1,743 matches
-
la Marx* și Engels*, așa cum dovedesc violentele lor polemici cu alți lideri comuniști (Weitling, Cabet), socialiști* (Proudhon) sau anarhiști (Bakunin). Această voință de a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914 refuză să fixeze definitiv canoanele marxismului*, mărturie stând polemica dintre „ortodoxul” Karl Kautsky și „revizionistul” Eduard Bernstein. în 1902, în Ce-i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
manifest numit al Opoziției muncitorești, în care îi ironizau pe conducătorii unui partid ce exercită puterea în numele unei clase muncitoare* inexistente în Rusia. Opoziția muncitorească este dizolvată și interzisă ca opoziție internă, în numele referinței la un singur adevăr în partid. Cristalizarea ortodoxiei sub Stalin începând din 1922, conducătorii PCUS construiesc o dogmă în care textele lui Lenin slujesc drept referință absolută. Recursul la ortodoxie într-o elaborare dintre cele mai rafinate și mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el susține că acesta a apărut acum 400 de ani și că a fost „respectat cu scrupulozitate” încă de la început 13. Odată cu declanșarea Războiului Rece, Morgenthau se temea că societatea internațională se află în fața unei mari amenințări. El a observat cristalizarea unui sistem internațional caracterizat de lupta pentru supraviețuire dintre cele două superputeri și a argumentat că strategiile lor conduc la apariția unei „noi balanțe de putere”14 care ar da „lovitura finală, fatală” echilibrului de putere ce a permis menținerea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o selecție a lor devine stringentă. Din multitudinea și varietatea acestor probleme noi ne vom opri asupra a patru dintre ele: tipologiile (clasificările) stilurilor de conducere; modalități de diagnoză și autodiagnoză a stilurilor de conducere; factori care influențează și facilitează cristalizarea unor stiluri de conducere; efectele practicării diferitelor stiluri de conducere. Încercăm prin analiza acestor probleme să răspundem unor deziderate de ordin teoretic, metodologic și altora de ordin practic. 3.3.1. Tipologiile stilurilor de conduceretc " 3.1. Tipologiile stilurilor de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stilurilor de conducere, succesiunea și interacțiunea lor în timp, concomitența și contingența lor. Cele de până acum oferă un răspuns de principiu la problema formulată la începutul acestui paragraf, dar nu identifică și nici nu enumeră factorii concreți, particulari ai cristalizării și utilizării diferitelor stiluri de conducere. Care sunt acești factori și câți sunt ei? - ne‑am putea întreba în continuare. În literatura de factură psihoorganizațională există discuții cu privire la două probleme intim corelate între ele: natura și numărul factorilor determinanți ai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
consideră esențial în generarea stilului de conducere. Alături de aceste interpretări pe care le‑am putea numi unidimensionale există și altele care iau în considerare mai mulți factori. Cătălin Zamfir (1977) inventariază nu mai puțin de 11 factori care contribuie la cristalizarea diferitelor tipuri de stiluri de conducere (unii sunt legați de om: pregătirea profesională, nivelul motivațional, tipul de personalitate, existența unor cunoștințe speciale despre conducerea democratică; alții de particularitățile muncii: organizarea tehnologică a muncii, diviziunea ei; alții de particularitățile mediului social
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
natura și numărul lor (psihoindividuală, psihosocială, psihoorganizațională, sociologică), a modului de trăire și percepție a lor, a preluării, asimilării și sedimentării influențelor lor în structurile psihocomportamentale ale liderului. Cunoscând acești factori, vom putea stăpâni și dirija mult mai bine procesul cristalizării stilurilor de conducere practicabile și dezirabile. De asemenea, cunoașterea factorilor determinanți ai stilurilor de conducere facilitează procesul ameliorativ‑transformativ al stilurilor pentru a crește gradul lor de eficiență. 3.3.4. Efectele practicării stilurilor de conduceretc " 3.4. Efectele practicării
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pe cea centrală, mobilitatea și flexibilitatea comportamentală a liderului se transformă în fluctuație, în inconstanță și inconsecvență, ceea ce va crește și mai mult riscul eșecului. • Deși este greu ca un stil de conducere să atingă perfecțiunea, se poate tinde spre cristalizarea și generalizarea unui asemenea stil. Cu cât ponderea unor efecte pozitive ale unui stil de conducere este mai mare, cu cât practicarea lui îndelungată se asociază cu mai multe efecte pozitive, cu cât el este mai adaptat și corespunzător condițiilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi, la prima vedere, psihoindividuale, ele nu sunt altceva decât reflexia imediată a modului de raportare a conducătorilor la ceilalți oameni, la felul de a concepe relațiile cu ei, de a le realiza practic. Din această perspectivă, ele reprezintă sedimentarea, cristalizarea și generalizarea selectivă tocmai a planului interacțional uman. Toate aceste slăbiciuni au cauze diverse. Ele pot avea la bază incapacitatea de a judeca oamenii, supraestimarea diferențelor individuale dintre oameni, neputința de a recunoaște forțele motivaționale ale oamenilor ca factor‑cheie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
latentă n-ar constitui o formă autentică de participare. Autoarea considera însă că aceste două forme de participare n-ar trebui considerate ca fiind antitetice, ele putând trece cu ușurință una în alta. Stadiul de latență ar putea contribui la cristalizarea orientării dominante a participării manifeste, iar participarea manifestă ar putea fi uneori punctată de liniștea reflecției latente, menită a o întări. Eficientă este deci apropierea, chiar convertirea uneia în alta, și nu distanțarea lor. Se consideră chiar că, dacă diferența
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lor, În mod explicit, prin sinonimie sau metonimie (mentalitate, cultură, sistem de opinii, de semne sau discursiv, mod de viață, etnometodologie, univers semiotic etc.), referințe din domeniul RS, motivul este că acestea nu constituie doar o teorie, ci fenomene și cristalizări reperabile În materialitatea arhivelor, monumentelor, transcrierilor tranzacțiilor verbale (discursuri, dialoguri, talk shows, dezbateri publice), a creațiilor artistice, științifice, culturale sau informatice, În spațiul urban sau Într-o organizație și, de exemplu, prin intermediul jocurilor sau visurilor copiilor. Într-un sens mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aceasta organizează elementele lumii prin structurări de sens specifice. Se constituie astfel o grilă prin care se oferă o viziune asupra lucrurilor și care induce anumite comportamente, corespunzătoare efectului perlocutor al discursului. Astfel, logosfera reprezintă unul dintre lianții importanți în cristalizarea ideologiilor, deși, în cazul discursului științific și tehnic, se constată o încercare metodică și controlată de regularizare și de generalizare, prin terminologii, a domeniilor specializate de cunoaștere și de activitate. Dacă fiecare limbă reflectă într-un mod propriu realitatea (cosmosul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai mulți factori își pot găsi echivalenți structurali în perioada postcomunistă fără a fi stabilită însă vreo filiație directă. Această particularitate poate fi explicată prin caracterul incoerent al unor traiectorii adoptate: reorientările economice și politice frecvente și brutale au îngreunat cristalizarea clivajelor. Totuși, nu trebuie să credem că este vorba despre o confuzie totală. Dincolo de disjuncțiile istorice, un numitor comun poate fi identificat: toate țările din regiune au cunoscut un proces de "modernizare dependentă". Prin urmare, lucrurile rămânând egale din punct
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
arată că populația votează de obicei pentru partidul politic care le apără cel mai bine interesele, partidele politice fiind principalii agenți ai transformării conflictelor din cadrul societații în împărțiri politice. Acestea transformă grupurile de interes în grupuri de opozitie politică prin intermediul cristalizarii și articulării intereselor conflictuale, formării de alianțe; creării de rețele organizaționale și elaborării de strategii electorale. Așadar, o ierarhie a clivajelor este (sau poate fi) supusă la transformări de-a lungul timpului. Lipset si Rokkan au definit un anumit număr
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
construiască o identitate coerentă. Influența factorilor externi în modelarea partidelor regiunii este atât de mare încât un nou clivaj ar putea apărea, mai ales față de Uniunea Europeană și integrarea din 200426. Față de schema din 1999, vizavi de vechiul regim a permis cristalizarea unui al șaselea clivaj care distinge formațiunile de opoziție față de regimul comunist precedent 27. pe baza acestor șase clivaje, cu un al șaptelea conturat în raport cu opoziția integrării europene, Jean-Michel De Waele propune o descentralizare a studiilor privitoare la partide și
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
anilor nouăzeci, într-o elită polarizată, o elită care este așezată în două câmpuri distincte. Unii, radicalii, privilegiază organizarea internă a comunității, ceilalți consideră primordială cooperarea cu românii pentru satisfacerea revendicărilor minorității maghiare. Evenimentele mai importante care au dus la cristalizarea acestei polarizări au fost: congresul de la Brașov, din ianuarie 1993, unde se pun bazele unei noi structuri, menită să asigure reprezentarea întregii comunități maghiare prin SZKT. Consiliul Reprezentanților Uniunii (CRA) ("Parlamentul Comunității Maghiare din România"); platformele ("partidele"); fracțiunile CRA ("grupurile
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
analizează confruntările din sânul UDMR în termeni de guvern-opoziție. Aceasta ni se pare, o pistă care va merita să fie explorată în viitor. Structura Uniunii cu Consiliul Reprezentanților Uniunii "miniparlamentul UDMR după jurnaliști" platformele, fracțiunile, președinția executivă etc. va permite cristalizarea unei antiteze putere/opoziție. F. În interiorul sau în afara UDMR După ultimul congres al UDMR, în februarie 2003, apare o dublă ruptură în elita politică maghiară din România: de o parte, în jurul problemei "a face politică sau a reprezenta interesele minorității
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în completarea unor rezerve formulate în prefață, referitoare la posibilitățile criticii "biografice", aș menționa cîteva lucrări românești care - transformînd biografia în portret, adică în configurarea unui destin uman, înțeles nu în sensul tipizant al moraliștilor clasici, ci în sensul de cristalizare a unor fapte atît de viață cît si de operă într-o personalitate concretă, urmărită în istoria ei - aduc o profundă cunoaștere, dinăuntru, a scriitorului, și implicit a operei lui, revelîn-du-j unele semnificații secrete. Eugen Lovinescu este primul care utilizează
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
condiție nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare, e definită negativ de-a lungul romanului, ca zonă opusă noțiunii inconsistente de realitate. Deși spațiul alocat aserțiunilor filosofice este învecinat cristalizărilor poetizante, Blecher expune riguros interiorul întors pe dos al masivei arhitecturi a materiei, enunțând, prin unica voce a protagonistului, mijloacele la îndemână pentru a pătrunde în Halucinaria. Totul e să înveți să privești structurile realității imediate: "Câțiva ani mai târziu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
crapă Piatra crapă în patru tranz.: Ion crapă piatra în patru part. crăpat, -ă nom. crăparea, crăpatul A (SE) CRISTALIZA Numai mierea de calitate cristalizează Mierea se cristalizează în 10−12 zile tranz.: Iodul cristalizează sarea part. cristalizat, -ă nom. cristalizarea, cristalizatul A (SE) DIFTONGA Vocala o se diftonghează în oa Anumite verbe diftonghează Ion are un defect de vorbire și diftonghează toate vocalele part. diftongat, -ă nom. diftongarea A (SE) DIMINUA Valoarea tranzacțiilor se diminuează Profitul marilor companii diminuează tranz.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a "incongruenței de statut". Transformările aduse în dezvoltarea societăților postindustriale ar determina o serie de nepotriviri între atributele individuale care, în mod clasic, determinau în chip convergent comportamentul de vot (nivel de educație, venituri, religie, ocupație, origine etnică etc). Slaba cristalizare a statutului la nivel social, cât și incongruența dintre diversele statute constituie principala explicație pentru volatilitatea electorală crescută și descreșterea importanței clivajelor în determinarea comportamentului de vot. Studiile cu privire la analiza erorilor ecologice (ecological fallacies) în explicitarea comportamentului electoral francez, puternic
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
este mai mult sau mai puțin instabilă depinzând de configurația politică. O alternanță poate fi observată oriunde între majoritatea de dreapta și majoritatea de stânga. Multe studii empirice au arătat că valoarea marginală a electorilor volatili este aceea care determină cristalizarea unei majorități la dreapta sau la stânga. O astfel de divizare a voturilor între cele două blocuri, separate de un mijloc volatil poate să apară din mai multe motive, în special la nivel local și nu la nivel național. Peste tot
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
toate acestea, puterea Parlamentului a fost devorată de către partidele politice, media, grupurile de presiune sau administrația centrală a statului. Parlamentarii obișnuiți nu sunt chemați să joace un rol important cu excepția perioadelor de criză majoră, atunci când este pusă sub semnul întrebării cristalizarea unei majorități menite să legitimeze puterea executivă. Un exemplu este maniera în care Franța a fost capabilă să evite un război civil în mai 1968 făcând recurs la alegeri legislative care au relegitimat guvernul. Pe durata ultimului sfert de secol
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cea de-a doua față” a lumii și artei grecești, Nietzsche Îmbogățește substanțial nu doar optica noastră asupra acestor secole de civilizație și gândire care stau la baza a ceea ce numim „europeism”, ca un „prim” cristal În jurul căruia, după legea cristalizării, se formează și se „adună” celelalte cristale - În cazul nostru, culturile succesive, istorice ale continentului nostru! -, dar, „cu o lovitură”, el Îmbogățește, diversifică și face infinit mai complexă intuiția și imaginea noastră despre om - omul creator de cultură, omul reflexiv
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a prietenului său, avocatul Dimitrie Mihăilescu. Dincolo de spectaculozitatea gratuită a situațiilor narate, există în această a doua parte a romanului, câteva pagini de proză autentică, mai ales acolo unde naratorul urmărește complicatul proces psihologic pe care îl parcurge Ozana întru cristalizarea sentimentului erotic; în fapt, este singurul personaj care trăiește cu adevărat, dar ocupă, din păcate, un plan narativ secund. Și la nivelul tehnicii narative Marele zid păcătuiește prin artificialitate: un început neosemănătorist (coborând spre Opăriți, Durban trăiește din plin explozia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]