15,728 matches
-
cu Letiția. Mare i-a fost mirarea când o văzuse pe mama sa Încremenită de uimire, iar tatăl se ridicase de pe scaun gata să-l ia de guler. Ce-i În capul tău copile? Ți-ai pierdut mințile? Noi suntem creștini ortodocși de rit vechi, iar ea nu este ca noi. Cum crezi tu că voi permite eu așa o rușine? Dar tată, nu am stabilit nimic, ea este fata care-mi place...ce dacă nu este pe rit vechi? În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
eu să văd perlele angelice, din Manacor, cu aerul lor rece, la gâtul și pe pieptul cald al femeii de la mal, acoperită de spuma mării, în seara de smarald. Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare, mare sărbătoare pentru creștini! Sfântul duh era apă vie, era foc pentru a ne înnoi, pentru a ne înverzi! Așa spunea Apostolul Ioan citat de Patriarh, ca un adevărat monarh învestit de Dumnezeu. Limbile de foc i-au purificat pe apostoli, i-au pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Stări de conștiință vecine cu extazul îi provocau ceremoniile de natură sacrală. De Rusalii, poeta avea, în pruncie, sentimentul că, în timpul oficierii cultice, cobora realmente din cer duhul sfânt: Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare,/ mare sărbătoare pentru creștini!/ Sfântul duh era apa vie,era foc./ O elocventă emoție spirituală comunică dangătul clopotelor de la mănăstirile din muntele Athos: Când clopotele la Athos,/se înalță în cer mănăstirile/cetăți ale credinței, harfe de voal/ lumini de cristal își schimbă culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
provocare”. Sau a răspuns în felul său, divagând la modul ce îi este propriu: făcând asociații libere tot în sfera culturii. Nu poate formula o distincție clară între nemurirea terestră a lui Platon și viața veșnică, întru spirit, pe care creștinul o dobândește prin credință și iubire de Dumnezeu și de aproapele său. Sau, din onestitate, nu vrea să calce pe un teren unde se simte nesigur. 28 aprilie 2007 Teodora i-a mai spus Profesorului încă ceva deosebit (după părerea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cerut apă și a glumit cu tatăl lui. Musa încărunțise, în cele două nopți cât ținuse boala. Iar copilul nu înțelegea de ce se încăpățâna să-l cheme la el pe un alt nume. Peste alte câteva zile, doi dascăli, unul creștin și unul arab, au fost aduși la curtea lui Musa. Cel creștin, Gisalrico, i-a explicat copilului că numele ales de tatăl lui pentru el, Leovigildo, însemna legământ din dragoste. Era un nume de taină, pe care numai ei trei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
două nopți cât ținuse boala. Iar copilul nu înțelegea de ce se încăpățâna să-l cheme la el pe un alt nume. Peste alte câteva zile, doi dascăli, unul creștin și unul arab, au fost aduși la curtea lui Musa. Cel creștin, Gisalrico, i-a explicat copilului că numele ales de tatăl lui pentru el, Leovigildo, însemna legământ din dragoste. Era un nume de taină, pe care numai ei trei - prințul arab, bătrânul răsărit în viața lor ca din senin și copilul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o solidaritate activă; În cadrul comunităților de staroveri, elementele esențiale care au susținut activă unitatea oamenilor au fost religia și limba vorbită, care au asigurat de-a lungul timpului dăinuirea valorilor culturale și spirituale. 1.1. Originea și semnificația termenului “lipovean” Creștini de rit vechi trăiesc în numeroase țări ale lumii, pe continente mai apropiate sau mai îndepărtate de spațiul nostru (Europa, America de Nord, America de Sud, Asia, Australia), însă numele de lipoveni îl poartă doar cei din România. Până la apariția, răspândirea și permanentizarea termenului
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
spune că” generic, lipovenii întotdeauna au aparținut națiunii ruse. Prin urmare, lipovenii sunt ruși de origine, dar nu toți rușii stabiliți în România sunt lipoveni. Sunt lipoveni, în sensul strict al cuvântului, rușii veniți din Rusia și care aparțin cultului creștin ortodox de rit vechi”. De aceeași părere este și Victor Vascenco, care în lucrarea Lipovenii, Studii lingvistice afirmă că: ”orice lipovean este din punct de vedere confesional [...] un starover, însă nu orice starover este un lipovean” și că „vechii credincioși
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
să nu te întrebi dacă nu existau (între asasini și guvern) anumite înțelegeri. La un anumit nivel, de altfel, se pusese la punct planul suprimării întregii națiuni armene. La Diarbekir, la Erzerum, la Sivas, la Trebizonda și chiar la Constantinopol, creștinii autohtoni trăiau în teroare. Populațiile creștine fugeau speriate, căutând azil în consulatele și în școlile franceze. Peste tot, agenții noștri i-au primit, i-au protejat și chiar i-au apărat fizic, cu pușca în mână. Oroarea pe care a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
aceea este aproape imposibil ca, într-un asemenea loc și cu un asemenea stil de viață mereu expus dezlănțuirilor animalice, acest țel să fie atins. După serioase eforturi și doar pentru puțin timp, deși diavolul nu face niciodată pauză, unii creștini reușesc în această “lume” să ajungă la un moment de armonie între suflet și trup și, implicit, între ei și Dumnezeu. Locuri în care se poate realiza această minune sunt Sfânta Biserică sau Sfânta Mănăstire. “În lume” înseamnă “în păcat
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
S-a înlocuit Creatorul cu o creație. Instituția Bisericii Ortodoxe este atacată vehement prin multe modalități și sub diferite pretexte. În contextul obiectului analizei de față, se susține faptul că în Sfintele Biserici Ortodoxe se practică idolatria sub forma închinării creștinilor la icoane. Despre acest lucru, cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic a hotărât: “Este permis și chiar bineplăcut înaintea lui Dumnezeu a face icoane. Acestor icoane sfinte nu li se da însă adorarea care se cuvine numai lui Dumnezeu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pe care o vizualizăm în fotografie. Toate emoțiile privitorului sunt îndreptate și au legătură numai cu persoana pe care am dori să o mai aducem preț de o clipă în viața noastră. Acesta este rolul icoanelor în Sfintele Biserici Ortodoxe. Creștinul cinstește ceea ce reprezintă icoana și nu materialul din care aceasta este făcută. În fața icoanei creștinul nu se roagă “Sfânta icoană, ajută-mi să...”, ci, în bucuria sau necazul care îl aduce în fața acesteia, se adresează și crează o puternică legătura
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cu persoana pe care am dori să o mai aducem preț de o clipă în viața noastră. Acesta este rolul icoanelor în Sfintele Biserici Ortodoxe. Creștinul cinstește ceea ce reprezintă icoana și nu materialul din care aceasta este făcută. În fața icoanei creștinul nu se roagă “Sfânta icoană, ajută-mi să...”, ci, în bucuria sau necazul care îl aduce în fața acesteia, se adresează și crează o puternică legătura afectivă cu ceea ce icoana prefigurează în imaginea ce se dăruiește sufletului care o cinstește. Icoana
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în bucuria sau necazul care îl aduce în fața acesteia, se adresează și crează o puternică legătura afectivă cu ceea ce icoana prefigurează în imaginea ce se dăruiește sufletului care o cinstește. Icoana, în sine, nu ar avea nicio înrâurire asupra vieții creștinului dacă acesta nu o investește cu un capital de sinceritate, dragoste și încredere, într-un cuvânt, cu credință. De remarcat este faptul că nici unul dintre cei care acuză fățiș Biserica Ortodoxă de idolatrie, pe temeiul închinării la icoane, nu acuză
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
fac ceea ce ai vrea și tu să faci (de închinat, aprins lumânări, de dat un pomelnic etc). Dacă găsești un prilej potrivit, poți să întrebi, pe un ton respectuos și scăzut, pe cineva care slujește în biserică sau pe alt creștin aflat acolo, cum trebuie să procedezi într-o situație sau alta care te interesează. După începerea slujbei, nu te prinzi în discuții, nu încerci prin orice mijloc să ajungi la vreo icoană sau la preot, ci rămâi acolo unde te
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
tentativa, legiuitorul considerând că gradul de pericol social al respectivelor fapte este scăzut. * Nesocotirea făgăduințelor făcute lui Dumnezeu este o altă modalitate de a lua numele Său în deșert. Făgăduința sau votul este actul benevol de promisiune, făcut de un creștin către Dumnezeu, prin care se obligă, pentru scurt timp sau pentru întreaga viață, să facă sau să nu facă anumite fapte, drept mulțumire pentru binefacerile primite. Votul (făgăduința) este un act de deplină libertate și acțiune și trebuie să se
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Dintre toate, votul monahal este cel mai greu. Pentru acest vot un există nici schimbare, nici încetare, întrucât el este depus sub stare de jurământ, este dat pentru toată viața și are, în consecință, o valoare morală superioară față de votul creștinului laic. Monahul depune trei jurăminte pentru tot restul vieții sale: de sărăcie asumată de bunăvoie, de castitate (feciorie) și de lepădare de sine (ascultarea). O abordare amplă o ridică, în cadrul poruncii a III-a, analiza jurământului. Jurământul este actul extraordinar
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
jurăminte pentru tot restul vieții sale: de sărăcie asumată de bunăvoie, de castitate (feciorie) și de lepădare de sine (ascultarea). O abordare amplă o ridică, în cadrul poruncii a III-a, analiza jurământului. Jurământul este actul extraordinar de cult prin care creștinul Îl cheamă pe Dumnezeu ca martor și garant al adevărului unor afirmații făcute. Este o chestiune amplă, spuneam, întrucât problema jurământului a fost o temă larg dezbătută în morala creștină, în filozofie și în etica filozofică, și este departe de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
ziua de sâmbătă (ziua a șaptea) cât și întreaga săptămână. Astfel, zilele săptămânii nu aveau denumiri proprii, ci erau denumite “prima zi de după sâmbătă” (corespondentul zilei de duminică), “a doua zi după sâmbătă” (corespondentul zilei de luni) ș.a.m.d. Creștinul prăznuiește ziua de duminică prin participarea la Sfânta Liturghie în Sfânta Biserică. Duminică, eliberat de grijile și amarul celor șase zile din săptămână se dăruiește pe sine lui Dumnezeu prin rugăciune. Este singura zi în care un om credincios se
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
reculege și își face analiza vieții sale duhovnicești, poate purta un dialog cu sine sau, pur și simplu, se poate regăsi într-o lectură bună. Cu aceeași blândețe cu care s-a înfățișat în fața Mântuitorului, Părintele Arhimandrit Teofil Părăian povățuia creștinii: Dacă știm să aducem preamărire lui Dumnezeu prin ceea ce facem, atunci toată viața noastră este o slujire adusă lui Dumnezeu, și atunci nu ne mai trebuie timp anume pentru Dumnezeu. De fapt, timp anume pentru Dumnezeu este timpul zilei de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
A V-A “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție.” (Ieș. 20, 12) La scaunul Sfintei Spovedanii merg creștinii care doresc, din toată puterea conștiinței lor, să-și “spele” cămașa sufletului. Dacă, periodic, se impune spălarea hainelor pe care le îmbrăcăm, oare nu cu atât mai multă trebuință avem de a ne spăla sufletul întinat în păcate? Răspunsul fiecăruia
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
principiile morale derivate din dreapta credință, fie mamă, fie tată, fiu sau fiică. De multe ori, diavolul atacă tocmai în punctele cele mai dureroase și anume în relațiile cele mai profunde și puternice, pentru a atrage suflete pe calea lui. Un creștin adevărat, rupe acea legătură, pentru a rămâne alaturi de Dumnezeu. Grea și tristă alegere, însă singura corectă și necesară, după cum ne poruncește Mântuitorul Însuși: “Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
diavolul păcătuiește" (Ioan 3, 8). Însă, după osebit chip, clevetitorii, vânzătorii și martorii mincinoși, sunt și se numesc fii ai diavolului, pentru că se fac ucenici și următori diavolului la clevetiri și la vânzări.” (Sfântul Nicodim Aghioritul - Hristoitia (Bunul moral al creștinilor) - Ed. Buna Vestire 2001, Cuvânt IV, pct. 34). Dacă adevărul este Însuși Iisus Hristos, minciuna este diavolul, care printr-o minciună a determinat înfăptuirea păcatului strămoșesc și căderea omul din Rai. Lucrarea lui nu s-a terminat atunci. Neobosit este
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și spurcați și ucigași și desfrânați și fermecători și închinători de idoli și a tuturor celor mincinoși este în iezerul care arde, cu foc și cu pucioasă, care este moartea a doua.” (Apocalipsa 21, 8). Cum trebuie să vorbească un creștin care clădește clipă de clipă în viața sa înțelepciunea harică prin frica de Dumnezeu, aflăm din Sfânta Scriptură: “Dacă vorbește cineva, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujește cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
să se detașeze de cei care nu Îl au pe Dumnezeu ca reper în viața lor. Deși, această idee poate fi cu anevoie de urmat, pentru a-și salva sufletul și a nu urma calea spre focul veșnic al gheenei, creștinii trebuie să se desisteze de cei fără de Dumnezeu, căci în zilele din urmă “vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie, Lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]