14,398 matches
-
spitalul în altă locație și castelul rămăsese doar locuința familiei. Era un mic Versailles cu grădina lui tăiată geometric, cu flori alese după culori și anotimpuri, cu fântâni țâșnitoare, cu lacuri odihnitoare, dar și cu sălbăticia de secole a pomilor crescuți parcă anume să semene cu monștrii din poveste. Poeților li se părură că intrară într-un vis, un décor romantic care se asorta cu sufletele lor, seara în pădure; ferestrele luminau feeric și se-auzeau acordurile unei muzici dulci. Majordomul
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
dându-i forma de „pană”, apoi a fixat-o în suportul de lemn. A cercetat apoi crenguța mijlocie, cea de „ume” îmbobocit care era subțire și mlădioasă, încercând s-o fixeze în așa fel, alături de crenguța înaltă, încât să pară crescută din aceasta. Și, chiar a reușit! Pe a treia crenguță, care era și cea mai mică, a cercetat-o îndelung. Până i-a găsit locul potrivit i-a schimbat poziția de câteva ori. În cele din urmă, a aranjat-o
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
pastile și pomezi reușind ca în maximum două luni nici să nu se mai cunoască că a avut blana smulsă de pe spate. S-a regenerat foarte repede. S-a adeverit că după cum se spune, pisica are nouă vieți. Norica este crescută în casă și este masorul meu permanent. Nu-mi cere bani, se mulțumește doar cu hrana, mai ales că înghite cam 8-10 guvizi mai mici la o masă, hrana sa preferată din aprilie până în noiembrie cât merg pe mare. Se
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347497_a_348826]
-
noi, ai grijî! În cameră era răcoare și bine, păhăruțele se umpleau la timp, așa că Vergi întrebă zâmbind frumos: - Da’ pi matali cum ti cheamă, cî mii îmi zâși Verginica... Istrate de la Registratură răspunde prompt „Istrate“, iar Verginica, fată bine crescută, râse ușor ca de o glumă și puse o întrebare ajutătoare: - Nu, cum îți spuni mama matali când ti cheamă! Istrate se dumiri și răspunse Mircea, fără să fie sigur că mama lui îl strigase vreodată așa. - Vai, și frumos
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
și numele îl definește, satul Stânișoara este recunoscut din vechime că locuitorii lui, munteni neaoși, așezați de-a lungul pârâului Doruleț, s-au îndeletnicit cu păstoritul și, fiind o zonă colinară cu păduri și locuri pentru pășunat, la ei predomină crescutul cornutelor mici, în mod special, caprinele. Un verișor de-al meu, care locuiește în cătunul Coasta Dealului a trăit o adevărată dramă anul trecut spre sfârșitul toamnei când începuse să se lase frigul. Se afla în pădurea din Corbu cu
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
plină de viață. Am neglijat destul de mult grădina. Îmi cumpăr răsad de roșii pe care îl plantez pe trei rânduri. Porumbul se ridicase ca la o palmă de pământ și am pus mâna pe sapă. Curăț pomii de ultimele crengi crescute mai dezordonat dar și de cele uscate. Am și un petecuț de vie care trebuie și ea săpată și în plus, aracii. M-am dus să inspectez gardul și am constat că lipsea o porțiune de vreo cinci metri în
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
cunoscut-o, la începuturi, fără să o definească prea bine, când abia împlinise 17 ani. Nu avea o educație anume în acest domeniu. Se obișnuise de mică să trateze problemele de viață după tradiția familiei în care fusese născută și crescută. O familie destul de numeroasă, ea fiind al șaselea copil, dar nu și ultimul. Mai avea trei frați mai mici decât ea... Singura experiență proprie, prin care intrase în misterele vieții lumești, era învăluită într-o mare taină pe care nu
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
ce dai în viață. De ce să mergi la magazin când poți să-l faci tu așa cum îți place?” - Și avea dreptate mama ta. Nu cred că la supermarket sau la o patiserie găsești un cozonac așa de gustos și frumos crescut. - Mulțumesc de laude. - Nu-i o laudă ci un adevăr. Nu am mai mâncat vreodată cozonac așa de bun. Adriana îl privea pe Sebastian cum savura gustoasa felie de cozonac. - Și, nu au mai rămas promisiuni de îndeplinit, îl ațâță
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
O, nu ucideți încă măgarul neadăpat! Iubirea-i harpa mea și deseori am rupt-o, Din pulberi, vise-amare, s-o înviez am vrut... Dar ploaia, vântul, bruma pe loc au țintuit-o... Precum un fir de pir într-un cartof crescut. Iubirea e magie terestră și stelară, Liană dulce, blândă, o trestie de zahăr. Nu-ncremenesc minunea, ci vreau să o răscumpăr... Aduce-va speranța-mi o nouă primăvară? Iubirea-i arzătoare, e-o cruce de blestem... Un înger ori un
IUBIREA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365516_a_366845]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SUICIDARĂ NOAPTE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 585 din 07 august 2012 Toate Articolele Autorului Să nu rupi floarea solitară, dintr-o lacrimă crescută sau poate o mirare... eu sunt petala albă deschisă în adierea serii, ca o iubire interzisă... ... mi-e inima fântână părăsită, fără izvoare, fără stele azvârlite de mâna ta... iubite... Să nu strivești lumina cuibărită într-un bob de fericire
SUICIDARĂ NOAPTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365572_a_366901]
-
pescari, parcă toți peștii s-au adunat disperați în ședința foto a plaselor monofilament, combinatele în schele nu mai otrăvesc nici văzduhul, printre nori, Făgărașul găzduiește hoteluri de gheață, Șelimbăr, o mare bătălie cu un necunoscut obelisc ridicat din iarba crescută crunt în năvalnice uitări, sași părăsind urbe țigani cu merțane puhoi ocupând cetăți ridicate împotriva hunilor asiatici claxonând căruțe de țărani, Mihai Viteazul e doar vis de român născut la câmpie într-un sat de Floci, în niciun oraș nu
MIRIAPODELE DECADENŢEI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365025_a_366354]
-
d-le nu bagă de seamă și nu protestează că nu numai vârstnicii dar și copiii sunt expuși la o incipientă boală de inimă cât și la eventuale boli de nervi. Voi, cei vârstnici, nu ați băgat de seamă nervozitatea crescută a copiilor?!... ,,Pauza,, publicitară m-a prins pregătit. Butonez repede căutând un post care să nu mă tortureze cu reclame și decibeli amplificați. Am dat de unul care promovează noile valori ale societății capitaliste multilateral dezvoltate. Efectul emisiunii asupra mea
RAM PA PA PAM... de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365160_a_366489]
-
foarte bun. - Este bine ascuns? - Este. - Se sapă pământul ușor? - Nu va trebui să săpăm. - Nu o facem în pământ? - Nu; o vom construi ... - Unde? - Într-un copac. - Într-un copac? - Știu eu unul ca lumea. Are două ramuri groase, crescute una aproape de alta. - Unde? - Lângă livada lui Moș Toma, în partea în care crește vița de vie sălbatică... - Salcia aia bătrână? - Exact. - Dar o știm cu toții! - Atunci, ne vom juca cu toții și nu mai are cine să o strice. - Este
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
hol, se desfășura gazeta de perete. Îi fusese rezervat locul de frunte. Cele petrecute îi merseseră atât de tare la suflet d-lui Constantin încât nu avusese liniște pănă nu îi scrisese o poezie, cu dedicație: “Cine e-‘ncăpățânat Prost crescut, neobrăzat Este prompt sancționat De colegi e criticat De părinți admonestat. Cine a pățit toate acestea Albert vă spune povestea!” Urmare acesteia, Albert fusese asaltat de creatori de versuri care de care mai deochiate la adresa d-lui Constantin. I-a
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
a fost bine primit de cititori. Ce e important și ce ne interesează acum, este modul său de a simți și de a se „dezvălui” prin mijlocirea versurilor sale. Sunt poezii născute din urzeala viselor, din orizonturile așteptării împlinirilor. Născută, crescută și multi ani trăind în zonele de frumuseți ale localității Pietroșița, a făcut ca din poeziile sale să se revarse un miros de fân proaspăt cosit, de flori de măr, de adieri proaspete, să simți stropii izvorului prăvălindu-se din
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
puține, de zi cu zi. Într-o perioadă de revoluționări la nivelul societății, de apariție în viața noastră a internetului și telefonului mobil etc, când călătorim în spații prin această uluitoare invenție ce a cucerit și subjugat planeta, când tinerii crescuți și formați în această nouă societate informațională au o viteză de gândire și reacție uluitoare, preferințe și gusturi noi de petrecere a timpului liber, Ion Muscalu sfidează toate aceste lucruri și propune publicului cititor, atât cât mai e acesta, o
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
dragostei, „focul” din sufletul poetului pare să ardă la nesfârșit... Versurile ce urmează, desfătându-se în apa cristalină a ideilor - idei concentrate în raze blânde - aduc farmecul și înfiorarea din adâncul trăirilor. „focul răbdării, dorinței / cu brate sculptate-n oțel, / crescute ca ramurile de măslin, / focul cu-același surâs de copil,/ cu-același plânset plutind în eter, / focul acela ești tu, / poate chiar eu, / ca două necunoscute,/ una înlăuntru alteia / ca două iubiri isoscele... ( Soare de mai) Reîntorcându-se în trecut
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
cei ce nu-și uitaseră obârșia, neamul și valorile culturale. Neuitându-și hobby-urile, și în Franța, Nichita a început să joace la cursele de cai; punea pariuri pe cai, așa cum făcea odinioară la București. Întotdeauna cu adrenalina în concentrații crescute, avocatul își vedea de drum luptând pentru țelul vieții sale și în același timp amintindu-și mereu de rădăcinile din care se trăgea, de țara în care se formase ca om și ca profesionist. Deși Parisul nu se compara cu
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
și îi explica cum să-și țină gura, limba, cum să răspundă la ce face partenerul în brațele căreia se afla. Cu o mână îi mângâia sânul și cu cealaltă cobora, mângâindu-i abdomenul spre solduri, apoi îi alinta mătasea crescută rar și, când degetul acesteia a ajuns să cerceteze scoicuța surorii mai mici, mângâindu-i țâmburușul, aceasta se retrase brusc și fugi de lângă Eleonora. - Nu mai vreau. Lasă-mă în pace. Maria, în ciuda lipsei de experiență, sub mângâierile surorii mai
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
să alunece, mai mult ca sigur, picături de sos alb și spumă de bere, în cel mult o oră. Se aplecă asupra tastelor și se strădui să-și reia lucrul, cu toate că bubuitul ploii pe consolă îi crea un disconfort auditiv crescut. Din ce mama lui de material era făcută nenorocita aceea de consolă? Nici dacă ar fi căzut grindină n-ar fi sunat atât de cumplit. - Cât e ceasul? - Abia a trecut un sfert de oră, îi răspunse George calm, pescuindu
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
au asociat ideii și cei doi bărbați. Situația nu era încântătoare, dar nu era nici prea deranjantă. Tot a plecat în drumeție, ce are a face cu ce dorea însoțitorul? Ca și colegul lui, era un tânăr simpatic și bine crescut. Ajunși pe platoul Clăbucet, au intrat în salonul restaurantului pentru o cafea și câte o bere, bărbații, răcoritoare, fetele, ca să stabilească de comun acord unde vor pleca de pe platou. Pentru a merge la Susai era prea scurt timpul, așa că au
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
Amândouă erau între 28 și 30 de ani dar niște „exemplare” de înaltă clasă. Larisa fusese balerină în ansamblul teatrului BOLȘOI și acum avea o grădiniță de fetițe care urmau școala de balet. Fetele erau reținute și păreau foarte bine crescute. Se cunoștea că nu sunt „parașute”! Pe scurt să vă spun povestea acestor două fete, pe care am aflat-o și eu de la ele cu mult mai târziu. Elena s-a măritat încă din facultate cu un coleg rus de pe lângă
AH... TÎ, GHERACLE ! de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351888_a_353217]
-
pastile și pomezi reușind ca în maximum două luni nici să nu se mai cunoască că a avut blana smulsă de pe spate. S-a regenerat foarte repede. S-a adeverit că după cum se spune, pisica are nouă vieți. Norica este crescută în casă și-mieste maseurul personal. Se așează pe pieptul meu și începe să mă maseze cu lăbuțele din față. Nu-mi cere bani, se mulțumește doar cu hrana, mai ales că înghite cam 8-10 guvizi mai mici la o masă
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350590_a_351919]
-
gardieni foarte simpatici care au rolul teoretic de a pazii bijuteriile coroanei, dar în practică ei sunt ghizi, îmbrăcați în uniforma oficială, care vorbesc teatral, gesticulează și imita diversele personalități ce au marcat istoria turnului. O altă atracție sunt corbii crescuți aici în curtea palatului, care de altfel sunt împiedicați să zboare prin tăierea penelor. Legenda spune că atunci când corbii vor zbura, imperiul britanic se va prăbuși. În concluzie asta nu se va întâmpla niciodată pentru că acești corbi nu sunt lăsați
JURNAL LONDONEZ (6) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351232_a_352561]