot un crâmpei de cer, cu stele mari și mici, luminoase și umbrite. Străinul puse degetul lângă o stea verzuie, înconjurată de un nimb ușor, albăstrui, destrămat. Zise apoi, zâmbind, în limba atlantă: - Pământul. Preoții tresăriră. Privind întîi năuc la semnele pe care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și-și lăsă capul în țărână. Cu coada ochiului privi spre turn, și fu bucuros dîndu-și seama că lanul de grâu îl ascundea. Convoiul se îndepărtă. Auta se sculă în picioare. O undă de vânt îi aduse la ureche un crâmpei din ceea ce îi spunea pesemne Tefnaht Marelui Preot: "...numai să nu afle prea mult!" Întâia oară în viață mulțumit că scapă de Marele Preot, Auta se întoarse în fugă la turnul argintiu. Râdea. CAPITOLUL XVIII Auta se obișnuise cu oaspeții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe Galileu, să se supere pe Copernic. N-am avut dreptate să oftez după biblioteca din Alexandria? Totdeauna l-am pizmuit pe domnul director Eratostene... - Și eu îl pizmuiesc. Biblia e un morman haotic și nu ne oferă decât câteva crâmpeie de memorie străveche, strecurate în ea întîmplător, poate de copiști, și încețoșate, dislocate din esența lor și scufundate într-o mlaștină de morală stupidă, de medicină empirică, de multe pagini de poezie, și mai ales de ignoranță, agnosticism, superstiție, frică
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de aseară. - Voiam să-ți mai spun, zise gazda, încă un lucru: cum se pot deosebi într-o legendă sau în textul unui mit, dintre implicații și interpolări, faptele pe care eu le cred memorie ancestrală. Ai dreptate: în selectarea crâmpeielor de memorie trebuie foarte multă prudență. Să-ți dau un exemplu. În timp ce bunăoară relatarea biblică a plecării lui Lot din Sodoma e simplă și sobră, aproape ca un proces verbal... ba, mai mult, numai o dată se spune că cei doi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu frunți și frizuri minuscule continuă să-și vadă netulburați de îndeletnicirile lor. Ascultând. Citind. Săgetîndu-și ocheadele. Copiindu-și crâmpeie de vers pentru viitoarele notițe informative. Scobindu-și mucoasele nazale. Agitând brațe mai subțiri decât piciorușele de bondar. Doi dintre ei, mai slabi de rinichi, ridicându- se pentru a căuta toaleta, părăsesc fotoliile și se trezesc blocați 40 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai coborât. Altminteri n-am mai fi avut prilejul, acum, să ne delectăm, cu producțiile câtorva din cei mai proaspeți poeți bucureșteni, spuse după o vreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt, școlăresc, răsucindu-și-o în jurul inelarului stâng. Cristian Popescu!... Despre individ am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-l ridică în lumină, jumătate de metru, se văzu că, pe lungimea lui, ca mărgelele, erau petrecute numai sfârcuri de ureche omenească. Duhori pestilențiale. Culoarea pământie. Unele fragmente de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora dintre crâmpeiele de ureche părea mai pronunțată. Două fuseseră retezate de-a dreptul cu zimți. Has-Satan dezlegă nodurile ce țineau distanțate între ele, pe șiret, măruntele creste de carne. Le cântări în palmă. Și le distribui, după o adâncă reculegere, pe coala
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
abia acum că nu mai era înveșmîntat în pijamaua sa băiețească. Ci, dimpotrivă, apărea înspumat într-un cămășoi alb de noapte, prelung și străveziu, recomandabil numai muierilor cu forme atât de năpraznice, de ți-ar fi furat, ca pe-un crâmpei de ață, mințile. Doru nu avea 390 DANIEL BĂNULESCU plastic, o carcasă infectă de frigider, un balansoar întrebuințînd drept scăunel o anvelopă. Zbură, mângâie și pluti până duminică, 24 aprilie, noaptea târziu, când literele scrisoricii începură să se stingă tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din ce în ce mai mult. — Fascinant paradox, spuse Mallit. — Fascinant, spuse bănuitor Khallit. Apoi vârtejul îi cuprinse. Dat fiind faptul că erau niște simple concepte, produsele nu tocmai umane ale unei imaginații străine, forța sosirii lui Virgil Jones îi spulberă. Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta Dansatorilor Spiralei lumea ar fi spus „au dansat până la capăt Dansul Neputinței“. Vultur-în-Zbor deschisese ochii. Vârtejul stătea în fața lui și se domolea. începea să semene a om. — Demonul învolburat! strigă Vultur-în-Zbor, folosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii împietriți ai feței de granit, se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Desăvârșitul. Uneori, În ceasurile crepusculare, când Întârzia la nesfârșit cu bărbia sprijinită În palme, cu pleoapele aproape lipite, privind trandafirii și adulmecând aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În rochiță vișinie, cu guler alb și buze foarte roșii, ce se balansa Într-un leagăn
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în frigul tăios de dinainte de răsărit, își trimise cuvintele ca pe niște crâmpeie ale capitulării: — În numele lui Allah, Milostiv și Atotputernic, eu, Seyed Mahmoud Sharoudi, umil avocat al dreptății, vă întreb și vă rog: o iertați pe Shahla Jahed? Nu ea a ucis-o pe ruda voastră și, dacă mi s-ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iar când am vrut să pun o întrebare, tata m-a oprit cu un gest. Am așteptat așadar ca el să se întoarcă dintre amintiri și să înceapă singur să vorbească: — Frazele pe care ți le-am repetat, Hassan, sunt crâmpeie din spusele șeicului rostite cu câteva luni înainte de căderea Granadei. Fie că sunt sau nu de acord cu spusele lui, sunt totuși foarte zdruncinat, chiar dacă mi le aduc aminte după zece ani. Îți poți așadar închipui ce efect produceau predicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și mai puțin să mă îmbăt la întoarcerea dintr-un pelerinaj. Dar, după niște săptămâni petrecute pe mare, un mic chef era binevenit. Abia intraserăm - încă mai căutam din ochi un colț de masă unde să ne așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut să tresar. Am ciulit urechea. Un marinar povestea că văzuse expus într-o piață publică din Oran capul tăiat al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-se puțin Îngrijorat și melancolic, Dietrich se Întreba dacă o fi adevărat că, În timpul reprezentației, din orificiile naturale ale corpului ies niște senzaționali norișori de fum. La cea de-a treia și ultima Întâlnire a noastră (Încă mai erau câteva crâmpeie din el pe care voiam să le pun la dosar pentru o eventuală folosință) mi-a relatat, mai degrabă trist decât furios, cum a pierdut odată o noapte Întreagă privind răbdător un bun prieten care se hotărâse să se Împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor devastatoare, ceva În genul mormanului de capete de morți pe care vizionarul Cagliostro le-a zărit În șanțul unei grădini regale. Iar și mai aproape de lac, vara, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise idealuri. Din cauza asta și suntem atât de lesne de condus de oricine, oricum și oricând. Nu-i nici o diferență fundamentală între mizeria dintr-un closet public din autogara din M. (să spunem) și „abilitatea“ cu care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între el și ea se mărea, nerăbdarea și starea de nesiguranță creștea exponențial, iar despre mâncare nici nu putea fi vorba. S-a scurs multă apă pe Siret de atunci. De multe ori s-a străduit să-și amintească un crâmpei, fie el cât de mic, din timpul acelei chinuitoare călătorii. În zădar. Singurele evenimente, pe care nu le putea uita, erau starea lui jalnică și deruta. Odată ajuns la capătul călătoriei, teama de eșec devenise și mai apăsătoare. Acuși va
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]