3,021 matches
-
ventilație. Era vară și oricât de bine ar fi funcționat aparatele de condiționare, tot nu puteau face față temperaturii acumulate peste zi, la care se adăuga și cea a efortului fizic generat de ritmul melodiei. Ștefan își lăsă bărbia pe creștetul fetei, într-un gest de tandrețe și o strânse în brațe cu afecțiune. Fata radia de bucurie. Simțea cum liniștea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mișcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână. Alergau pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
Eminescu. Ilustrații la poeziile lui, copilăria sau satul natal Ipotești din frumoasa și dulcea Bucovină, împreună cu poeta - prietena sa Veronica Micle, dau mare greutate, rafinament în execuție cat si multă prestanță întregii expoziții. Evident, Eminescu stă ca o cunună pe creștetul împărătesc al geniului cu care Dumnezeu, a înzestrat poporul român - și asta datorită credinței lui de la care vine toată darea cea bună și tot darul desăvârșit. Nu de puține ori în opera sa, Eminescu arată și respectă inspirația ca un
-ŞOAPTA ACUARELEI- de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354623_a_355952]
-
să te simți ocrotit. Ca să îi simți căldura ce-ți pătrunde până în măduva oaselor și așa să reușești a scoate din interiorul tău suferința. După rugăciunea ce i-o adresezi, Domnul îți cerne cu mângâierea Sa lină, lumina sfântă pe creștet . Alergi la El de câte ori lumea te sfâșie cu gheare de leu și smulge din tine suspine. Când viața îți pare deșertăciune și vânare de vânt... Și atunci, lacrimile curg șuvoi printre șoaptele rugii tale spălând sufletul, adunând cioburile ascuțite de
RUGĂCIUNEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354753_a_356082]
-
1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De plânsu-mi, plânge ploaia toamnei reci că, dragostea-i în ceață pe poteci. În ea s-a pierdut îmbrățișarea speranței ce s-a topit cu zarea. Doar vântu-i triumfător și mândru, cănd creștetul îmi mângâie tandru. Cu reci fiori, în suflet pătrunde dor înfocat, de ploaie să-l ude. Cu frunze în zbor îmi alungă vis că, Toamna vieții cu ele mi-am scris. Cu sărut rece îmi lasă fior, să-mi înghețe
ILUZII DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347058_a_348387]
-
prezența ei, am pus mâna pe primul cocoș care mă ciugulea din față, încercând să-i prind ciocul. Mâinile îmi erau pline de sânge, iar cel mai nărăvaș dintre ei sărea ca pe o trambulină, încercând să mă ciugulească în creștet. -Dar-ar praful în sămânța voastră de cocoși! striga mamaia și cu bățul lovea când într-o parte, când în alta. Din fericire, Fane a lui Boată trecea pe drum când atacul se îndrepta spre mamaia cu și mai multă furie
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
și mă lovi în cap cu un pilog de moțigaș. Era gata să fiu brâncovit. Deodată mă trezii. Fusese un coșmar. Dacă ați înțeles ceva, ajutați-mă și pe mine să gliceresc un sens. Mă doare și acum cucuiul din creștetul galunului. Janet Nică Referință Bibliografică: SCHIȚ / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Janet Nică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SCHIŢ de JANET NICĂ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357230_a_358559]
-
unele mai decolorate de vreme sau altele prea întunecate. Am ales numai una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi să-și ia zborul. Strângea la piept o carte. Și în vis și în fotografie strângea în pumnul mâinii
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
unele mai decolorate de vreme sau altele prea întunecate. Am ales numai una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare, tot alb, la fel de bine călcat și, ca un fluture vioi se legăna în pasul ei săltăreț și zglobiu, măi să-și ia zborul. Strângea la piept o carte. Și în vis și în fotografie strângea în pumnul mâinii
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
cu adevărat al vacanței. În dansul pe care îl aveam să-l prezentăm, noi, fetele, eram “maci roșii”, iar băieții erau “bondari”, decorați cu niște aripi galbene din hârtie lipită de sârmă și cu niște antene mari, răsucite, prinse pe creștetul capului cu o bentiță. “Macii” dansam grațios, iar “bondarii” trebuiau să vină încet, într-un zbor lin, să se așeze lângă fiecare mac, să-i prindă mâna și să valseze împreună. La sfârșit “macii” se ofileau, iar “bondarii” deasupra noastră
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
conduce la prosperitate (aspect evident mai ales în prima parte). În acest mozaic, ce prezintă societatea românească, sunt rostite nume, precum: Adrian Marino - cu al său jurnal, intitulat: „Viața unui om singur” (Editura Polirom, 2010), Constanța Buzea, cu jurnalul său: „Creștetul ghețarului” (Editura Humanitas, București, 2009), Alex Ștefănescu: „Jurnalul secret” (Editura Corint, 2007). În prezentarea punctelor sale de vedere, Monica Grosu pornește de la analiza specifică și redescoperă, în spatele aprecierilor sale pertinente și constructive, repere ale autorului cărții ori ale destinului acestuia
CA PUNCT DE SPRIJIN AL ORICĂRUI DEMERS CULTURAL ” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357278_a_358607]
-
L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind, își smulgea de pe creștet și din barbă șuvițele gelatinoase adunându-le în căușul palmei, mesteca lemn galben și scuipa sucul în palmă. Împrejurul lui, în scobiturile pietrelor, musteau culorile preparate. Toată dimineața adusese apă de la izvor, alesese nisipuri fine, mâl, argilă și alge, culesese
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
-se voia ta! Dar mi-i așa de dor de el...!” Parcă aude și acum țârâitul telefonului. Avea o presimțire ciudată. Ceva nu era în regulă. Simțea că nu trebuie să ridice receptorul. Un fior i-a străbătut corpul din creștet pană în tălpi. „Nu-i a bună!” Nu răspunse. Dar telefonul sună din nou. „Băiatul își făcea lecțiile. S-a uitat la mine cu niște ochi mari și albaștri... parcă erau prea albaștri atunci, prea semănau cu ai lui taică
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ROATA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ROATA Azi, Îți voi pune fân sub creștet, Și fragi, pe-a sângelui Tău, rană, Ce flori de vâsc, pe lemnul veșted Al crucii, susură-n icoană - Păduri amurmurând în toacă, Cărări din susur de cavale, Îți voi așterne la prisacă, În inima Măriei Tale - Azi, îți voi
ROATA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357395_a_358724]
-
asta secretarul de partid pe liceu. L-a chemat apoi pe „nea” Puiu, profesorul de științe sociale - el era secretarul de partid. Nea Puiu era un bărbat mic de statură, brunet, cu părul tuns scurt, de jur-împrejurul capului și vâlvoi în creștet. Avea și el un handicap, șchiopăta de piciorul stâng, care era mai scurt. Ca profesor, nea Puiu era foarte exigent: oricât aș fi știut, pe mine nu mă scotea din 7. Când a apărut în biroul domnului Ion Ceaușescu și
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]
-
în Înalturi , care o cheamă și o îndeamnă la zbor („Am văzut iar vultur de lumină”). Iată de ce, ea poate spune cu deplin temei: „Sunt doar o lumină/ doar avânt -/ port numai veșmântul de iubire/ și sunt legănare de pământ” („Creștetul mi s-a golit de gânduri”). În aceste circumstanțe neobișnuite, nu e de mirare că autoarea spune: „Sunt o ardere de foc nestins -/ caier albăstrui și suitor -/ și mă mistuie un dor aprins/ de-a mă arde-n caier, ca
CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA OLGĂI ALEXANDRA DIACONU ZBOR DE DRAGOSTE TÂRZIE. SCRISORI ÎNFLORITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357945_a_359274]
-
ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ceafa dealului aleargă un cal cu cerul în șa. Poteca dinspre pădure coboară încet, desculță, când pe lângă umbra fagilor, când pe lângă șoldul caselor pitite sub șindrila negricioasă mirosind a putregai. Norii gâfâind de sete moțăie pe dâra zării de dincolo de creștetul zăvoiului. La fântâna din colț, o fată din flori și-afundă sânii în zornăitul apei din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi.Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
pentru câteva minute, încremenit în eternitate. Mai răzbate din când în când un foșnet plăcut, o piatră zdrobită sub talpă, un tril chemând asfințitul. Se apropie de mine un gând stingher. Îl las să mă macine, să îl simt până în creștet și-apoi voi ști dacă îl ascult. E simpla nevoie de spațiu, de singurătate. Adopt poziția omului cult, cu mâna sprijinind bărbia, răsuflu adânc, apoi îmi încep agonia. - E imposibil! îmi zic rumegând speranțe deșarte ce s-au prins într-
GÂNDURI DE SEARĂ...2 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358324_a_359653]
-
ce urma să-i catalogheze lui opera, s-o identifice și s-o clasifice după principiile științifice ale academiilor medievale, și nu s-ar fi mirat dacă în sanctuarul lui ar fi intrat însuși Savonarola, vreun papă cu tiara pe creștet, ca trimis plenipotențiar al lui Dumnezeu, sau vreun șarpe kundalini clocit într-o jumătate ermetică de ou. Meritele lui erau cu atît mai mari cu cît, deși nu fusese încă niciodată călcat de mai marii veghetori ai purității spirituale, el
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
stă pe îndelete de vorbă cu Dumnezeu, care este mare și blînd și bun și care lăcrimează cînd îi vede pe oameni cît sînt de chinuiți în sufletele lor, pentru că el nu i-a făcut așa cînd a suflat peste creștetele lor bucuria de a trăi și se miră cînd vede bisericile pictate cu draci imaginari, născociți de cine știe ce minte opacă pentru a le strica oamenilor echilibrul interior ... Totul era și trebuia să fie echilibru, așa înțelegea pruncul lumea în pîntecul
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
emoționați cînd depuneau coroane de flori ce costau sute de milioane de lei la sărbătorile naționale și, în spatele lor, la nici douăzeci de metri, crăpau de foame în curtea orfelinatului de la Arcul de Triumf copiii cărora nimeni nu le mîngîia creștetele cu dragoste, sau cu milă, cel puțin ... Dar și noi aveam propria noastră problemă și uneori mă sufocam de durere că nu pot face mai mult pentru familia mea, totul era blocat, oamenii nu mai aveau nimic sfînt, numai în
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
Dumnezeu la lupta cu inerția specifică începutului de mileniu și se temea că bigudiurile cu care își umflase părul, ca să fie frumoasă, îi vor trăda incertitudinile, și atunci, de spaimă, se purta ca o femeie modernă, care, cu ochelarii pe creștetul capului și cu pantalonii mulați pe coapsele apetisante, se pipăie degeaba la prohab și o face pe nababul, ea nu vinde nimic, își agită degeaba narghileaua, nu are barba pînă la buric, deci, nu e bună la nimic! Fufe cu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
ar fi bucurat sufletul lui CrisLi, dar ea era la București, îmi cumpărase ziarul în care apăruse prezentarea poetei mele, Ligia-Cristina, de care eram tare mîndru, pentru că nu ai de multe ori în viață ocazia să-ți pui palma pe creștetul unui talent înnăscut, CrisLi se bucurase și ea și îi făcuse o copertă inspirată la tipografia lui Tudor împreună cu Mihai, iar pe mine mă aiurise talentul lui Miron Manega, care scosese dintr-o cronică a cărții și vreo patru poezii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
mult, de pe tărâmul nemaivăzutului cer, ajungând să aflu o știre care m-a zguduit... ─Sărmanul Gelu! La o vârstă atât de frumoasă, n-a mai vrut să lupte pentru viața lui... Cuvintele acestea mi-au căzut ca un ciocan pe creștetul capului, căci eu, plecată de mulți ani peste hotare, nu mai știiam nimic despre el. ─Cum așa? - am răspuns eu mirată. ─Trebuia să se înscrie pentru transplant, într-o listă de aștepare, și a refuzat categoric, cu toate insistențele încurajatoare
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]