4,763 matches
-
pe una din prelungirile sudice ale Dealului Muierilor și este mărginită spre est-nord-est de abrupta Vale a Grădiștei- care a și erodat o parte din incintă- iar spre sud-vest de o serie de alunecări de teren. Spre sud se prelungea creasta dealului în pantă ușor descendentă, pe ea găsindu-se la circa 200 m depărtare de cetate și așezarea contemporană deschisă. Înspre nord, cetatea era amplasată în imediata apropiere a unuia dintre cele mai importante drumuri de plai care făceau legătura
CETATEA DACICĂ DE LA GRĂDIȘTEA DE VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369488_a_370817]
-
iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol și poveste. Sonetul a fost scris în data de 5 august 1968. Pe atunci, eu aveam
3. MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370670_a_371999]
-
doinite / de privighetori, / cămăși țesute, / minuni printre flori...”). Poezie originală, totuși, cu mari puteri plasticizante. Versuri cu efect instantaneu, impresionante. „Apa țâșnește / din uger de stâncă, / Lacrimi de înger / spre valea adâncă”. Și mult idealism. „Răscruci de vânturi / Sus printre creste, / [...] // Crâmpei de codru / Suiș pe-o potecă, / [...] // Toate se-adună / Ca-ntr-o poveste: / A fost, / va fi, / este”. GEORGE BALAN. O mecanică a scrisului în care forța vizualului învinge rezistența cuvântului. „Zadarnic roua-i pe nisip, / E numai veșnicie
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
chip, // Nicio ființă și nici fapte, / Oglinzi se pierd, se suprapun, / Mirajuri, doruri se adun / Și le ascult cum cad în șoapte”. Farmec în stare de trezie. „Amurgul tot cată înapoi / la ziua ce se-ascunde / în dosul gardului din creste / și-n lâna neagră de la oi. Și toate curg către amurg, / cu largul lumii, vârstele, / curmate sunt și astrele, / nevăzutele, cum curg”. Elan superior. Odă a bucuriei. Receptivitate artistică diurnă (chiar și sub stele). „Sublim e cântecul luminii! / Stau astrele
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
nor, de ce nu vrei să-nțelegi că iubirile nu mor? Fulg de nea rătăcitor, de ce nu vrei tu să știi că iubirile curate toate-s numai flăcări vii? De ce nu vrei tu să-nveți când te-așezi pe văi sau creste că iubirile-s eterne, fulg de nea dintr-o poveste? Referință Bibliografică: Fulg de nea / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate Drepturile
FULG DE NEA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370803_a_372132]
-
atriii, Dragobiți-vă să crească Și-n făptura scumpei patrii! Pre-primăvară (rondel) Încă nu e primăvară, Dar nici iarnă nu mai este, Nu mai pișcă geru-n nară, Ba și plouă până peste. Cerul pare ca de ceară, Ca o ceață de pe creste... Încă nu e primăvară, Dar nici iarnă nu mai este. Mă uitam pe geam aseară (Blocul meu un Everest e...) Și-am văzut cum scăpărară Policandre mici, celeste... Încă nu e primăvară... Făurar e pe sfârșite Făurar e pe sfârșite
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
peste tot, prin păr, prin inbracaminte. Este o adiere caldă ce face să-ți trezească și ultima moleculă din organism, te bucuri că trăiești, te contopești cu acea adiere și te consideri o părticică din uriașa forță a naturii. Pe crestele dealurilor mai erau pete de zăpadă, dar în pădure floricelele în frunte cu ghioceii au învins apăsarea protectoare a stratului de frunze moarte și au scos capul la lumină... Minunată ești natură! Sărac este cel ce nu simte farmecul tău
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
teme, Căci patria înseamnă năzuință, Să fie pasul tău făgăduință Atunci când glasu-i blând o să te cheme. Noi ne-am născut ca munții din furtună, Ne-au legănat pădurile la sân, Nici cerul nu ne sperie când tună, Cad fulgere, dar crestele rămân. Doar glia ne aduce împreună, Purtând în piept eternul crez român. SONET POETULUI Poetul este însăși veșnicia Ce-a sărutat cuvintele cu jale Și-a tremurat în doine abisale Zidind din trupul vieții poezia. Atâtea lacrimi varsă în pocale
POEZII DE ACASĂ de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369747_a_371076]
-
sub acele nesfârșite zări Tot auzeam de cote și de dări, De-un Horia înveșnicit pe roată Așteptându-l să mai vin'odată, De un Iancu fulgerând pe cal S-alunge tot amarul din Ardeal, Un tulnic încă murmură pe creste Dumnezeiască, tragică poveste... Mi-e dragă toamna, tare-i cumsecade! Frunza ei ce murmură și cade O să vină din adâncuri iară În fiecare an, la primăvară Și ierburile, tot mai fără coasă, De unde pleacă vin mereu acasă, Iar noi, iubito
MI-E DRAGĂ TOAMNA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368133_a_369462]
-
S-au prins în hora asta mare românească. Noi prin căluș, gimnastică și nai, în astă mare lume, Ca nație română, vor toți să ne cunoască ! * Legende se pot însinua oricând și de la sine, Dar azi, când zorile spânzură pe crestele de stânci, Din a Paștelui Insulă sosește Soarele-Mire, Pătimaș de iubire și-n suflet cu răni prea adânci. * El blestemat a fost de Mamă, Dumnezeu și alții, Că Luna-soră, creație celestă, soție și-a dorit-o Dintotdeauna. Doreau s-o
JOCURI DE NOAPTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368142_a_369471]
-
nu un bal cu cine știe ce fițe! - Lasă că nici cu tine nu mi-e rușine, așa-ți stă părul, de zici că ai vărsat un borcan de miere pe el! - Zii că nu-s frumos, se încruntă tata, atingându-și creasta din vârful capului cu buricele degetelor! Mama îi trase un sărut zgomotos pe obraz și se întoarse după brățări. - Dă-te jos, Mădă, alungă copila care se urcase pe pat pentru a fi mai aproape de podoabele colorate, stai cu păpușile
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > AGAPIA - LĂCAȘ AL BINECUVÂNTĂRII ȘI AL DRAGOSTEI CREȘTINE Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Soarele își făcea apariția triumfătoare de sub crestele înalte ale munților ce abia se întrezăreau în depărtare. E sfârșit de ianuarie. Se anunță o zi tumultoasă. Deodată, în fața noastră se dezvăluie o priveliște magnifică: mănăstirea Agapia Nouă - o cetate a tăcerii care stă retrasă, liniștită, visătoare și care
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
aduce mirosuri mai aspre, Din răpciune în brumar, Uneori și în gustar. Floarea de nu- mă-uita Rămâne-n veci în inima ta. Crăciunița-n plină iarnă E un dar fară prihană. SĂRBĂTOAREA NARCISELOR Lumina pădurea de mesteacăn, Lumina zăpada de pe creastă, Luminau florile albe De narcise înmiresmate. În inima naturii luminau oameni și fluturi. Strălucea totul de puritate În lumina sufletelor adunate În liniștea pădurii, Departe de zgomotul lumii. Culegeau în buchete de soare Taina naturii nemuritoare. SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE
GRUPAJ POEZII FLORI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362703_a_364032]
-
căciuli și fără calești. Și eu sînt frate cu voi. Mi-e fruntea stelară, piciorul gunoi atîtea cuvinte încurc și tot către moarte mă urc. Ci poate vreodată O glorie pală, ușor deșelată ne-o rîde, ne-o plînge pe crestele mici pe unde fugirăm așa de calici. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și în „PREPOEM”, ambele din mai 1940 EPILOG Lăsați licuriciul să vie la pasărea din colivie să i-aducă lumină sacră în colivia acră. Pasăre sunt
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
binecuvântat mă îmbracă în lumina harului cu o haină aleasă și prea înfrumusețată. Șoaptă cu șoaptă sufletul îmi scrie pe cașmirul inimii cuvintele unei frumoase dedicații, așa cum florile de salcâm ne înmiresmează viața, primăvara. Cu harul scrisului am urcat pe crestele Carpatine ca să-mi văd gătite-n sărbătoare simbolurile Țării mele sfinte. Am văzut un vechi descânt, cum la-nceput s-a-nfiorat în sine și-a pus surâsuri-muguri de creație în barba Moșului din Vetrele serafice ale Carpaților. Am găsit bătrânii stropi
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1542 din 22 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353425_a_354754]
-
vuiet, pe ape că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele sub creasta-i semeața, clocotesc. Rechinii fug deodată de forță uriașă Coboară în adâncuri scăpare căutând, Si nu se mai ridică balenă ucigașa Să iși pândească pradă prin peștii cei de rând. Cand valul înțelege că el este oceanul, Se-aruncă spre
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
a iubit această Țară! Prin Apuseni ți-e martor Dumnezeu Și Dragostea prelinsă din izvoare, Tu știi prea bine și o spui mereu, În versul tău ce mângâie și doare, Fără de Iancu iarba de pe plai, Pădurile, câte mai sunt, pe creste, Azi își plângeau durerile din grai Într-o străină, tulbure poveste... „No, gata!” și „no, hai!”, e duhul lui În fiecare moț zvâcnind sub pleoape, La Țebea, în mormânt, acolo nu-i, Oricât ar vrea dușmanii să-l îngroape! Referință
SUFLETUL IANCULUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353426_a_354755]
-
speranță iar venim să luăm. Arborăm și steagul sfânt al împăcării Și ne îmbrăcăm cu zdreanța uitării Replantăm iluzii, flori și conifere... Doar prin încercări mai primim putere... Chiar de păru-i nins, visul e îndrăzneț, Încă-l văd pe creste cum șade semeț Are aripi multe și sunt desfăcute În furtuni au fost cu lacrimi cusute... Odă bucuriei am să cânt mereu Și-am să inventez și un curcubeu Peste toată zarva am să las o floare Și un zâmbet
ODĂ BUCURIE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352979_a_354308]
-
noastre slove, zi de zi devin amare? Mi-ai cântat osana printr-o mulțime de cuvinte, În orbirea noastră pășim peste morminte... Se miră astăzi și oglinda de-atâtea fețe false Gândurile noastre înfășurate-n valuri de mătase Pășim pe creste albastre fără arme, fără scuturi. În desfrâul acestei lumi căzută în dor și ruturi. Și din al meu suflet mângâiat cu mii de fluturi, A rămas doar amintirea închinată unor cânturi. Trec desculță peste zare, într-o mare de-așteptări
ETERNUL DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354283_a_355612]
-
Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > MOARTEA CONDORULUI Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 484 din 28 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Atât de falnic condorul își unduiește zborul pe creste Iar vântul îl duce adesea spre alte zări de mult căutate, Uitând ca acasă înseamnă acolo, unde perechea lui este Iar frumusețea din alte zări înseamnă pericol de moarte. Scrutând zarea albastră mai trece ușor peste un munte Și-o
MOARTEA CONDORULUI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354381_a_355710]
-
unde perechea lui este Iar frumusețea din alte zări înseamnă pericol de moarte. Scrutând zarea albastră mai trece ușor peste un munte Și-o sete cumplită-l cuprinde zărind luciul apei chemându-l. Avântul în jos e o joacă peste crestele atâta de ciunte Dar nu toate, mai rămase doar una pe pieptul lui falnic tăindu-l. Din rana-n durere cădeau stropi de sânge în ploaie Condorul zbura în neștire viața lui ducând-o-nspre moarte, In cuib perechea lui privește cum
MOARTEA CONDORULUI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354381_a_355710]
-
ridice la nivelul cărților sfinte, prtea sentențioasă pentru a fi poezie, prea adânc lirică pentru a fi filozofie, prea reținută pentru a fi dans, prea sălăreață pentru a fi tragedie, a intrat în contradicție cu multe.Călătorind și urcând pe crestele montane la Sils-Maria(Engadine ),plimbându-se pe malurile lacului Silvaplana, filozoful are străfulgerarea eternei reîntoarceri spre el în zbor Zarathustra. În confesiunile sale persuasive acest Zarathustra european, revelat pe vârfuri de munte, ar fi mai tânăr cu aproape două mii cinci
CĂLĂTORIE PRIN VEGETAŢIA LUXURIANTĂ A EXEGEZELOR NIETZSCHEENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354394_a_355723]
-
Din ce în ce mai săraci material, românilor le-au mai rămas doar bogăția spirituală”, etc. Nicholas Buda este nu doar un scriitor și jurnalist talentat ci și un româno-american, un moț și ardelean foarte patriot, care crede în destinul istoric al românilor din creasta Carpaților, încinși cu brâul milenar al Dunării și binecuvântați cu sărutul tainic al Mării Negre. (MARIAN PETRUȚA, Președinte North American Romanian Press Association, Chicago, Statele Unite ale Americii) COLECȚIA LIRIK 1. DEBUT EDITORIAL: LEPPA NICOLE (Adjud, Vrancea): LACRIMI DE STELE (versuri, A5
EPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354411_a_355740]