1,492 matches
-
a spiritualității ortodoxe: "Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român. El s-a născut creștin. El n-are la bază o altă structură religioasă, care s-o tulbure pe cea ortodoxă". Superlativul intensității este completat de creștinătatea incipientă și puritatea ortodoxiei românești. La care se adaugă tocitele mituri ale cumințeniei românești ("neamul nostru n-a făcut și nici nu va face răsboaie de cuceriri, răsboaie din îngâmfare") pus în contrast cu vitejia defensivă demonstrată în apărarea pământului și a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
avangarda reflecției social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor, teza supraviețuirii românității prin religie în fața persecuției catolice, sau teza românilor ca apărători ai creștinătății în fața islamului. Vechimea creștinismului românesc este afirmată categoric în formule precum aceasta: Suntem [...] cel mai vechiu popor creștin din sud-estul european. Toți vecinii noștri, dar absolut toți, au fost creștinați mult în urma noastră" (Giurescu, 1942, p. 4). Creștinismul constituie ADN
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
catolic își păstră cu îndârjire legea sa cea veche, adică credința ortodoxă și cu aceasta s-a mântuit de pieire" (Constantinescu, 1928, p. 71). Un alt topos de mare însemnătate al spiritualității românești o reprezintă teza românilor ca apărători ai creștinătății europene în fața islamului. Stăvilirea puhoiului turcesc și salvarea civilizației apusene devine un titlu de glorie în baza căruia este revendicată recunoștința statelor occidentale: "epopeea de o sută de ani, a răsboiului nostru cu turcii, luminează ca o măreață faptă de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
val al Islamismului, salvând Europa creștină - în clipa când ea lucra de zor la plămădirea civilizației moderne" (Constantinescu, 1928, p. 120). Contribuția românilor la războiul sfânt împotriva islamului nu s-a rezumat doar la o postură defensivă. Campioni ai cauzei creștinătății, atleți ai lui Crist, românii au încercat și să mântuiască Europa pe infideli. Pe lângă faptul că este prezentat ca un unificator al românității ("el spera să apuce Maramureșul întreg, leagănul domniei moldovene, și să ajungă chiar Voevod al Transilvaniei"), Petru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
l-a însoțit pe Macarie, patriahul din Antiohia în drumurile sale prin Moldova și Valahia, la anii 1652-1660, scria: „Mulțimea și bucuria gloatei în țara românească, la Bobotează, întrece tot ceea ce se petrece la curțile celor mai mari principi ai creștinătății, după tot ce am auzit și văzut... în sfârșit, noi ieșirăm afară din biserică, pentru ca ierarhul să afunde crucea în râu. Procesiunea o formau dintâi stegarii, doi câte doi, cu însemnele și steagurile lor, cu cruci în vârf, apoi cei
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și legea creștină și în ideea loialității față de instituția monarhică, ca expresie a tradiției însăși, instituită prin voința divină. De aceea, în multe din circularele Episcopiei Bucovinei din anii 1795-1796, referitoare la desfășurarea războiului, francezii erau prezentați drept "dușmani ai creștinătății", "vrăjmașii împărăției și ai legii" sau drept "stricători de lege"148, acuzând prin aceasta Revoluția franceză de faptul că atentează la elementele fundamentale pe care se baza Vechiul Regim, tradiția și autoritatea. În aceeași perioadă de sfârșit de secol XVIII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la întâmplările cumplitului război din trecut s-au arătat credincioși cătră împărăție și care cu vărsare sângelui și cu primejdie viețiilor lor s-au pus pentru apărarea patriei de călcarea vrăjmașilor... și cu mare vitejie și mult au sprijinit ei creștinătatea de vătămare ce despre vrăjmași și carele și spre binele nostru foarte mult slujește"149. Totodată, ca reflex al adâncirii reacțiunii politice contrarevoluționare, era propagată în popor ideea Austriei eliberatoare și apărătoare a valorilor tradiționale ale civilizației creștine europene, angajată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
angajată în prima linie a campaniei militare dirijate de coaliția monarhilor europeni împotriva expansiunii Franței revoluționare și napoleoniene în Europa. În acest sens, o circulară din 1799 a Administrației Bucovinei difuzată prin intermediul Consistoriului ortodox, reliefa faptul că: "vrăjmașii franțuji pe creștinătate împrăștiază, în multe părți fac prădăciuni și vărsări de sânge omenirii, de iznov au început a face vrăjmășit război asupra pre milostivirii împărăției noastre. Și așa silită s-au văzut împărățeasca noastră mărire a apuca și a întrebuința armele spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
vărsări de sânge omenirii, de iznov au început a face vrăjmășit război asupra pre milostivirii împărăției noastre. Și așa silită s-au văzut împărățeasca noastră mărire a apuca și a întrebuința armele spre apărare țărilor împărăției sale și pe toată creștinătate de vrăjmaș de stricăciune ce de istov"150. În plan intern, Vasile Balș a urmărit, în calitate de căpitan al Bucovinei, să implice la nivel provincial biserica ortodoxă în acțiunile de asistență socială, ce vizau pe locuitorii săraci. Pe măsură ce numărul nevoiașilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ei înșiși acelor călugări. G. Celălalt avantaj al acestei măsuri salutare ar fi că s-ar restabili disciplina și ordinea clericilor în conformitate cu legile și obiceiurile ordinului lor, că biserica ar fi trecută în granițele religiei ei, după adevăratele principii ale creștinătății și că, nu mai puțin, s-ar reface moravurile națiunii, deoarece oricum poporul nici nu mai mergea la biserică, nici nu mai obișnuia să poarte stimă pentru un cleric. Îmi închei această împărțire a stărilor clericale cu preoții și independent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mai mare ordine și pace. E. Menținerea bunei ordini propuse mai sus se poate obține cu atât mai sigur, dacă, după dorința cea mai fierbinte a tuturor compatrioților, ar fi a se înființa școli publice spre instruirea tineretului în ale creștinătății și în științele îndeobște necesare, pentru a forma din aceste mlădițe, la timpul lor, demni cadeți ai statului, care ar menține dragostea întregii Moldove și ar îmbogăți apreciabil Bucovina, căci cea mai mare parte din Moldova și-ar dori să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nici un catahrisis împotriva pravilii și a canoanilor duhovnicești 25. Se mai arăta apoi în respectiva mărturie că sunt urgisiți neavând la cine alerga spre a ne creștina pruncii, a ne îngropa morții și a căuta de cele nouă trebuitoare ale creștinătății, cauză din care sătenii au rămas nemărturisiți și neîmpărtășiți în sfântul și marele post a acestei învieri 26, așa încât sătenii cer slobozirea preotului la datoria slujbii sale, căci în cazul botezării lui Samoil Francu [...] numai singur proprietarul nostru, dumnealui căminarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pentru frumusețea căruia, totuși, meritele-s numai ale lui Dumnezeu) și a podului lui Saligny, nimic nu-i de admirat, fiindcă toate-s "realizări minore la scară europeană. Ele vorbesc despre istoria unui popor ușernic, care a trăit la porțile creștinătății și în anticamera marilor civilizații." Ușernic? Doar dacă re-conferim termenului sensul inițial, acela de paznic al porții că și datorită "ușernicilor" români n-au ajuns otomanii la Viena. Iar în alte cărți (le-am mai amintit aici) vitejia strămoșilor este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lui Hristos” și „corpul mistic al Bisericii”), să desemneze Biserica instituționalizată, devenind, odată cu secolele XI-XII, o piesă de bază În eșafodajul menit a demonstra nu numai rolul predominant al sacerdoțiului În societate, dar și primatul pontifical În cadrul Bisericii și al Creștinătății, legitimat prin asocierea sistematică a Papei cu statutul și funcțiile vitale ale capului În organismul uman. Expunerea dogmatică cea mai completă a noii analogii, potrivit căreia instituția ecleziastică nu mai este doar „corpul lui Hristos”, ci un „corp mistic”, al
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
pe care Îl apără fiecare. Bunăoară, dacă În scrierile partizanilor pontificali (cum este Aegidius Romanus) trupul este evocat, În conformitate cu paradigma paulină, prin prisma unității și a unicității conducerii, sub egida suverană a Papei („capul” Bisericii și al Întregii Creștinătăți), În tratatele care apără prerogativele monarhice (Rex pacificus și Defensor pacis), insistența asupra statutului și a funcției inimii În organism are, dimpotrivă, rolul de a simboliza atât dualitatea ierarhică a puterilor constituite, cât și diferențierea atribuțiilor pe care acestea le
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
Europa celor Cincisprezece reprezintă marea speranță a acestui sfârșit de secol. Pentru alții, este ultima mare utopie a secolului XX (după fascism și comunism, păstrând desigur proporțiile). Iar pentru alții, Comunitatea Europeană este o abstracție, precum Elada pentru vechii greci, creștinătatea în Evul Mediu sau lumea arabă în zilele noastre. Dacă de multă vreme centrul lumii nu mai este considerat a fi la Delfi, așa cum credeau vechii greci 72 (el s-ar afla în Marea Neagră, undeva în zona satului românesc Histria
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
lor, religiile lor, obiceiurile lor, artele lor, științele lor, modul lor de a se îmbrăca, precum și felul lor de mânca și de a bea. I. Sub semnul viței de vie Începând cu secolul al XV-lea, Europa creștină, în special creștinătatea mediteraneană, pornește la descoperirea, apoi la cucerirea noii lumi. Colonizarea, evanghelizarea și plantarea viței de vie mergeau mână în mână: "Oricare dintre călugării cuceritori avea în desagă breviarul și legătura de butași 111". Misionarii portughezi au adus vinul în Japonia
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
recuceri Ierusalimul și mormântul lui Hristos, iar apoi pentru a le păstra. Pentru alți creștini, abația de la Cluny, fondată în 910 de ducele Guillaume de Aquitania, a fost, până la construirea catedralei Sfântul Petru din Roma, cea mai mare biserică a creștinătății, și din acest motiv a fost considerată drept "centrul lumii". Pentru pictorul spaniol Salvador Dali (1904-1989), gara din Perpignan era centrul lumii. 73 J.-F. Gautier, Histoire du vin, PUF, Paris, colecția "Que sais-je?", nr. 2676, 1992, ediția a II
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Monteilhet, Ce que je crois et pourquoi, De Fallois, Paris, 1993, p. 132. 79 Citat de Hubert Monteihet: Roma nu mai este la Roma, ci peste tot unde sunt și eu, Jean-Jacques Pauvert, Paris,1977, p. 86 și 87. 80 Creștinătatea nu a făcut excepție de la această regulă istorică: o civilizație puternică și durabilă nu poate să trăiască și să se răspândească fără prezența unui curs de apă navigabil Tigrul, Eufratul, Nilul, Tibrul..., dar și Sena, Rinul, Dunărea etc. reprezintă exemple
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și idealul permanent pentru femeia creștină este și a fost educația morală, formarea intelectuală a fiului (fiilor). Sfântul Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa au fost crescuți și educați de mame model pentru toată istoria creștinătății. Dacă o luăm ca exemplu pe Sfânta Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur vedem că ea a dus o viață de ascet alături de fiul ei. Ea a știut să-i sădească în suflet mila și adevărul, blândețea, modestia, curajul
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
lui să este în prezența constituentului topicalizat (nu) cumva (48a-c), spațiul sintactic proiectat între cele două lexicalizări ale complementizatorului să este mai flexibil în româna veche, găzduind și alți constituenți decât (nu) cumva (48d-f). (48) a. sănu cumvasă aibă smenteală creștinătatea și ceaste 2 țărî (DÎ.1600: XXXIII) b. sănu cumvasă să tâmple să fie neștine svătuit și amăgit de vicleșugul șearpelui (VRC.1645: IIr) c. Fii tocmindu-te cu pârâșul tău curând, până ești pre cale cu el, sănu cumvasă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
află relicvele Sfântului Ierarh Nicolae. Pelerini de origine ortodoxă, români, bulgari, ucraineni, moldoveni (toată mâna de lucru ieftină a Occidentului), reinventează și repun pe hartă acest loc de pelerinaj (Juillard, 2012: 114). După cum în marea Catedrală din Chartres, bijuterie a creștinătății, am putut vedea cu propriii mei ochi „pelerini” ruși și ucraineni (de fapt, muncitori imigranți trăind la Paris) rugându-se la celebra relicvă le Voile de la Vierge (Acoperământul Maicii Domnului) adusă aici în anul 876. Potrivit tradiției, este vorba de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se prescriu nici după 8-900 de ani? Și Încă, Ioan Paul al II-lea fiind ales În aceleași condiții ca Urban al II-lea sau Inocențiu al III-lea, are Întocmai ca oricare dintre predecesorii săi răspunderea morală pentru Întreaga creștinătate catolică. Însă un președinte de republică nu cârmuiește din grația lui Dumnezeu, iar alegătorii săi nu au toți credința că sunt instrumentele unei voințe superioare. Adus la putere de un partid sau de o mișcare de opinie publică, un om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
divinul. Vestimentația în ceremonial poate fi ornată cu simboluri, așa cum întâlnim la șamanii arctici, vraci dotați cu abilități spirituale deosebite. Simbolurile sunt însemne ale demnității și funcției purtătorului în raport cu divinitatea, cu ceilalți demnitari și față de lumea profană. Ele diferă în creștinătatea romano-catolică, ortodoxie, sintoism, masonerie, rosicrucianism ș.a., având scopul de a crea o atmosferă solemnă și demnă, culorile și simbolurile diferind după rolul ritualului aplicat în liturghie, slujbă, ținută, asociindu-se la îmbrăcăminte colane, brâuri, mitre, coroane, fiecare desemnând apartenența la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de sacru, semnificație a vieții lor închinate preceptelor adoptate etic și moral. În multe ritualuri apare vestimentația de nuntă (în creștinism, în ritualul de recepție budistă, în cel de inițiere în secretele Ritului Scoțian Antic și Acceptat al masoneriei). În creștinătate la botez și în masonerie la inițiere apar simboluri legate de renaștere, de inocență și de viață nouă prin îmbrăcarea inițiatului în alb. Creștini, budiști ori masoni ei poartă lucruri simbolice care să reflecte apartenența lor la ordin, fiecare reprezentând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]